Modificări

Salt la: navigare, căutare

Ioan Damaschin

5.931 de octeți adăugați, 6 februarie
m
Adăugare legătură
{{Sfinti|nume= Sf. Ioan Damaschin|Imagine= [[ImageImagine:John of Damascus.jpg|right|frame230 px|Sf. Ioan Damaschin]]|nastere= 675, Damasc, Siria|adormire= 4 decembrie, 749, Mănăstirea Sfântului Sava în Israel|localizare= Siria, Palestina - Califatul islamic|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie= siriană|tip= Sfânt Părinte, cuvios, teolog|canonizare=|calendar= [[4 decembrie]]|biserici=|site=|}}[[Cuvios]]ul şi și de Dumnezeu purtătorul părintele nostru '''[[Ioan Damaschin]] din Damasc''' (cca. 675 - [[4 decembrie]], 749), numit şi și '''Ioan Damaschinul, ''' este unul din [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți]] sirieni ai Bisericii. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[4 decembrie]].
==ViaţaViața==S-a născut la [[Damasc ]] (Siria), pe la anul 675, ca fiu al lui Sarjun (Serghie ) ibn-Mansur, un înalt dregător la curtea califului islamic musulman Abd-el-Malek, de la din Damasc, unde se stabilise din 661 califatul mahomedan din 661. Serghie mai avea şi și rolul de reprezentant al creştinilor creștinilor în faţa fața califului. Pentru educaţia educația lui Ioan şi și a fratelui său adoptiv [[Cosma Imnograful|Cosma cel Tânăr]], Serghie a răscumpărat de pe piaţa piața robilor pe călugărul [[călugăr]]ul Cosma. Acesta era foarte bine pregătit, nu numai în domeniul [[teologie]]i dar şi , ci și al filozofiei şi ştiinţelorși științelor.
Pe baza educaţiei educației primite, a studiilor efectuate şi sale și a vieţuirii viețuirii într-un mediu care îi permitea să analizeze atât creştinismul creștinismul cât şi [[islam]]ismulși islamismul, Sf. Ioan observă constată la islamismul curtea califului Iezid, încă din anul 723, urme influența [[monofizitism|monofizitemonofiziților]], care favorizează o [[Iconoclasm|poziție iconoclastă]], adică de respingere a cultului [[iconografieIcoană|icoanelor]]i creştine. Califul, fapt care determinasub influența lor, chiar în acea perioadă, reproşuri adresate de calif îi scrie împăratului bizantin [[Leon al III -lea Isaurul ]] , tolerând cinstirea icoanelor în biserică încalcă , încălca porunca a doua din [[Decalog]]. Urmare Ca urmare a acestei intervenţiiintervenții, împăratul Leon publică edictul său împotriva icoanelor, din anul 726. La apelul [[patriarh]]ului [[Ioan al V -lea al Ierusalimului]], Sfântul Ioan redactează trei cuvântări de larg răsunet în sprijinul icoanelor – "Tratate contra celor care atacă sfintele icoane". Sf. Ioan preciza că [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] poate fi reprezentat prin icoană, deoarece a avut chip omenesc şi icoanele îndeplinesc în Biserică patru roluri: educativ – instructiv, estetic – de împodobire a sfintelor lăcaşuri, cultic – de a însoţi slujbele bisericeşti şi haric – de a mijloci harurile Sfintei Treimi către credincioşi.
În ciuda acestor luări de poziţie, califul Iezid îl stima pe Sf. Ioanafirma că [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] poate fi reprezentat prin icoană, pentru calităţile sale umane şi cunoştinţele vaste, motiv pentru care l-deoarece a invitat să preia funcţiile de la curte ale tatălui său, Serghie. Totuşi, având o înclinare puternică pentru viaţa asceticăluat chip omenesc, iar icoanele îndeplinesc în jurul anului 732Biserică patru roluri: educativ – instructiv, Sfântul Ioan se retrageestetic – de împodobire a sfintelor lăcașuri, împreună cu fratele său, în lavra Sf. Sava cultic – de lângă Ierusalim, unde se găsea şi o bogată bibliotecă dedicată lucrărilor Sfinţilor Părinţi bisericeşti, dedicându-se trăirii întru Hristos şi studierii teologiei creştine. După călugărire însoțire a fost hirotonit ieromonah slujbelor bisericești și haric – de către patriarhul Ioan V al Ierusalimului, fratele său fiind hirotonit până la urmă a mijloci [[har]]urile [[episcopSfânta Treime|Sfintei Treimi]] în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vestcătre credincioși.
Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe şi prin operele sale polemice a subliniat lipsurile mahomedanismului, [[iconoclasm]]ului, [[nestorianism]]ului, [[monofizitism]]ului şi altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă şi sistematică "Expunere a credinţei ortodoxe", numită în prescurtare Acrivia, în care condensa într-un mod concis şi cursiv rezultatele la care au ajuns Părinţii Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de sinoadele ecumenice. În lucrarea ciuda acestor luări de morală "Sfintele paralele" pune alături păcatele şi virtuţile care le înfruntă. A realizat omilii despre Sfânta Treime, Adormirea Maicii Domnuluipoziție, a comentat Epistolele califul Iezid îl stima pe Sf. Pavel. Tot Sfântului Ioan îi datorăm şi [[Octoihul]], pentru calitățile sale umane și cunoștințele vaste, motiv pentru care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat şi lucrări asceticel-a invitat să preia funcțiile de la curte ale tatălui său, unele dintre ele găsindu-se în volumul IV al Filocaliei româneştiSerghie.
Totuși, având o înclinare puternică pentru viața ascetică, în jurul anului 732, Sfântul Ioan se retrage împreună cu fratele său în [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|Lavra Sf. Sava]] de lângă [[Ierusalim]], unde se găsea și o bogată bibliotecă cuprinzând lucrări ale Sfinților Părinți bisericești, dedicându-se trăirii întru Hristos și studierii teologiei creștine. După [[tundere|călugărire]] a fost hirotonit ieromonah de către patriarhul Ioan al V-lea al Ierusalimului; fratele său a fost hirotonit mai târziu [[episcop]] în cetatea Maiuma de lângă Gaza, în Palestina de sud-vest. Până la adormirea sa întru Domnul, Sfântul Ioan s-a dedicat teologiei ortodoxe, iar prin operele sale polemice a subliniat neajunsurile mahomedanismului, [[iconoclasm]]ului, [[nestorianism]]ului, [[monofizitism]]ului și altor rătăciri. La anul 743 a alcătuit cea mai complexă și sistematică "Expunere a credinței ortodoxe" de până atunci, numită în prescurtare ''Acrivia'', în care condensa într-un mod concis și cursiv rezultatele la care au ajuns Părinții Bisericii, prin precizările lor teologice, confirmate apoi de [[Sinoade Ecumenice|sinoadele ecumenice]].  În lucrarea de morală "Sfintele paralele" pune alături [[păcat]]ele și [[Virtute|virtuțile]] care le înfruntă. A scris [[Omilie|omilii]] despre Sfânta Treime, [[Adormirea Maicii Domnului]], a comentat Epistolele [[Apostolul Pavel|Sf. Pavel]]. Tot Sfântului Ioan i se datorează și [[Octoihul]], care este în uz până în zilele noastre. A mai realizat și lucrări de [[ascetică]], unele dintre ele găsindu-se în volumul IV al ''[[Filocalia|Filocaliei]]'' românești. A adormit întru domnul la anul 749, în mănăstirea [[Mănăstire]]a Sfântului Sava.
Este pomenit la data de [[4 decembrie]].
==Scrieri==
*''Dogmatica'A'''. Lucrarea ''Πηγη γνωσεως'' sfântului Ioan Damaschin (Iaşi 1806în limba latină: ''Fons cogitationis''), Bucureşti 1943iar în română: ''Izvorul Cunoștinței'', 1993în trei părți:* ''Dialectica'' sau ''Logica'', 2005 şi ediţia electronică la * ''Despre [[Erezie|erezii]]''* ''[[httpTeologie dogmatică|Dogmatica]]''. '''Alte lucrări dogmatice'''://www.angelfire.com/space2/carti/ Apologeticum]) *''Tratat împotriva iconomahilorDespre dreapta credință''* ''Despre Sfânta Treime''* '' (Traducere de Epistolă către [[Dumitru Fecioruarhimandrit]])ul Iordan, Bucureşti 1937despre [[imn]]ul [[Trisaghion]]''* ''Introducere elementară în [[Dogmă|dogme]]''* ''Despre cei în credință adormiți''* ''Expunerea credinței'' '''B.Opere polemice:'''* ''Trei tratate contra celor care atacă sfintele icoane''* ''Tom ca din partea prea sfințitului Petru, episcopul Damascului, către așa-numitul episcop iacobit al Dareii''* ''Despre firea compusă, contra acefalilor''*''Despre cele două voinţe şi activităţi şi voințe și activități și despre celelalte însuşiri însușiri naturale ale lui Hristos şiși, pe scurt, şi despre cele două firi şi și o singură ipostasăipostază''* ''Contra ereziei nestoriene''* ''Dialog contra maniheilor''* ''Discuția dintre un sarazin și un creștin''* ''Discuția lui Ioan, MGortodoxul, XCVcu un maniheu''* ''Despre balauri'' Sfântului Ioan Damaschin i-au mai fost atribuite un ''Cuvânt împotriva lui Constantin Copronim'', 127-186o ''Epistolă către împăratul Teofil despre Sfintele și cinstitele icoane'' și un ''Dialog înfierător împotriva iconoclaștilor'' despre care Pr. Dumitru Fecioru, traducător al Sf. Ioan Damaschin în română apreciază că, (Traducere ținând cont de Prdata și contextul compunerii lor, nu aparțineau totuși Sf. DrIoan Damaschin. [[Olimp N '''C. Caciulă]])Opere exegetice'''* ''Comentariu la epistolele Sfântului Apostol Pavel, Bucureşti 1938după Sfântul Ioan Hrisostom'' '''D.Opere morale și ascetice'''*''Sfintele paralele''* ''Despre sfintele posturi''* ''Despre cele opt duhuri ale răutății''* ''Despre virtuțile și viciile sufletești și trupești'' '''E. Opere omiletice'''* ''Cuvânt la Schimbarea la față a se completa cu alte scrieriDomnului nostru Iisus Hristos''* ''Cuvânt la smochinul neroditor și la parabola viei''* ''Cuvânt la Marea Sâmbătă''* ''Cuvânt la Nașterea Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria''* ''Trei cuvântări la Adormirea Maicii Domnului'' '''F. Opere Poetice'''
I se mai atribuie și traducerea romanului hagiografic ''[http://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_%C8%99i_Ioasaf Viața lui Varlaam și Ioasaf]'', o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam (o versiune "creștinată" a vieții lui Siddartha Gautama Buddha). Romanul a fost tradus ulterior în latină și slavonă și s-a bucurat de o largă circulație în Europa. Versiunea slavonă a legendei a circulat și în Țările Române, unde a fost tradusă în românește (1649) de Udriște Năsturel, influențând chiar și pictura bisericească (vezi bolta [[Mănăstirea Neamț|mănăstirii Neamț]]).
 
'''Traduceri în [[limba română]]''':
 
*''Dogmatica'' sfântului Ioan Damaschin (Iași 1806, București 1943, 1993, 2005 [traducere, introducere și note de Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române] și ediția electronică la [http://www.angelfire.com/space2/carti/ Apologeticum])
*''Tratat împotriva iconomahilor'' (Traducere de [[Dumitru Fecioru]]), București 1937, reeditat în Ioan Damschin, ''Trei tratate contra iconoclaștilor'', editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1998.
*''Despre cele două voințe și activități și despre celelalte însușiri naturale ale lui Hristos și, pe scurt, și despre cele două firi și o singură ipostasă'', MG, XCV, 127-186, (Traducere de Pr. Dr. [[Olimp N. Caciulă]]), București 1938.
*"Cuvânt de suflet folositor", traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, în ''Filocalia'', vol. IV, Tipografia arhidiecezană, Sibiu, 1948, pp. 186-197; ed. a II-a Humanitas, București, 2000, ISBN: 973-28-0939-6
*''Logica'', ed. Aius, 2000 (reproduce ediția din 1826, în traducerea Episcopului Argeșului, Kir Grigorie Râmniceanul).
*''Despre Sfânta Treime. Despre Cântarea Trisaghionului'', traducere, studiu introductiv și note de Paraschiva Grigoriu, ed. Sophia, București, 2009?.
*[[Didim cel Orb]], Ioan Damaschin, ''Despre bine și rău. Împotriva maniheilor'', traducere de Walther Alexander Prager, ed. Herald, București, 2009, ISBN 978-973-111-111-7.
*''Cuvântări la sărbători împărătești și la sfinți'', traducere de de Pr. Dr. Gabriel Mândrilă și Laura Mândrilă, editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2010
 
::'''În antologii:'''
*Sf. Ioan Damaschin, Sf. [[Ioan Gură de Aur]], Sf. [[Teofilact al Bulgariei]], Sf. [[Grigorie de Nazianz]], etc., ''Sfinții Părinți despre Nașterea și Întruparea Cuvântului'', ediție îngrijită de Florin Stuparu, ed. Sophia, București, 2007.
*Sf. Ioan Damaschin, Sf. [[Proclu al Constantinopolului]] etc., ''Cuvântări de laudă la Adormirea Maicii Domnului'', trad. de Parascheva Grigoriu, ed. Sophia, București, 2009?
==Imnografie==
[[Tropar]] ([[glas]]ul al 8-lea):
:Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule învățătorule al dreptei cinstiri a lui Dumnezeu şi și al curăţieicurăției:şi și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată,:Ioane [Damaschine] înţelepteînțelepte, cu învăţăturile învățăturile tale pe toţi toți i-ai luminat.
:Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu
:să mântuiască sufletele noastre.
[[Condac]] (glasul al 4-lea):
:Pe scriitorul de cântări şi și cinstitul grăitor de Dumnezeu,:pe învăţătorul învățătorul Bisericii şi și dascălul şi și luptătorul împotriva vrăjmaşilorvrăjmașilor,
:pe Ioan să-l lăudăm.
:Că luând crucea Domnului, toată înşelăciunea înșelăciunea eresurilor a alungat-o,:şi și ca un cald mijlocitor către Dumnezeu:tuturor cere iertare de greşeligreșeli.
==Iconografie==
Conform ''Erminiei'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2000, pp. 163, 192, 237), Sfântul Ioan Damaschin, din ceata Sfinţilor cuvioşi Sfinților cuvioși imnografi şi și dascăli cântăreţi cântăreți (melozi) trebuie zugrăvit ca un [[ieromonah]] foarte bătrân, având barba despărţită despărțită în două, iar pe cap având un acoperământ ca o glugă [mai este reprezentat şi și cu un fel de acoperământ alcătuit dintr-un material oriental], purtând în mână scrierea: "VeseleşteVeselește-te, Ierusalime, şi prăznuiţi toţi și prăznuiți toți cei care iubiţi iubiți Sionul".
Iar când este zugrăvit în tinda Bisericii, în turla de nord, în "unghiuri, adică în pandantivi" când este zugrăvit împreună cu ceilalţi sfinţi ceilalți sfinți melozi, este reprezentat şezând șezând pe scaun; atunci poartă scrierea: "Pe Cel mai înainte de veci, născut din Tatăl..."
==Icoane cu sfântul Ioan Damaschin==
== Surse ==
* ''Credinţă Credință ortodoxă şi viaţă creştinăși viață creștină'' – Mitropolia Transilvaniei, 1992* ''Din învăţăturile sfinţilor părinţiînvățăturile sfinților părinți'' – Editura Bizantină*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Damaschinul Wikipedia:Ioan Damaschinul] ==Bibliografie==*Andrew Louth, ''Ioan Damaschinul. Tradiție și originalitate în teologia bizantină'', traducere de pr. prof. Ioan Ică sn și diac. Ioan I. Ică jr., Deisis, Sibiu, 2010, ISBN: 973-7859-60-0 *D. Fecioru, ''Viața Sfântului Ioan Damaschin. Studiu de istorie literară creștină'', București, 1935.*Ioan M. Bota, ''Patrologia'', ediția a II-a, Casa de Editură «Viața Creștină», Cluj-Napoca, 2002, pp. 318-322, ISBN 973-9288-75-8
[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi PărinţiSfinți Părinți]]
[[ar:يوحنا الدمشقي]]
[[bg:Йоан Дамаскин]]
[[el:Ιωάννης ο Δαμασκηνός]]
[[en:John of Damascus]]
[[es:Juan Damasceno]]
[[fr:Jean Damascène]]
[[mk:Свети Јован Дамаскин]]
[[pt:João de Damasco]]
[[ru:Иоанн Дамаскин]]
2.089 de modificări

Meniu de navigare