Modificări

|adormire= 4 decembrie, 749, mănăstirea Mănăstirea Sfântului Sava în Israel

|recunoastere= recunoaştere pan-ortodoxă

|}}[[Cuvios]]ul și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru '''[[Ioan]] din Damasc''' (cca. 675 - [[4 decembrie]], 749), numit și '''Ioan Damaschinul''' este unul din [[Sfinții Părinți]] sirieni ai Bisericii. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[4 decembrie]].

==Viața==S-a născut la [[CuviosDamasc]]ul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru '''Ioan Damaschin''' (cca. Siria), pe la anul 675 , ca fiu al lui Sarjun (Serghie) ibn-Mansur, un înalt dregător la curtea califului musulman Abd-el- Malek din Damasc, unde se stabilise din 661 califatul mahomedan. Serghie mai avea și rolul de reprezentant al creștinilor în fața califului. Pentru educația lui Ioan și a fratelui său adoptiv [[4 decembrieCosma Imnograful|Cosma cel Tânăr]], 749), numit şi Ioan DamaschinulSerghie a răscumpărat de pe piața robilor pe [[călugăr]]ul Cosma. Acesta era foarte bine pregătit, este unul din nu numai în domeniul [[Sfinţii Părinţiteologie]] sirieni ai Bisericiii, ci și al filozofiei și științelor.

==Viaţa==SPe baza educației primite, a studiilor sale și a viețuirii într-a născut un mediu care îi permitea să analizeze atât creștinismul cât și islamismul, Sf. Ioan constată la Damasc – Siriacurtea califului Iezid, pe la încă din anul 675723, ca fiu al lui Serghie Mansurinfluența [[monofizitism|monofiziților]], un înalt dregător la curtea califului islamic Abd-el-Malekcare favorizează o [[Iconoclasm|poziție iconoclastă]], de la Damascrespingere a cultului [[Icoană|icoanelor]]. Califul, sub influența lor, unde se stabilise califatul mahomedan din 661. Serghie mai avea şi rolul de reprezentant îi scrie împăratului bizantin [[Leon al creştinilor III-lea Isaurul]] că, tolerând cinstirea icoanelor în faţa califului. Pentru educaţia lui Ioan şi biserică, încălca porunca a fratelui său adoptiv doua din [[Cosma cel TânărDecalog]]. Ca urmare a acestei intervenții, Serghie a răscumpărat de pe piaţa robilor pe călugărul Cosmaîmpăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor din anul 726. Acesta era foarte bine pregătit, nu numai în domeniul La apelul [[teologiepatriarh]]i dar şi ului [[Ioan al V-lea al filozofiei şi ştiinţelorIerusalimului]], Sfântul Ioan redactează trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – "Tratate contra celor care atacă sfintele icoane".

Pe baza educaţiei primite, a studiilor efectuate şi a vieţuirii într-un mediu care îi permitea să analizeze atât creştinismul cât şi islamismul, Sf. Ioan observă la islamismul califului Iezid, încă din anul 723, urme [[monofizitism|monofizite]], adică de respingere a [[iconografie]]i creştine, fapt care determina, chiar în acea perioadă, reproşuri adresate de calif împăratului bizantin Leon III Isaurul că tolerând cinstirea icoanelor în biserică încalcă porunca a doua din [[Decalog]]. Urmare acestei intervenţii, împăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor, din anul 726. La apelul [[patriarh]]ului Ioan V al Ierusalimului, Sfântul Ioan redactează trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – "Tratate contra celor care atacă sfintele icoane". Sf. Ioan preciza afirma că [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] poate fi reprezentat prin icoană, deoarece a avut luat chip omenesc şi , iar icoanele îndeplinesc în Biserică patru roluri: educativ – instructiv, estetic – de împodobire a sfintelor lăcaşurilăcașuri, cultic – de însoțire a însoţi slujbele bisericeşti şi slujbelor bisericești și haric – de a mijloci harurile [[har]]urile [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi ]] către credincioşicredincioși.

În ciuda acestor luări de poziţiepoziție, califul Iezid îl stima pe Sf. Ioan, pentru calităţile calitățile sale umane şi cunoştinţele și cunoștințele vaste, motiv pentru care l-a invitat să preia funcţiile funcțiile de la curte ale tatălui său, Serghie. Totuşi, având o înclinare puternică pentru viaţa ascetică, în jurul anului 732, Sfântul Ioan se retrage, împreună cu fratele său, în lavra Sf. Sava de lângă Ierusalim, unde se găsea şi o bogată bibliotecă dedicată lucrărilor Sfinţilor Părinţi bisericeşti, dedicându-se trăirii întru Hristos şi studierii teologiei creştine. După călugărire a fost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan V al Ierusalimului, fratele său fiind hirotonit până la urmă [[episcop]] în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vest.

Până la adormirea sa întru DomnulTotuși, având o înclinare puternică pentru viața ascetică, în jurul anului 732, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe şi prin operele sale polemice a subliniat lipsurile mahomedanismului, se retrage împreună cu fratele său în [[iconoclasmLavra Sf. Sava cel Sfințit|Lavra Sf. Sava]]ului, de lângă [[nestorianismIerusalim]]ului, unde se găsea și o bogată bibliotecă cuprinzând lucrări ale Sfinților Părinți bisericești, dedicându-se trăirii întru Hristos și studierii teologiei creștine. După [[monofizitismtundere|călugărire]]ului şi altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă şi sistematică "Expunere a credinţei ortodoxe", numită în prescurtare Acrivia, în care condensa întrfost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan al V-un mod concis şi cursiv rezultatele la care au ajuns Părinţii Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de sinoadele ecumenice. În lucrarea de morală "Sfintele paralele" pune alături păcatele şi virtuţile care le înfruntă. A realizat omilii despre Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnului, lea al Ierusalimului; fratele său a comentat Epistolele Sf. Pavel. Tot Sfântului Ioan îi datorăm şi fost hirotonit mai târziu [[Octoihulepiscop]]în cetatea Maiuma de lângă Gaza, care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat şi lucrări ascetice, unele dintre ele găsinduPalestina de sud-se în volumul IV al Filocaliei româneştivest.

Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe, iar prin operele sale polemice a subliniat neajunsurile mahomedanismului, [[iconoclasm]]ului, [[nestorianism]]ului, [[monofizitism]]ului și altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă și sistematică "Expunere a credinței ortodoxe" de până atunci, numită în prescurtare ''Acrivia'', în care condensa într-un mod concis și cursiv rezultatele la care au ajuns Părinții Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de [[Sinoade Ecumenice|sinoadele ecumenice]].  În lucrarea de morală "Sfintele paralele" pune alături [[păcat]]ele și [[Virtute|virtuțile]] care le înfruntă. A scris [[Omilie|omilii]] despre Sfânta Treime, [[Adormirea Maicii Domnului]], a comentat Epistolele [[Apostolul Pavel|Sf. Pavel]]. Tot Sfântului Ioan i se datorează și [[Octoihul]], care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat și lucrări de [[ascetică]], unele dintre ele găsindu-se în volumul IV al ''[[Filocalia|Filocaliei]]'' românești. A adormit întru domnul la anul 749, în mănăstirea [[Mănăstire]]a Sfântului Sava.

* ''Despre [[Erezie|erezii]]''* ''[[Teologie dogmatică|Dogmatica]]''.

* ''Epistolă către arhimandritul [[arhimandrit]]ul Iordan, despre imnul [[imn]]ul [[Trisaghion]]''* ''Introducere elementară în [[Dogmă|dogme]]''

I se mai atribuie și traducerea romanului hagiografic ''[http://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_%C8%99i_Ioasaf Viața lui Varlaam și Ioasaf]'', o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam (o versiune "creştinatăcreștinată" a vieţii vieții lui Siddartha Gautama Buddha). Romanul a fost tradus ulterior în latină și slavonă şi și s-a bucurat de o largă circulaţie circulație în Europa. Versiunea slavonă a legendei a circulat și în Țările Române, unde a fost tradusă în românește (1649) de Udriște Năsturel, influențând chiar și pictura bisericească (vezi bolta [[Mănăstirea NeamţNeamț|mănăstirii Neamț]]).

'''Traduceri în [[limba română]]''':

*''Dogmatica'' sfântului Ioan Damaschin (Iaşi Iași 1806, Bucureşti București 1943, 1993, 2005 [traducere, introducere și note de Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române] şi ediţia și ediția electronică la [http://www.angelfire.com/space2/carti/ Apologeticum]) *''Tratat împotriva iconomahilor'' (Traducere de [[Dumitru Fecioru]]), Bucureşti București 1937, reeditat în Ioan Damschin, ''Trei tratate contra iconoclaştiloriconoclaștilor'', editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, BucureştiBucurești, 1998.*''Despre cele două voinţe şi activităţi şi voințe și activități și despre celelalte însuşiri însușiri naturale ale lui Hristos şiși, pe scurt, şi și despre cele două firi şi și o singură ipostasă'', MG, XCV, 127-186, (Traducere de Pr. Dr. [[Olimp N. Caciulă]]), Bucureşti București 1938.*"Cuvânt de suflet folositor", traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, în ''Filocalia'', vol. IV, Tipografia arhidiecezană, Sibiu, 1948, pp. 186-197; ed. a II-a Humanitas, București, 2000, ISBN: 973-28-0939-6 *''Logica'', ed. Aius, 2000 (reproduce ediția din 1826, în traducerea Episcopului Argeșului, Kir Grigorie Râmniceanul).*''Despre Sfânta Treime. Despre Cântarea Trisaghionului'', traducere, studiu introductiv și note de Paraschiva Grigoriu, ed. Sophia, București, 2009?.*[[Didim cel Orb]], Ioan Damaschin, ''Despre bine și rău. Împotriva maniheilor'', traducere de Walther Alexander Prager, ed. Herald, București, 2009, ISBN 978-973-111-111-7.*''Cuvântări la sărbători împărătești și la sfinți'', traducere de de Pr. Dr. Gabriel Mândrilă și Laura Mândrilă, editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2010

Sfântului Ioan Damaschin i-au mai fost atribuite un ::'''În antologii:'Cuvânt împotriva lui Constantin Copronim''*Sf. Ioan Damaschin, Sf. [[Ioan Gură de Aur]], Sf. [[Teofilact al Bulgariei]], Sf. [[Grigorie de Nazianz]], etc., o ''Epistolă către împăratul Teofil Sfinții Părinți despre Sfintele şi cinstitele icoaneNașterea și Întruparea Cuvântului'' şi un ''Dialog înfierător împotriva iconoclaştilor'' despre care Pr, ediție îngrijită de Florin Stuparu, ed. Dumitru FecioruSophia, București, traducătorul 2007.*Sf. Ioan Damaschin în română apreciază că, ţinând cont Sf. [[Proclu al Constantinopolului]] etc., ''Cuvântări de data şi contextul compunerii lorlaudă la Adormirea Maicii Domnului'', nu aparţineau totuşi Sftrad. Ioan Damaschinde Parascheva Grigoriu, ed.Sophia, București, 2009?

:Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule învățătorule al dreptei cinstiri a lui Dumnezeu şi și al curăţieicurăției:şi și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată,:Ioane [Damaschine] înţelepteînțelepte, cu învăţăturile învățăturile tale pe toţi toți i-ai luminat.

:Pe scriitorul de cântări şi și cinstitul grăitor de Dumnezeu,:pe învăţătorul învățătorul Bisericii şi și dascălul şi și luptătorul împotriva vrăjmaşilorvrăjmașilor,

:Că luând crucea Domnului, toată înşelăciunea înșelăciunea eresurilor a alungat-o,:şi și ca un cald mijlocitor către Dumnezeu:tuturor cere iertare de greşeligreșeli.

Conform ''Erminiei'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2000, pp. 163, 192, 237), Sfântul Ioan Damaschin, din ceata Sfinţilor cuvioşi Sfinților cuvioși imnografi şi și dascăli cântăreţi cântăreți (melozi) trebuie zugrăvit ca un [[ieromonah]] foarte bătrân, având barba despărţită despărțită în două, iar pe cap având un acoperământ ca o glugă [mai este reprezentat şi și cu un fel de acoperământ alcătuit dintr-un material oriental], purtând în mână scrierea: "VeseleşteVeselește-te, Ierusalime, şi prăznuiţi toţi și prăznuiți toți cei care iubiţi iubiți Sionul".

Iar când este zugrăvit în tinda Bisericii, în turla de nord, în "unghiuri, adică în pandantivi" când este zugrăvit împreună cu ceilalţi sfinţi ceilalți sfinți melozi, este reprezentat şezând șezând pe scaun; atunci poartă scrierea: "Pe Cel mai înainte de veci, născut din Tatăl..."

* ''Credinţă Credință ortodoxă şi viaţă creştinăși viață creștină'' – Mitropolia Transilvaniei, 1992* ''Din învăţăturile sfinţilor părinţiînvățăturile sfinților părinți'' – Editura Bizantină

*Andrew Louth, ''Ioan Damaschinul. Tradiţie şi Tradiție și originalitate în teologia bizantină'', traducere de pr. prof. Ioan Ică sn şi și diac. Ioan I. Ică jr., Deisis, Sibiu, 2010, ISBN: 973-7859-60-0 *D. Fecioru, ''Viaţa Viața Sfântului Ioan Damaschin. Studiu de istorie literară creştinăcreștină'', BucureştiBucurești, 1935.

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi PărinţiSfinți Părinți]]

[[el:Ιωάννης ο Δαμασκηνός]]