Modificări

[[ImageImagine:John Chrysostom Russian.jpg|right|frame|Icoană rusească a Sf. Ioan Gură de Aur]]Cel întru Sfinți Părintele nostru '''Ioan Gură de Aur''' (grec. ''Ιωάννης ο Χρυσόστομος'', n. 347 - d. 407), [[Arhiepiscop]] al [[Constantinopol]]ului a fost un cunoscut [[episcop]], [[teolog]] și predicator din secolele IV-V, în Siria și Constantinopol. Este binecunoscut pentru elocvența cuvântărilor sale publice și pentru denunțarea abuzurilor de autoritate din Biserică și din [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiul Roman]] din acea vreme. Avea o mare aplecare spre [[asceză]]. După trecerea sa la Domnul, a fost numit '''Chrysostom''' (grec.: ''Χρυσόστομος'', română: ''Gură de Aur''). [[Biserica Ortodoxă]] îl [[proslăvire|cinstește]] ca [[sfânt]] (cu pomenirea la [[13 noiembrie]]) și l-a rânduit între [[Sfinţii Sfinții Trei Ierarhi]] (pomeniți la [[30 ianuarie]]), alături de Sfântul [[Vasile cel Mare]] și Sfântul [[Grigorie Teologul]]. Este recunoscut și de [[Biserica Romano-Catolică]], care îl cinstește ca Sfânt și Doctor al Bisericii, precum și de [[Biserica Anglicană]], ambele făcându-i pomenirea la [[13 septembrie]]. O parte din sfintele sale [[MoaşteMoaște]] au fost furate de cruciați în 1204 (amintirea acestui eveniment se face la [[27 ianuarie]]) și duse la Roma, fiind restituite [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii Constantinopolului]] pe [[27 noiembrie]] 2004 de către Papa Ioan Paul al II-lea.

== Viaţa Viața ==Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia din părinți nobili: tatăl său, Secundus, era un ofițer de rang înalt în armata imperială. Tatăl său a murit la scurt timp după nașterea sa, astfel încât el a fost crescut de mama sa, Antuza, care era creștină. A fost [[Botez|botezat]] în 370 și [[hirotesie|hirotesit]] [[citeţciteț]]. Și-a început educația pe lângă educatorul păgân Libanius, apoi a studiat [[teologie|teologia]] cu [[Diodor din Tars]] (unul din conducătorii a ceea ce mai târziu s-a numit [[Școala din Antiohia]]), timp în care practica o aspră [[asceză]]. Nemulțumit de acestea, devine [[pustnic]] (cca. 375 d. Hr.) și rămâne retras până când sănătatea sa precară îl silește să se întoarcă în Antiohia.

Atunci a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[diacon]] în 381 de către Sfântul [[Meletie al Antiohiei]], iar mai apoi [[preot]] în 386 de către [[episcop]]ul [[Flavian I al Antiohiei]]<ref>[[Palladie]], ''Despre viaţa viața Sf. Ioan Hrisostom'', V. Potrivit scriitorului [[Socrate Scolasticul]] (''Istoria bisericească'', VI, 3), Sf. Ioan ar fi fost hirotonit preot de [[Evagrie al Antiohiei]]</ref>. Se pare că aceasta a fost perioada cea mai fericită din viața sa. De-a lungul a doisprezece ani, a devenit foarte cunoscut datorită elocvenței cu care vorbea în public. În acest sens, trebuie amintite explicațiile sale referitoare la diferite pasaje și învățături morale din [[Sfânta Scriptură]]. Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt ''Omiliile'' la diferite cărți ale [[Sfânta Scriptură|Bibliei]]. Sfântul Ioan insista foarte mult asupra [[mila|milosteniei]]. De asemeni, el se îngrijea foarte mult de nevoile duhovnicești și materiale ale săracilor. A predicat mult împotriva abuzurilor de bogăție și de dreptul de proprietate. În multe privințe, faptul că avea atât de mulți ascultători nu era de mirare. Întrucât avea o înțelegere directă a Scripturilor (foarte deosebită de tendința alexandrină de interpretare alegorică), aceasta însemna că majoritatea temelor abordate în cuvântările lui erau prin excelență sociale, explicând cum ar trebui să trăiască creștinii.

Un incident petrecut în timpul slujirii sale în Antiohia ilustrează poate cel mai bine influența [[predică|predicilor]] sale. Cam în vremea în care ajunge în Antiohia, [[episcop]]ul trebuie să intervină pe lângă împăratul Teodosie I în favoarea cetățenilor care participaseră la o revoltă în timpul căreia statuile împăratului și ale familiei sale fuseseră mutilate. De-a lungul [[Postul PaştilorPaștilor|Postului Mare]], în anul 397, Sf. Ioan ține 21 de predici în care arată poporului greșelile pe care le făcuse. Se pare că acestea au avut o influență durabilă asupra multora: se știe că mulți păgâni s-au convertit la creștinism în urma acestora. Cu această ocazie, răzbunarea împăratului Teodosie nu a fost atât de aspră pe cât putea fi: acesta s-a mulțumit să schimbe statutul legal al cetății cu unul inferior.

* Biserica "Sfânta Ecaterina" - BucureştiBucurești

:Din gura ta, ca o lumină de foc strălucind, harul toată lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigatcâștigat, înălţimea înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci cu cuvintele tale învăţânduînvățându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

: Din cer ai primit dumnezeiescul har şi și cu buzele tale pe toţi toți îi înveţi înveți să se închine unui Dumnezeu în Treime, Ioane Gură de Aur, preafericite cuvioase; după vrednicie te lăudăm deci pe tine, că eşti învăţătorești învățător, ca cel ce arăţi arăți cele dumnezeieştidumnezeiești.

Condac, glasul 1 (la Aducerea moaştelor moaștelor sale, pe [[27 ianuarie]]):

:Veselitu-s-a în taină Biserica de întoarcerea cinstitelor tale moaştemoaște; şi și pe acelea ascunzându-le ca pe nişte niște aur de mult preţpreț, dăruieşte dăruiește celor ce te laudă neîncetat, prin rugăciunile tale, harul tămăduirilor, Ioane Gură de Aur.

== Cuvinte de învăţătură învățătură ==

[[ImageImagine:John Chrysostom enthroned.jpg|right|thumb|250px|Sf. Ioan Gură de Aur pe tron]]

Două din scrierile sale merită o atenție deosebită. Sf. Ioan a armonizat viața liturgică a Bisericii, revizuind [[rugăciune|rugăciunile]] și indicaţiile indicațiile din [[Sfânta Liturghie]] sau celebrarea Sfintei [[Euharistie|Euharistii]]. Până în zilele noastre, Biserica Ortodoxă celebrează cel mai adesea Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur, ca și [[Biserica Catolică de Rit Bizantin]] (uniații). În aceste Biserici se citește în fiecare an de [[Sfintele PaştiPaști]] (cea mai mare sărbătoare creștină), ''Omilia la Sfintele PaştiPaști'' a Sf. Ioan Gură de Aur.

Pe când era doar [[citeţciteț]] al [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Bisericii Antiohiei]], Sf. Ioan a scris mai multe omilii, Omiliile împotriva Iudeilor (sau "împotriva iudaizanţiloriudaizanților") pentru a combate unele obiceiuri ale creștinilor care proveneau din rândurile evreilor și care continuau sa păstreze unele obiceiuri și reguli din Legea lui [[Moise]]. El a scris aceste omilii pentru a îndrepta aceste obiceiuri, considerate greșite, ale creștinilor. Astfel, el își folosește întregul talent oratoric spre a demonstra erorile iudaismului din acea vreme, și implicit ale creștinilor "iudaizanți".

Pe baza unor fragmente din aceste omilii în care, retoric, Sf. Ioan se exprima în termeni duri la adresa iudaismului, unii autori moderni au interpretat scrierile Sfântului (ca si pe ale altor [[Părinţii Părinții Bisericii|Părinţi Părinți ai Bisericii]]) ca fiind antisemite. Aceasta cu atât mai mult cu cât, dincolo de intenția originară a Sf. Ioan, amintită mai sus, scrierile sale au fost uneori folosite și de diferite grupuri care încercau să promoveze antisemitismul sau opoziția la creștinism. Este cazul naziștilor din timpul celui de-al doilea Război Mondial care au folosit scrierile Sf. Ioan în încercarea de a-i convinge pe creștinii din Germania și Austria că evreii meritau să fie exterminați. Deși în ''Adversus Iudaeos'' se regăsesc tonalități foarte dure la adresa evreilor și a practicilor lor religioase, trebuie totuși precizat că aceasta nu are nimic în comun cu antisemitismul, concept modern care traduce o formă de rasism. După cum se poate deduce și din cele de mai sus, Sf. Ioan nu susținea folosirea violenței împotriva evreilor. Polemica Sfântului Ioan Hrisostom este exclusiv cu religia iudaică, a cărei perpetuare după venirea [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] o considera neavenită și cu acei creștini care urmau această cale greșită.