Modificări

SPe baza educației primite, a studiilor sale și a viețuirii într-a născut un mediu care îi permitea să analizeze atât creștinismul cât și islamismul, Sf. Ioan constată la Damasc – Siriacurtea califului Iezid, pe la încă din anul 675723, ca fiu al lui Serghie Mansurinfluența [[monofizitism|monofiziților]], un înalt dregător la curtea califului islamic Abd-el-Malekcare favorizează o [[Iconoclasm|poziție iconoclastă]], de la Damascrespingere a cultului [[Icoană|icoanelor]]. Califul, sub influența lor, unde se stabilise califatul mahomedan din 661. Serghie mai avea şi rolul de reprezentant îi scrie împăratului bizantin [[Leon al creştinilor III-lea Isaurul]] că, tolerând cinstirea icoanelor în faţa califuluibiserică, încălca porunca a doua din [[Decalog]]. Pentru educaţia lui Ioan şi Ca urmare a fratelui acestei intervenții, împăratul Leon publică edictul său adoptiv Cosma cel Tânărîmpotriva icoanelor din anul 726. La apelul [[patriarh]]ului [[Ioan al V-lea al Ierusalimului]], Serghie a răscumpărat Sfântul Ioan redactează trei cuvântări de pe piaţa robilor pe călugărul Cosma. Acesta era foarte bine pregătit, nu numai larg răsunet în domeniul teologiei dar şi al filozofiei şi ştiinţelorsprijinul icoanelor – "Tratate contra celor care atacă sfintele icoane".

Pe baza educaţiei primite, a studiilor efectuate şi a vieţuirii într-un mediu care îi permitea să analizeze atât creştinismul cât şi islamismul, Sf. Ioan observă la islamismul califului Iezid, încă din anul 723, urme monofizite, adică de respingere a iconografiei creştine, fapt care determina, chiar în acea perioadă, reproşuri adresate de calif împăratului bizantin Leon III Isaurul că tolerând cinstirea icoanelor în biserică încalcă porunca a doua din Decalog. Urmare acestei intervenţii, împăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor, din anul 726. La apelul patriarhului Ioan V al Ierusalimului, Sfântul Ioan redactează trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – „Tratate contra celor care atacă sfintele icoane”. Sf. Ioan preciza afirma că [[Iisus Hristos|Mântuitorul ]] poate fi reprezentat prin icoană, deoarece a avut luat chip omenesc şi , iar icoanele îndeplinesc în Biserică patru roluri: educativ – instructiv, estetic – de împodobire a sfintelor lăcaşurilăcașuri, cultic – de însoțire a însoţi slujbele bisericeşti şi slujbelor bisericești și haric – de a mijloci harurile [[har]]urile [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi ]] către credincioşicredincioși.

În ciuda acestor luări de poziţiepoziție, califul Iezid îl stima pe Sf. Ioan, pentru calităţile calitățile sale umane şi cunoştinţele și cunoștințele vaste, motiv pentru care l-a invitat să preia funcţiile funcțiile de la curte ale tatălui său, Serghie. Totuşi, având o înclinare puternică pentru viaţa ascetică, în jurul anului 732, Sfântul Ioan se retrage, împreună cu fratele său, în lavra Sf. Sava de lângă Ierusalim, unde se găsea şi o bogată bibliotecă dedicată lucrărilor Sfinţilor Părinţi bisericeşti, dedicându-se trăirii întru Hristos şi studierii teologiei creştine. După călugărire a fost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan V al Ierusalimului, fratele său fiind hirotonit până la urmă episcop în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vest.

Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe şi prin operele sale polemice a subliniat lipsurile mahomedanismului, iconoclasmului, nestorianismuluiTotuși, monofizitismului şi altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă şi sistematică „Expunere a credinţei ortodoxe”având o înclinare puternică pentru viața ascetică, numită în prescurtare Acriviajurul anului 732, Sfântul Ioan se retrage împreună cu fratele său în care condensa într-un mod concis şi cursiv rezultatele la care au ajuns Părinţii Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de sinoadele ecumenice[[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Lavra Sf. În lucrarea Sava]] de morală „Sfintele paralele” pune alături păcatele şi virtuţile care le înfruntă. A realizat omilii despre Sfânta Treimelângă [[Ierusalim]], Adormirea Maicii Domnuluiunde se găsea și o bogată bibliotecă cuprinzând lucrări ale Sfinților Părinți bisericești, dedicându-se trăirii întru Hristos și studierii teologiei creștine. După [[tundere|călugărire]] a comentat Epistolele Sf. Pavel. Tot Sfântului fost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan îi datorăm şi „al V-lea al Ierusalimului; fratele său a fost hirotonit mai târziu [[Octoihulepiscop]]”în cetatea Maiuma de lângă Gaza, care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat şi lucrări ascetice, unele dintre ele găsinduPalestina de sud-se în volumul IV al Filocaliei româneştivest.

Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe, iar prin operele sale polemice a subliniat neajunsurile mahomedanismului, [[iconoclasm]]ului, [[nestorianism]]ului, [[monofizitism]]ului și altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă și sistematică "Expunere a credinței ortodoxe" de până atunci, numită în prescurtare ''Acrivia'', în care condensa într-un mod concis și cursiv rezultatele la care au ajuns Părinții Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de [[Sinoade Ecumenice|sinoadele ecumenice]].  În lucrarea de morală "Sfintele paralele" pune alături [[păcat]]ele și [[Virtute|virtuțile]] care le înfruntă. A scris [[Omilie|omilii]] despre Sfânta Treime, [[Adormirea Maicii Domnului]], a comentat Epistolele [[Apostolul Pavel|Sf. Pavel]]. Tot Sfântului Ioan i se datorează și [[Octoihul]], care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat și lucrări de [[ascetică]], unele dintre ele găsindu-se în volumul IV al ''[[Filocalia|Filocaliei]]'' românești. A adormit întru domnul la anul 749, în mănăstirea [[Mănăstire]]a Sfântului Sava.

==Scrieri= surse ='''A'''. Lucrarea ''Πηγη γνωσεως'' (în limba latină: ''Fons cogitationis''), iar în română: ''Izvorul Cunoștinței'', în trei părți:* ''Dialectica'' sau ''Logica'', * ''Despre [[Erezie|erezii]]''* ''[[Teologie dogmatică|Dogmatica]]''. '''Alte lucrări dogmatice''':* ''Despre dreapta credință''* ''Despre Sfânta Treime''* ''Epistolă către [[arhimandrit]]ul Iordan, despre [[imn]]ul [[Trisaghion]]''* ''Introducere elementară în [[Dogmă|dogme]]''* ''Despre cei în credință adormiți''* ''Expunerea credinței'' '''B. Opere polemice:'''* ''Trei tratate contra celor care atacă sfintele icoane''* ''Tom ca din partea prea sfințitului Petru, episcopul Damascului, către așa-numitul episcop iacobit al Dareii''* ''Despre firea compusă, contra acefalilor''* ''Despre cele două voințe și activități și despre celelalte însușiri naturale ale lui Hristos și, pe scurt, despre cele două firi și o singură ipostază''* ''Contra ereziei nestoriene''* ''Dialog contra maniheilor''* ''Discuția dintre un sarazin și un creștin''* ''Discuția lui Ioan, ortodoxul, cu un maniheu''* ''Despre balauri'' Sfântului Ioan Damaschin i-au mai fost atribuite un ''Cuvânt împotriva lui Constantin Copronim'', o ''Epistolă către împăratul Teofil despre Sfintele și cinstitele icoane'' și un ''Dialog înfierător împotriva iconoclaștilor'' despre care Pr. Dumitru Fecioru, traducător al Sf. Ioan Damaschin în română apreciază că, ținând cont de data și contextul compunerii lor, nu aparțineau totuși Sf. Ioan Damaschin. '''C. Opere exegetice'''* ''Comentariu la epistolele Sfântului Apostol Pavel, după Sfântul Ioan Hrisostom'' '''D. Opere morale și ascetice'''* ''Sfintele paralele''* ''Despre sfintele posturi''* ''Despre cele opt duhuri ale răutății''* ''Despre virtuțile și viciile sufletești și trupești'' '''E. Opere omiletice'''* ''Cuvânt la Schimbarea la față a Domnului nostru Iisus Hristos''* ''Cuvânt la smochinul neroditor și la parabola viei''* ''Cuvânt la Marea Sâmbătă''* ''Cuvânt la Nașterea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria''* ''Trei cuvântări la Adormirea Maicii Domnului'' '''F. Opere Poetice''' I se mai atribuie și traducerea romanului hagiografic ''[http://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_%C8%99i_Ioasaf Viața lui Varlaam și Ioasaf]'', o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam (o versiune "creștinată" a vieții lui Siddartha Gautama Buddha). Romanul a fost tradus ulterior în latină și slavonă și s-a bucurat de o largă circulație în Europa. Versiunea slavonă a legendei a circulat și în Țările Române, unde a fost tradusă în românește (1649) de Udriște Năsturel, influențând chiar și pictura bisericească (vezi bolta [[Mănăstirea Neamț|mănăstirii Neamț]]). '''Traduceri în [[limba română]]''': *''Dogmatica'' sfântului Ioan Damaschin (Iași 1806, București 1943, 1993, 2005 [traducere, introducere și note de Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române] și ediția electronică la [http://www.angelfire.com/space2/carti/ Apologeticum]) *''Tratat împotriva iconomahilor'' (Traducere de [[Dumitru Fecioru]]), București 1937, reeditat în Ioan Damschin, ''Trei tratate contra iconoclaștilor'', editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998.*''Despre cele două voințe și activități și despre celelalte însușiri naturale ale lui Hristos și, pe scurt, și despre cele două firi și o singură ipostasă'', MG, XCV, 127-186, (Traducere de Pr. Dr. [[Olimp N. Caciulă]]), București 1938.*"Cuvânt de suflet folositor", traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, în ''Filocalia'', vol. IV, Tipografia arhidiecezană, Sibiu, 1948, pp. 186-197; ed. a II-a Humanitas, București, 2000, ISBN: 973-28-0939-6 *''Logica'', ed. Aius, 2000 (reproduce ediția din 1826, în traducerea Episcopului Argeșului, Kir Grigorie Râmniceanul).*''Despre Sfânta Treime. Despre Cântarea Trisaghionului'', traducere, studiu introductiv și note de Paraschiva Grigoriu, ed. Sophia, București, 2009?.*[[Didim cel Orb]], Ioan Damaschin, ''Despre bine și rău. Împotriva maniheilor'', traducere de Walther Alexander Prager, ed. Herald, București, 2009, ISBN 978-973-111-111-7.*''Cuvântări la sărbători împărătești și la sfinți'', traducere de de Pr. Dr. Gabriel Mândrilă și Laura Mândrilă, editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2010 ::'''În antologii:'''*Sf. Ioan Damaschin, Sf. [[Ioan Gură de Aur]], Sf. [[Teofilact al Bulgariei]], Sf. [[Grigorie de Nazianz]], etc., ''Sfinții Părinți despre Nașterea și Întruparea Cuvântului'', ediție îngrijită de Florin Stuparu, ed. Sophia, București, 2007.*Sf. Ioan Damaschin, Sf. [[Proclu al Constantinopolului]] etc., ''Cuvântări de laudă la Adormirea Maicii Domnului'', trad. de Parascheva Grigoriu, ed. Sophia, București, 2009? ==Imnografie== [[Tropar]] ([[glas]]ul al 8-lea): :Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri a lui Dumnezeu și al curăției:și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată,:Ioane [Damaschine] înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat.:Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu:să mântuiască sufletele noastre. [[Condac]] (glasul al 4-lea): :Pe scriitorul de cântări și cinstitul grăitor de Dumnezeu,:pe învățătorul Bisericii și dascălul și luptătorul împotriva vrăjmașilor,:pe Ioan să-l lăudăm.:Că luând crucea Domnului, toată înșelăciunea eresurilor a alungat-o,:și ca un cald mijlocitor către Dumnezeu:tuturor cere iertare de greșeli. ==Iconografie== Conform ''Erminiei'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, București, 2000, pp. 163, 192, 237), Sfântul Ioan Damaschin, din ceata Sfinților cuvioși imnografi și dascăli cântăreți (melozi) trebuie zugrăvit ca un [[ieromonah]] foarte bătrân, având barba despărțită în două, iar pe cap având un acoperământ ca o glugă [mai este reprezentat și cu un fel de acoperământ alcătuit dintr-un material oriental], purtând în mână scrierea: "Veselește-te, Ierusalime, și prăznuiți toți cei care iubiți Sionul".  Iar când este zugrăvit în tinda Bisericii, în turla de nord, în "unghiuri, adică în pandantivi" când este zugrăvit împreună cu ceilalți sfinți melozi, este reprezentat șezând pe scaun; atunci poartă scrierea: "Pe Cel mai înainte de veci, născut din Tatăl..." ==Icoane cu sfântul Ioan Damaschin==<gallery>Image:John of Damascus.jpgImage:John of Damascus2.jpgImage:John of Damascus3.jpgImage:John of Damascus4.jpg</gallery> == Surse ==* ''Credință ortodoxă și viață creștină'' – Mitropolia Transilvaniei, 1992* ''Din învățăturile sfinților părinți'' – Editura Bizantină*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Damaschinul Wikipedia:Ioan Damaschinul] ==Bibliografie==*Andrew Louth, ''Ioan Damaschinul. Tradiție și originalitate în teologia bizantină'', traducere de pr. prof. Ioan Ică sn și diac. Ioan I. Ică jr., Deisis, Sibiu, 2010, ISBN: 973-7859-60-0 *D. Fecioru, ''Viața Sfântului Ioan Damaschin. Studiu de istorie literară creștină'', București, 1935.*Ioan M. Bota, ''Patrologia'', ediția a II-a, Casa de Editură «Viața Creștină», Cluj-Napoca, 2002, pp. 318-322, ISBN 973-9288-75-8

[[categoriear: sfinţiيوحنا الدمشقي]][[categoriebg: sfinţi părinţiЙоан Дамаскин]][[el:Ιωάννης ο Δαμασκηνός]][[en:John of Damascus]][[es:Juan Damasceno]][[fr:Jean Damascène]][[mk:Свети Јован Дамаскин]][[pt:João de Damasco]][[ru:Иоанн Дамаскин]]