5.288 de modificări
Modificări
leg.interne
Dar cele două condace ale cuviosului Ioan Colibaşul mai accentuează şi o altă latură: sărăcia [[monah]]ului, sărăcie mai larg înţeleasă decât numai ca o lepădare de bogăţii. Astfel, condacul pe care tocmai l-am citat mai spune: "ai urât bogăţia părinţilor tăi" - pentru ce ? - "râvnind sărăcia care nu se fură": fără de grija şi [[smerenia]].
Al doilea condac al cuviosului Ioan Colibaşul aduce elemente noi: "ai defăimat cele de jos" ("cu bună chibzuire") - pentru ce? - "dorind a câştiga cu [[înţelepciunea|înţelepciune]] cele de sus": e o dezlegare de cele de jos pentru că [[sufletul]] şi omul întreg să se poată înălţa la Dumnezeu. "Şi lui Hristos Celui ce a sărăcit (S-a coborât, S-a smerit pe Sine) ai urmat, bucurându-te, sărăcind împreună cu El, Ioane." (ed. 1954)
Ideea principală: sărăcia ca premisă a urmării lui Hristos Dumnezeu-Omul: [[Întruparea]] (adică, într-un sens, [[kenoza]]: sărăcirea de ale Sale), Moartea şi [[Învierea]], [[Înălţarea]] (care nu era fără sărăcire).
