Modificări

{{CreştinismOrtodox}}'''Creştinismul Creștinismul ortodox''' este viaţa viața în credinţa credința [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]] , care este de neseparat de comunitatea Sa sa concretă şi și istorică cuprinzând întregul ei mod de viaţăviață. Credinţa Credința ortodoxă este acea credinţă "dată sfinţilor odata credință „dată sfinților odată pentru totdeauna" totdeauna” ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=44&cap=1 Iuda 1:3]), încredinţată încredințată [[apostoliapostol]]lor ilor de către [[Iisus Hristos]] şi și apoi transmisă prin [[Sfânta TradiţieTradiție]] din generaţie generație în generaţie generație, fără adăugire sau sustragere.

Unicul scop al creştinismului creștinismului ortodox este [[soteriologieSoteriologie|mântuirea]] omului. Astfel, omul devine unit cu Hristos în [[Biserică]], transformat într-o persoana sfânta si împartaşit sfântă și împărtășit cu viaţa veşnicăviața veșnică. Aceasta este [[Evanghelia|Sfânta Evanghelie]], vestea cea bună că Iisus este [[Mesia]], că a înviat din morţi şi morți și ne-a dăruit mântuirea.

[[Imagine:Rublev Trinity.jpg|left|thumb|175px210px|[[Ospitalitatea lui Avraam]], un [[arhetip]] [[Vechiul Testament|vetero-testamentar]] al [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi.]]]]:''Articol principal: [[Sfânta Treime]]''

Creştinii ortodocşi Creștinii ortodocși slăvesc pe [[Tatăl]], pe [[Fiul]] şi și pe [[Sfântul Duh]]&mdash;– '''Sfânta Treime''', singurul '''Dumnezeu'''. Urmând [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]] şi învăţătura și învățătura [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți|Sfinţilor PărinţiSfinților Părinți]], [[Biserica Ortodoxă]] mărturiseşte mărturisește că [[Sfânta Treime]] înseamnă trei Persoane (''[[ipostas|ipostasuri]]''), care împărtăşesc aceeaşi substanţă împărtășesc aceeași substanță sau natură (gr. ''[[ousia]]''). Această credinţă credință poate să pară paradoxală, dar acesta este modul în care Dumnezeu ni S-a revelat. Toate cele trei Persoane sunt cosubstanţiale consubstanțiale Una cu Cealaltă, va să zică, Ele sunt fiind de aceeaşi esenţă aceeași esență (grgrec. ''[[homoousios]]'') şi și coeterne. Nu a existat niciodată un timp <ref>Admitem Se admite uneori să folosim folosirea unor termeni improprii (ca cel de "timp"„timp”) pentru a verbaliza viaţa viața intratrinitară.</ref> în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] este dincolo şi și înainte de timp şi totuşi și totuși lucrează înăuntrul timpului, mişcândumișcându-Se şi și vorbindu-ne în cadrul istoriei.

[[Dumnezeu]] nu este o substanţă substanță impersonală sau doar o "mare forţă"„mare forță”, ci, mai degrabă, fiecare dintre Persoanele Divine este în legătură personală, de iubire: intratrinitară, pe de o parte, şi și cu creaţiacreația, pe de altă parte. Dumnezeu nu este un nume pentru trei zei (i.e. politeism), ci, dimpotrivă, credinţa credința ortodoxă este monoteistă şiși, în acelaşi același timp, [[TriadologieSfânta Treime|trinitariană]]. Dumnezeul [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creştin Creștin Ortodoxe]] este Dumnezeul lui [[Avraam]], [[Isaac]] şi și [[Iacov]], adică "Cel viu"„Cel viu”, care lucrează în creaţia creația Sa: '''EU SUNT''' care S-a revelat pe Sine lui [[Moise]], în rugul aprins (Eu Sunt Cel Ce Sunt - – Exodul 3, 14).

Sursa şi și unitatea Sfintei Treimi este [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]], din care se naşte naște fără de timp [[Fiul]] şi și din care purcede [[Duhul Sfânt|Sfântul Duh]]. Astfel, Tatăl este, în acelaşi același timp, fundamentul unităţii unității [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], cât şi și al distincţieidistincției. A încerca să înţelegi nenaşterea înțelegi nenașterea (Tatăl), naşterea nașterea (Fiul), sau purcederea (Duhul Sfânt) conduce la nebunie, spune Sfântul [[Grigorie Teologul]] , şiși, astfel, [[Biserică|Biserica]] se apropie de Dumnezeu în mister divin, [[teologia apofaticăApofatism|apofatic]], fiind mulţumită mulțumită să-L întâlnească personal pe Dumnezeu şi și să realizeze, în acelaşi același timp, neputinţa minţii neputința minții umane de a-L înţelegeînțelege.

Afirmaţia Afirmația principală în legatură legătură cu ceea ce crede [[BisericaBiserică|Biserică]] despre [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] este găsită în [[Crezul|Crezul Niceo-Constantinopolitan]].

[[ImageImagine:Pantokrator of Sinai.jpg|right|frame|Domnul nostru [[Iisus Hristos]]]]

Cea de-a doua Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], [[Fiul]] lui [[Dumnezeu]], născut mai înainte de veci din [[Tatăl]] fără de mamă, a fost născut în timp de [[Fecioara Maria]], Teotokos, fără de tată. El este [[Cuvânt|Logosul, Cuvântul ]] lui [[Dumnezeu]] și S-a făcut [[Întruparea|trup]] și S-a sălășluit printre noi, zice începutul Evangheliei lui Ioan. [[Iisus Hristos]] este [[Dumnezeu]] Întrupat. Aceasta este doctrina [[Întruparea|ÎntrupariiÎntrupării]], că [[Dumnezeu]] S-a făcut Om.

Domnul nostru [[Iisus]] este Theanthropos, Dumnezeu-Om. Nu este jumătate [[Dumnezeu]] și jumătate Om, nici nu este un hibrid din amestec dintre cele două. El este întreg [[Dumnezeu]] și întreg Om, perfect în divinitatea Sa și în umanitatea Sa. Are două naturi, unite împreună prin Întrupare fără amestec, separare sau confuzie. Ca rezultat al amestecului [[Dumnezeu]] întreg și Om întreg, El are de asemenea două voințe, o voință umană și o voință divină căreia voința umană îi este supusă. Are două naturi dar ramane rămâne o singură Persoană, un ipostas.

[[Iisus]] este [[Dumnezeu]], cea de-a doua Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], şi și totodată, '''EU SUNT''' descoperit lui [[Moise]]. El este Calea, Adevărul și Viața. El este [[Dumnezeu]] înainte de veacuri care a venit pe pământ ca prunc, apoi a murit pe [[Cruce]] ca Om și a înviat din morți. El și [[Tatăl]] sunt Una pentru că El este de o Fiinţa Ființa (consubstanțial) cu [[Tatăl]]. În timpul agoniei și morții pe Cruce, o Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] a suferit în trup.  El este Mesia, Hristosul – Unsul Domnului, prevestit de proorocii [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. El este Mântuitorul lumii, Mielul lui Dumnezeu, Fiul Omului. Așa cum Îl descriu [[Evanghelia|Evangheliile]], [[Iisus Hristos]] S-a născut din femeie, S-a maturizat, a predicat, a vindecat, i-a învățat pe [[apostoli|apostolii]] Săi și a murit răstignit pe Cruce, iar a treia zi a înviat cu trupul. Apoi S-a inălțat la cer și stă de-a dreapta [[Tatăl|Tatălui]]. Dintre toți oamenii, El singur este fără de păcat. Scopul lucrării Sale pe pământ a fost de a [[soteriologie|mântui]] umanitatea, pentru ca oamenii să aiba viață veşnica. Tot ce făcut a fost pentru mântuirea noastră, de la povestirea parabolelor şi botezul Său de către [[Ioan Botezătorul|Înaintemergătorul]] pâna la moartea Sa glorioasă și [[Învierea Domnului|Înviere]]. Pentru ceea ce El este și ce a făcut pentru noi, noi avem posibilitatea să devenim după [[Har]] ceea ce El este după Fiinţă . Aceasta inseamna a ne [[Îndumnezeire|îndumnezei]], a ne împărtăşi cu Dumnezeirea lui [[Hristos]].

==Eclesiologie==[[Image:Hagia_Sophia_BW.jpgBiserică|right|thumb|300pxBiserica]] este '''Mireasa lui Hristos''', Mireasa [[eshatologie|eshatologică]] a [[Hagia Sophia (Constantinople)|"Sfânta Sofia"Fiul]] (Constantinopol)ui lui [[Dumnezeu]]''Articol Principal: , unită cu El întru credință și dragoste, cea pentru care S-a jertfit pe [[EclesiologieCruce]]''. Relația dintre Hristos și Biserica Sa este asemuită cu relația dintre soț și soția sa, iar imaginea nunții pământești este o închipuire, o umbră a nunții Mielului lui Dumnezeu cu Biserica.

Comunitatea Bisericii este locul [[Bisericasoteriologie|mântuirii]] oamenilor; este '''Trupul lui Hristos''', comuniune divino-umană (''teantropică'' - gr. Θεαντροπια) între cu adevărat [[Arca]] în care omenirea se poate salva de [[Iisus Hristospotop]] şi poporul Său. Unicul Cap ul decăderii și al Bisericii este [[Hristospăcat]]ului. Biserica este un obiect al credinţeiÎn Biserică, creștinii lucrează în sensul că ortodocşii ''cred în'' Biserică. Credinţa tradiţională a Bisericii este mărturisită în mod [[Crezul Niceo-ConstantinopolitanSfintele Taine|tainic]]: "[cred] întru una, sfântăla propria mântuire, sobornicească „cu frică și cu cutremur” (catolică - gr[http://www.bibliaortodoxa.ro/carte. καθολικηphp?id=28&cap=2 Filipeni 2, 12]) şi apostolească Biserică". Sensul acestei afirmaţii este că Biserica este:*''una'' : una singură, nedespărţită închinându-se [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] în mai multe biserici*''sfântă'' : sfinţită şi pusă deoparte pentru lucrarea lui [[DumnezeuSfântul Duh|Duh]]*și adevăr. Biserica este ''sobornicească / catolică'stâlpul și temelia adevărului' : desăvârşită şi caracterizată prin deplinătate şi universalitate (καθολικη înseamnă în greceşte în acelaşi timp deplinătate şi universalitate)*''apostolească'' ([http: //www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=78&cap=3 I Timotei 3, 15]) și pe ea se pot bizui creștinii în lupta lor de a afla ei înșiși unicul Adevăr. [[Biserica]] are drept caracteristică fundamentală mărturisirea şi propovăduirea [[Evanghelie]]i şi este veșnică, și porțile [[botezIad]]area tuturor neamurilor ului nu o vor birui ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=28 16 Matei 2816,18-20]).

[[Biserica]] este '''Mireasa lui Hristos'''alcătuită din [[Prooroc]]ii și [[sfânt|Sfinții]] [[Vechiul Testament|Vechiului]] și [[Noul Testament|Noului Testament]], Mireasa din [[eshatologie|eshatologicăîngeri]] și din comunitatea istorică a credincioșilor vii, adormiți și din generațiile viitoare, și în ea se află unul și același [[FiulHar]]ui al lui [[Dumnezeu]]. Este o comunitate atât vizibilă cât și invizibilă, unită cu El întru credinţă şi dragostedivină ca și umană. Ea este vizibilă, cea pentru întrucât cuprinde comunități concrete de oameni care S-a jertfit se închină lui [[Dumnezeu]]; este invizibilă întrucât îi cuprinde și pe [[sfinți]] și pe [[Cruceîngeri]]. Relaţia dintre Hristos şi Biserica Sa Este umană, întrucât membrii ei pământeni sunt păcătoși; este asemuită cu relaţia dintre soţ şi soţia sadivină, iar imaginea nunţii pământeşti pentru că este o închipuire, o umbră a nunţii Mielului Trupul lui Dumnezeu cu Biserica[[Hristos]].

Comunitatea Până la urmă, marginile Bisericii este locul [[soteriologie|mântuirii]] oamenilor; este cu adevărat [[Arca]] sunt cunoscute doar lui Dumnezeu, dar în care omenirea se poate salva de [[potop]]ul decăderii şi afara contextului istoric al Bisericii – al [[păcat]]ului. În Biserică, creştinii lucrează în mod [[Sfintele TaineBiserica Ortodoxă|sacramentalBisericii Ortodoxe]] la propria mântuire, "– natura relației oricărei ființe umane cu frică şi cu cutremur" Biserica ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2 Filipeni 2fie că e vorba de un creștin, 12]fie că nu), închinândune este necunoscută. De-se a lungul [[Sfânta TreimeIstoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)|Sfintei TreimiIstoriei Bisericii]] în [[Sfântul Duh|Duh]] şi adevăr. Biserica , diferite grupări s-au separat de Biserică; este '''stâlpul şi temelia adevărului''' ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=78&cap=3 I Timotei 3o realitate tragică, 15]) şi pe ea care însă nu face ca Biserica să se pot bizui creştinii rupă în lupta lor mai multe biserici, ci mai degrabă unii credincioși sunt separați de Biserică. Soarta finală a afla ei înşişi unicul Adevăr. acestor creștini din comunitățile separate de Biserică se află la mila și [[BisericaHar]] este veşnică, şi porţile ul lui [[IadDumnezeu]]ului nu o vor birui ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=16 Matei 16, 18])după cum la mila lui Dumnezeu se află și cei care au fost membri ai Bisericii în viața aceasta.

==Sfânta Tradiție==''Articol Principal: [[BisericaSfânta Tradiție]] este alcătuită din [[Prooroc]]ii şi [[sfânt|sfinţii]] [[Vechiul Testament|Vechiului]] şi [[Noul Testament|Noului Testament]], din [[îngeri]] şi din comunitatea istorică a credincioşilor vii, adormiţi şi din generaţiile viitoare, şi în ea se află unul şi acelaşi [[Har]] al lui [[Dumnezeu]. Este o comunitate atât vizibilă cât şi invizibilă, divină ca şi umană. Ea este vizibilă, întrucât cuprinde comunităţi concrete de oameni care se închină lui [[Dumnezeu]]; este invizibilă întrucât îi cuprinde şi pe sfinţi şi pe [[îngeri]]. Este umană, întrucât membrii ei pământeni sunt păcătoşi; este divină, pentru că este Trupul lui [[Hristos]]. ''

Până la urmă[[Sfânta Tradiție]] este depozitul de credință oferită apostolilor de către Mântuitorul [[Hristos]] și trecută din generație în generație fără adăugiri, marginile Bisericii sunt cunoscute doar lui Dumnezeumodificări sau omisiuni. [[Vladimir Lossky]] a descris într-un mod excelent tradiția ca fiind „viața [[Sfântul Duh|Sfântului Duh]] în [[Biserică]]”. Este dinamica în practică, dar neschimbătoare în afara contextului istoric al Bisericii - al dogme. Forma de manifestare se dezvoltă, însă esența rămâne pentru totdeauna aceeași. Spre deosebire de alte concepții de înțelegere populară a Tradiției, [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]] - natura relaţiei oricărei fiinţe umane cu Biserica (fie că e vorba nu consideră Sfânta Tradiție ca ceva care crește și se extinde în timp, formând o colecție de practici și doctrine care se acumulează în mod gradat devenind ceva mai dezvoltate și eventual de un creştinnerecunoscut primilor creștini. De fapt, fie că nu) ne Sfânta Tradiție este necunoscută. Deaceeași credinţă pe care Hristos a predat-a lungul o [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)apostoli|Istoriei Bisericiiapostolilor]], diferite grupări sși pe care ei au predat-au separat de Biserică; este o realitate tragicăucenicilor lor, care însă nu face ca Biserica să se rupă găsește în întreaga [[Biserică]] și mai multe biserici, ci mai degrabă unii credincioşi sunt separaţi de Bisericăales în conducerea ei prin [[succesiune apostolică|succesiunea apostolică]]. Soarta finală a acestor creştini din comunităţile separate Locul central în Sfânta Tradiție este ocupat de Biserică se află la mila şi [[HarSfânta Scriptură]]ul , mărturia scrisă a lui [[Dumnezeu]]în Biserică. Astfel Scriptura este întotdeauna interpretată din interiorul Tradiției, după cum la mila lui Dumnezeu se află şi cei care au fost membri ai Bisericii în viaţa aceastafiind contextul scrierii și canonizării sale.

==Sfânta TradiţieAdorarea lui Dumnezeu==[[Imagine:Philip Saliba liturgy.jpg|right|thumb|200px|Ridicarea mâinilor de către un [[episcop]] în timpul [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]].]]''Articol PrincipalArticole principale: [[Sfânta TradiţieAdorare]], [[Cinstire]], [[Închinare]]''

[[Sfânta TradiţieAdorare]] este depozitul de credinţă oferită apostolilor de către Mântuitorul a lui [[HristosDumnezeu]] și trecută din generaţie în generaţie fără adăugiri, modificări sau omisiuni. [[Vladimir LosskyBiserica Ortodoxă]] a descris într-un mod excelent tradiţia este înțeleasă ca fiind "viața cea mai înaltă chemare a umanității, aceea de a cădea la picioarele [[Sfântul DuhDumnezeu|Sfântului DuhDumnezeului]] în Cel Atotputernic, [[Biserica|BisericăSfânta Treime]]." Este dinamica în practică, dar nechimbătoare în dogme. Forma de manifestare se dezvoltă, însă esența rămâne pentru totdeauna aceeași. Spre deosebire de alte concepţii de înţelegere populară și a Tradiţiei, [[Biserica Ortodoxă]] nu consideră Sfânta Tradiţie ca ceva care creşte și se extinde da în timpîntregime Lui, formând o colecţie de practici și doctrine care se acumulează în mod gradat devenind ceva mai dezvoltate și eventual de nerecunoscut primilor creștini. De fapt, Sfânta Tradiție este aceeași credinţă pe care Hristos a predat-o unit cu El prin [[apostoli|apostolilorSfintele Taine]] și . A-L adora pe care ei au predat-o ucenicilor lor, care se găsește în întreaga [[BisericăDumnezeu]] și mai ales în conducerea ei prin reprezintă scopul creării noastre.Adorarea ortodoxă este [[succesiune apostolicăSfânta Liturghie|succesiunea apostolicăliturgică]], ceea ce înseamnă că se face după anumite ritualuri și cicluri care implică întreaga persoană umană. Locul central în Sfânta Tradiţie este ocupat de [[Sfânta ScripturăLiturghie]]este trăita cu o asemenea intensitate, mărturia scrisă a ca și cum credincioșii s-ar afla înaintea însuși Tronului lui [[Dumnezeu]] . Adorarea Creatorului în Biserică. Astfel Scriptura Ortodoxie este întotdeauna interpretată din interiorul Tradiţieitransformatoare în natura sa, aducând creștinul în comuniune profundă cu Dumnezeu; aceasta fiind contextul scrierii cere și canonizării saleparticiparea creștinului, în cele din urmă el devenind o persoană sfântă, un sfânt.

==Slăvirea Lui Dumnezeu==[[Image:Philip Saliba liturgy.jpg|right|thumb|200px|Ridicarea mâinilor ''Adorarea'' este diferită de catre un [[episcop]] în timpul [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]].]]''Articol principal: [[Worshipcinstire]]''deoarece aceasta din urmă reprezintă un adânc respect și dragoste pe care creștinii ortodocși le acordă sfinților și obiectelor sfinte, în timp ce adorarea este o încredințare totală cuvenită numai lui Dumnezeu.

Slăvirea lui [[Dumnezeu]] în [[Biserica Ortodoxă]] este înțeleasă ca fiind cea mai înaltă chemare a umanității, aceea de a cădea la picioarele [[Dumnezeu|Dumnezeului]] Cel Atotputernic, [[Sfânta Treime]], și a se da în întregime Lui, devenind unit cu El prin [[Sfintele Taine]]. A-L slăvi pe [[Dumnezeu]] reprezintă scopul creării noastre. Slăvirea ortodoxă este [[Sfânta Liturghie|liturgică]], ceea ce inseamnă că se face după anumite ritualuri și cicluri care implică întreaga persoană umană. [[Sfânta Liturghie]] este trăita cu o aşa intensitate ca si cum credincioşii s-ar afla înaintea Însuşi Tronului lui [[Dumnezeu]]. Slăvirea Creatorului în ortotoxie este transformatoare în natura sa, aducând creștinul în comuniune adâncă cu Dumnezeu; aceasta cere şi participarea creştinului, in cele din urmă el devenind o persoană sfântă, un sfânt. ''Slăvirea'' este diferită de ''cinstire'' deoarece aceasta din urmă reprezintă un respect desăvarşit pe care creștinii ortodocși îl acorda sfinților și obiectelor sfinte, în timp ce slăvirea este o încredinţare totală cuvenită numai lui Dumnezeu. Un al doilea element esențial slăvirii adorării lui Dumnezeu în ortodoxie este predarea dogmelor si doctrinelor [[BisericaBiserică|Bisericii]] la creștini. Centrul vieții [[Sfânta Liturghie|liturgice]] creștine ortodoxe este [[Sfânta Liturghie]]. Alte servicii slujbe importante sunt [[Vecernia]] și [[Utrenia]].

''Main articleArticol principal: [[Sfintele Taine]]''

[[Sfintele Taine ]] sunt acele lucrări deosebite ale [[Har]]ului divin prin care omul intră în [[Biserică]] şi și se sfinţeştesfințește. Întreaga viață a Bisericii este una dintre Taine. Prin Sfintele Taine, creștinul este unit cu [[Dumnezeu]], şi și făcut părtaş dumnezeieştii părtaș dumnezeieștii firi, (II Petru 1,4); totodată, Dumnezeu își face cunoscută prezența în energiile divine, utilizând mijloace (ale lumii)fizice pentru a Se comunica pe Sine oamenilor. În general, șapte Taine sunt recunoscute, deși numărul nu a fost niciodată fixat dogmatic de către Biserică. Sunt două Taine de inițiere în Biserică, [[botez]]ul și [[mirungere]]a. O alta, [[Euharistie|Sfânta Euharistie]](Împărtășania), completează inițierea și hrănește viața creștinului; aceasta este privită ca cea mai înaltă dintre Taine. Celelalte Taine sunt ocazionale: [[Maslu|Sfântul Maslu]] pentru bolnavi, [[Spovedania|MarturisireaMărturisirea]](Spovedania) pentru pocăință și împăcare cu Biserica, [[Căsătoria]](Cununia) pentru cei uniți prin căsătorie și [[Hirotonie|HirotonireaHirotonire]]a (PreoţiaPreoția) pentru cei chemați să slujească Biserica în diferitele Trepte PreoţeștiPreoțești. Toate Tainele cer pregătiri înaintemergatoare înaintemergătoare în viața bisericeasca bisericească și astfel nu pot fi administrate persoanelor din afara Bisericii Ortodoxe. O excepție este [[botez]]ul, aceasta fiind Taina care-l unește pe creștin cu Hristos în Biserică, aducându-l pe acesta de la credincios în Hristos([[catehumen]] – cel care se pregătește pentru botez), la membru deplin al [[Biserica|Trupului lui Hristos]].

[[ImageImagine:Adam naming animals.jpg|right|frame|[[Adam]] numeşte numește animalele în[[Eden|Grădina Edenului]].]]''Articol principal: [[Antropologie]]''

[[Antropologia]] creştin creștin ortodoxă ne spune că omul a fost creat de [[Dumnezeu]] pentru a-L slăvi şi și a trăi în comuniune cu El.Omul a fost creat dupa după chipul şi și asemănarea lui Dumnezeu. Astfel, toate fiinţele omeneşti ființele omenești au o valoare infinită pentru că poartăpecetea de neşters neșters a Creatorului. Fiinţele omeneşti Ființele omenești sunt alcătuite din trup şi și [[suflet]], aceastea acestea fiind părţi părți permanente ale naturii umane. Omul a fost creat fără de [[păcat]], dar nu ca fiinţa desăvârşităființă desăvârșită; deci, deşi deși [[Adam]](primul om) a fost creat într-o stare de perfectă curăţiecurăție, el avea şi și capacitatea de a creşte sufleteştecrește sufletește, de a se asemăna din ce în ce mai mult cu Dumnezeu.

La [[căderea]] omului in păcat, [[Adam şi și Eva]] nu numai că au păcatuit păcătuit prin incălcarea încălcarea poruncii lui Dumnezeu, dar şi și starea lor [[ontologie|ontologică]] s-a schimbat. Natura umana insăşi însăși nu s-a schimbat , dar chipul lui Dumnezeu din om a devenit întunecat din pricina păcatului, ceea ce constituie o separare ontologică faţă față de Dumnezeu. AşadarAșadar, omul căzut in în păcat nu este cu totul depravat, dar suferă de boala păcatului care determină ca starea de sfinţenie sfințenie să fie mult mai greu de ajuns.

Toată omenirea suferă (moarte, boli, şi și toate relele) de pe urma păcatului, chiar dacă, să spunem în mod teoretic, o persoană anume nu ar avea nici un păcat. Noţiunea Noțiunea de "vină" „vină” nu face parte din antropologia creştin creștin ortodoxă deoarece "vina" aparaţine „vina” aparține de legalitatea unei împrejurari şi împrejurări și nu se leagă direct de realitatea existenţei existenței bolii de pacatoşeniepăcătoșenie.Deşi Deși termenul de "[[păcat strămoşesc]]" „păcat strămoșesc” este folosit în teologia creştin creștin ortodoxă, nu se interpreteaza interpretează ca simţămantul fiind simțământul de vină al lui Adam care s-ar transmite de la om la om; de fapt, păcatul strămoşesc strămoșesc este boala care se moşteneşte şi moștenește și care se vindecă prin [[soteriologie|mântuire]], readucând pe creştin creștin pe drumul către desăvarşiredesăvârșire, către asemănarea cu Dumnezeu.

''Articol principal: [[Soteriologie]]'' Soteriologia înseamnă doctrina [[soteriologie|mântuirii]]. În [[Biserica Ortodoxă]], prin mântuire se înţelege [[înțelege îndumnezeire]](teosis), adică procesul infinitit infinit prin care creştinul creștinul se împartaşeşte împărtășește din ce în ce mai mult cu Dumnezeirea, devenind după [[Har]] ceea ce Hristos este după FiinţaFiință. Legat de îndumnezeire, Sfântul [[Atanasie cel Mare]], a spus că, "Fiul „Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, pentru ca noi omul să ne facem Dumnezeuse poată face Dumnezeu”."

Mântuirea nu cuprinde doar întreaga viaţa întreagă viața pământească a creştinuluicreștinului, ci şi viaţa veşnică și viața veșnică a veacului ce va să fie.De multe ori, mântuirea este descrisă în trei trepte: [[''catharsis]] '' (purificarea), [[''theoria]] '' (iluminarea minţiiminții) şi [[și ''teosis]] '' (îndumnezeirea). Mântuirea nu înseamna înseamnă doar a nu păcătui (purificarea), dar reprezintă şi și revărsarea crescândă a Luminii Dumnezeieşti Dumnezeiești peste credincios. Omul devine atât de unit cu Dumnezeu, încat straluceşte încât strălucește prin asemănarea sa cu Dumnezeu, uneori strălucind în adevăratul sens al cuvântului ca purtător de [[Lumină Necreată]]. De multe ori, cei trei termeni care reprezintă treptele manâtuirii mântuirii se întrepătrund, astfel că numai termenul de îndumnezeire se foloseştefolosește.

Omul se poate mântui numai prin Iisus Hristos si și numai în Trupul lui Hristos – [[Biserica]]. Mântuirea nu se poate "cumpăra"„cumpăra”, ea fiind un dar de la Dumnezeu. Însă, pentru a ajunge la mântuire omul trebuie să conlucreze cu Dumnezeu deoarece Dumnezeu nu va incălca încălca voia libera liberă a omului.AşadarAșadar, o viaţă viață dusă în pocainţa si pocăință și participarea la [[Sfintele Taine]] este felul în care omul conlucreaza conlucrează cu Dumnezeu. Conlucrarea omului cu Dumnezeu se numeste [[numește ''sinergie]]''.

Prin ''teosis'', omul se umple cu viaţa viața dumnezeiască. În el se dezvoltă însuşiri dumnezeiestiînsușiri dumnezeiești, dar omul nu devine parte din [[Sfânta Treime]]. Omul se uneşte unește cu Dumnezeu, dar nu se amestecă cu Dumnezeu. Omul poate deveni dumnezeu dupa după Har (Ioan 10,34), dar nu intrîntr-un sens [[politeism|politeistic]]politeist, ci prin înfiere ca fii şi și fiice ale Celui Preaînalt. O clasică figură de stil [[Sfinţii Părinţi|patristică]] folosită spre descrierea procesului de îndumnezeire este o sabie ţinută ținută în foc şi și care capătă treptat proprietaţileproprietățile focului (lumină si caldurăși căldură), dar rămâne sabie.

[[ImageImagine:Deacon ordination.jpg|right|thumb|250px|[[Hirotonire|Hirotonirea]] a unui [[diacon]].]]''Articol principal: [[Cler]]'' Clerul bisericesc este format de acei creștini din Biserica Ortodoxă care au fost chemați de Dumnezeu sa îndeplinească anumite funcții de slujire și conducere în Biserică. Ei înșiși nu sunt vrednici să ocupe aceste funcții, dar în timpul slujbei de Hirotonire sau după caz Hirotesie, toți cei prezenți mărturisesc lucrarea Sfântului Duh, spunând la unison „Vrednic este!” (în greacă 'Axios'). Prin aceasta, nu se afirmă vrednicia credinciosului, ci faptul că Duhul Sfânt S-a pogorât peste el și a îndeplinit lucrarea Sa, transformându-l în cleric.

Clerul bisericesc este format de acei creştini din [[Biserica Ortodoxă]] care au fost chemaţi de [[Dumnezeu]] sa îndeplinească anumitefuncţii de slujire şi conducere in Biserică. Ei inşişi Clericii nu sunt vrednici să ocupe aceste funcţii, dar prin fire superiori laicilor în timpul slujbei de [[Hirotonie]] Biserică; aceștia din urmă sunt și ei chemați la o anume slujire ca Preoția Împărătească (sau după caz [[Hirotonie|Hirotesie]]duhovnicească) a lui Hristos (1 Petru II; 5, toţi cei prezenţi mărturisesc lucrarea Sfântului Duh, spunând la unison "Vrednic este!" (în greacă 'Axios'9). Prin aceastaSlujirea clericilor este însă privită ca fiind mai intensă; iar din punct de vedere spiritual, nu rolul clericilor poate fi primejdios, deoarece ei se afirmă vrednicia credinciosului, ci faptul că Duhul Sfânt S-a pogorât peste el şi a îndeplinit lucrarea Sa, transformându-l în clericocupă cu administrarea Sfintelor Taine și cu predarea învățăturilor despre Dumnezeu.

Clericii nu sunt prin fire superiori [[laic]]ilor Clerul bisericesc se împarte în doua mari categorii, ordinele mici si ordinele mari. Din ordinele mici fac parte citeții, subdiaconii, iar în unele tradiții cantorii (sau dascălii). Ordinele mari există din vremea apostolilor și au rămas permanente in Biserică; aceştia din urmă ele sunt şi ei chemaţi la o anume slujire ca [[Preoţia Împărătească]]Episcopi, Preoți (sau duhovniceascăPresbiteri) a lui Hristos(1 Petru II; 5,9). Slujirea clericilor este însă privită ca fiind mai intensă; iar din punct de vedere spiritual, rolul clericilor poate fi primejdios, deoarece ei se ocupă cu administrarea [[Sfintele Taine|Sfintelor Taine]] şi cu predarea învaţaturilor despre Dumnezeuși Diaconi.

Clerul bisericesc se împarte în doua mari categorii, [[ordinele mici]] si ==Sfinții==[[ordinele mari]]Imagine:Theotokos of Vladimir. Din ordinele mici fac parte [[citeţ]]ii, jpg|right|frame|Preasfânta Stăpâna noastră de Dumnezeu [[subdiacon]]ii, iar în unele tradiţii [[cantor]]ii(sau dascălii). Ordinele mari există din vremea apostolilor şi au rămas permanente in Biserică; ele sunt [[Episcop]]i, [[PreotTheotokos|PreoţNăscătoare]]i (sau Presbiteri) şi [[Diacon]]i.

==Sfinţii==[[Image:Theotokos of Vladimir.jpg|right|frame|Preasfânta Stăpâna noastră de Dumnezeu [[Theotokos|Născătoare]]]]''Articol principal: [[SfinţiSfinți]]''

[[Sfinţi]]i Sfinții se pot întelege înțelege în două feluri. Mai întâi sfinţii sfinții sunt toţi toți cei care sunt în Trupul lui Hristos - [[– Biserica]]. "''Sfânt" '' se traduce în mod literal ca persoană care a fost pusă deoparte pentru planul lui Dumnezeu, acesta fiind întelesul esenţialînțelesul esențial. A fi sfânt înseamna înseamnă a fi pus deoparte şi și deci nu se leagă neapărat de vrednicia omului.

Al doilea înţelesînțeles, şi și cel mai obişnuitobișnuit, este că "sfinţii" ''sfinții'' sunt acei a căror vieţi vieți au arătat foarte clar că ei sunt puşi puși deoparte pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Sfinţenia Sfințenia lor, care de fapt este sfinţenia sfințenia lui [[Hristos]], a strălucit atât de puternic încât creştinii ortodocşi creștinii ortodocși le acordă mare respect. Acest respect deosebit se numeşte "[[numește ''cinstire]]"''.

[[Biserica]] recunoaşte recunoaște lucrarea lui Hristos întru sfinţii sfinții Săi, şi și de aceea Ea îşi își asumă responsabilitatea de a [[canonizare|canoniza]] (glorifica) oficial pe sfinţisfinți, fapt ce afirmă ca sfinţii sfinții sunt printre cei mântuiţi şi mântuiți și că vieţile viețile lor pot fi luate ca exemplu, după cum [[Apostolul Pavel]] ne-a îndemnat să-l urmăm pe el după cum el îl urma pe Hristos (1 Corinteni 11, 1). Slujbe Slujbele liturgice sunt alcătuite pentru sărbătorirea [[praznic]]elor sfinţilorpraznicelor sfinților, confirmându-se astfel locul sfinţilor sfinților în viaţa viața Bisericii.

''Articol principal: [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)| Istoria Bisericii]] înregistrează progresul lucrării lui [[Hristos]] de-a lungul timpului. Istoria are o importanţă de ordin teologic în Ortodoxie datorită [[Întruparea|Întrupării]] lui Iisus Hristos; după cum Dumnezeu a ales să Se faca Om, tot aşa El alege să lucreze în cadrul istoriei, şi prin istorie pentru [[soteriologie|mântuirea]] noastră. Astfel, istoria Bisericii devine sacră, nu în acelaşi sens cu al istoriei Biblice care expune chiar venirea lui Hristos şi începutul mântuirii, ci ca mărturie a efectelor venirii lui Hristos care continuă de-a lungul generaţiilor următoare. ''

==A se vedea şiNote==*[[What is Orthodoxy|What is Orthodoxy?]], by Fr. Theodore Pulcini<references/>

*[http://www.kosovo.com/orthodoxy.html Orthodox Christianity], from the [[https://en.orthodoxwiki.org/Church_of_Serbia Church of Serbia]]*[http://www.oca.org/OCIndex.asp?SID=2 About Orthodox Christianity] ([[https://en.orthodoxwiki.org/Orthodox_Church_in_America OCA]] site)*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/ Our Faith] ([[Greek Orthodox Archdiocese of America|https://en.orthodoxwiki.org/Greek_Orthodox_Archdiocese_of_America GOA]] site)*[http://www.antiochian.org/673 What We Believe] ([[Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America|https://en.orthodoxwiki.org/Antiochian_Orthodox_Christian_Archdiocese_of_North_America Antiochian]] site)*[http://www.oca.org/QAindex.asp?SID=3 Meeting the Orthodox: Questions & Answers on the Orthodox Faith], by Fr. [[https://en.orthodoxwiki.org/Thomas_Hopko Thomas Hopko]]

[[CategoryCategorie:Istoria Bisericii]][[CategoryCategorie:Viaţa Viața Bisericii]][[CategoryCategorie:Teologie]]