Modificări

{{Traducere ENCreştinismOrtodox}}'''Creștinismul ortodox''' este viața în credința [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], care este de neseparat de comunitatea sa concretă și istorică cuprinzând întregul ei mod de viață. Credința ortodoxă este acea credință „dată sfinților odată pentru totdeauna” ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=44&cap=1 Iuda 1:3]), încredințată [[apostol]]ilor de către [[Iisus Hristos]] și apoi transmisă prin [[Sfânta Tradiție]] din generație în generație, fără adăugire sau sustragere.

'''Creştinismul Unicul scop al creștinismului ortodox''' este viaţa în credinţa Bisericii Ortodoxe, inseparabilă de o comunitate concretă, istorică şi cuprinzând un întreg mod de viaţă. Credinţa ortodoxă este acea credinţă "transmisă sfinţilor cândva" (Iuda 3), încredinţată [[apostoliSoteriologie|mântuirea]]lor de către omului. Astfel, omul devine unit cu Hristos în [[Iisus HristosBiserică]] şi apoi transmisă în , transformat într-o persoana sfântă și împărtășit cu viața veșnică. Aceasta este [[Evanghelia|Sfânta TradiţieEvanghelie]] , vestea cea bună că Iisus este Mesia, că a înviat din generaţie în generaţie fără adăugire sau sustrageremorți și ne-a dăruit mântuirea.

Singurul scop al creştinismului este salvarea fiecărei persoane unindu-o cu Hristos în Biserică==Dumnezeu==[[Imagine:Rublev Trinity.jpg|left|thumb|210px|Ospitalitatea lui Avraam, transformânduun arhetip [[Vechiul Testament|vetero-o în sfinţenie şi oferindu-i viaţa veşnică. Aceasta este testamentar]] al [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]]]]:''Articol principal: [[Sfânta EvanghelieTreime]], vestea cea bună că Iisus este Mesia, că a înviat din morţi şi ne-a dăruit salvarea. ''

==Creștinii ortodocși slăvesc pe [[Tatăl]], pe [[Fiul]] și pe [[Sfântul Duh]] – '''Sfânta Treime''', singurul '''Dumnezeu=='''. Urmând [[Image:Rublev Trinity.jpgSfânta Scriptură|left|thumbSfintele Scripturi]] și învățătura [[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți]], [[Biserica Ortodoxă]] mărturisește că [[Sfânta Treime]] înseamnă trei Persoane (''[[Ospitalitatea lui Avraamipostas|ipostasuri]]''), care împărtășesc aceeași substanță sau natură (gr. ''ousia''). Această credință poate să pară paradoxală, dar acesta este modul în care Dumnezeu ni S-a revelat. Toate cele trei Persoane sunt consubstanțiale Una cu Cealaltă, Ele fiind de aceeași esență (grec. ''homoousios'') și coeterne. Nu a existat niciodată un indiciu din timp<ref>Se admite uneori folosirea unor termeni improprii (ca cel de „timp”) pentru a verbaliza viața intratrinitară.</ref> în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. [[Vechiul TestamentSfânta Treime|Dumnezeu]] către este dincolo și înainte de timp și totuși lucrează înăuntrul timpului, mișcându-Se și vorbindu-ne în cadrul istoriei. Dumnezeu nu este o substanță impersonală sau doar o „mare forță”, ci, mai degrabă, fiecare dintre Persoanele Divine este în legătură personală, de iubire: intratrinitară, pe de o parte, și cu creația, pe de altă parte. Dumnezeu nu este un nume pentru trei zei (i.e. politeism), ci, dimpotrivă, credința ortodoxă este monoteistă și, în același timp, [[Sfânta Treime|trinitariană]].Dumnezeul [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creștin Ortodoxe]] este Dumnezeul lui [[Avraam]], [[Isaac]] și [[Iacov]], adică „Cel viu”, care lucrează în creația Sa:''Articol principal: EU SUNT'' care S-a revelat pe Sine lui [[Moise]], în rugul aprins (Eu Sunt Cel Ce Sunt – Exodul 3, 14). Sursa și unitatea Sfintei Treimi este [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]], din care se naște fără de timp [[Fiul]] și din care purcede [[Duhul Sfânt|Sfântul Duh]]. Astfel, Tatăl este, în același timp, fundamentul unității [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], cât și al distincției. A încerca să înțelegi nenașterea (Tatăl), nașterea (Fiul), sau purcederea (Duhul Sfânt) conduce la nebunie, spune Sfântul [[Grigorie Teologul]], și, astfel, [[Biserică|Biserica]] se apropie de Dumnezeu în mister divin, [[Apofatism|apofatic]]'' , fiind mulțumită să-L întâlnească personal pe Dumnezeu și să realizeze, în același timp, neputința minții umane de a-L înțelege.

Creștinii ortodocși venerează pe Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – Treimea Sfântă, singurul Dumnezeu. Urmând Sfânta Scriptură și Sfinții Bisericii, Biserica Afirmația principală în legătură cu ceea ce crede ca [[Biserică|Biserică]] despre [[Sfânta Treime este reprezentată de trei persoane divine (ipostasuri) care au o singură ființă (ousia). Este de neconceput să credem acest lucru, dar așa s-a arătat Dumnezeu. Toate cele trei persoane sunt consubstanțiale, astfel încât sunt o singură esență (homoousios) și veșnice. Nu a fost nici un moment în care una dintre persoanele treimice nu a existat. |Dumnezeu ]] este dincolo și înainte de timp și acționează găsită în timp, mișcându[[Crezul|Crezul Niceo-se și vorbind în istorieConstantinopolitan]].

Dumnezeu nu este o esență impersonală sau chiar "o putere mai mare," ci fiecare din persoanele divine se află in legătură cu umanitatea personal==Hristologie==[[Imagine:Pantokrator of Sinai. Nici Dumnezeu nu este un nume simplu pentru trei dumnezei (cum ar fi in politeism)jpg|right|frame|Domnul nostru [[Iisus Hristos]]]]''Articol principal: [[Iisus Hristos]], ci credința ortodoxă este monoteistă și trinitară. Dumnezeul bisericii creștine ortodoxe este Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, acel EU SUNT care i s-a descoperit lui Moise în rugul aprins. [[Hristologie]]''

Sursa și unitatea Cea de-a doua Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi este Tatăl]], din care [[Fiul s-a ]] lui [[Dumnezeu]], născut și mai înainte de veci din care Duhul Sfânt purcede. De aceea, [[Tatăl este și baza unității Treimii și ]] fără de asemenea mamă, a distincției. Încercarea fost născut în timp de a înțelege nenașterea Tatălui[[Fecioara Maria]], nașterea Fiului sau purcederea Sfântului Duh duce la nebunieTeotokos, spune Sfântul Grigore Teologul fără de tată. El este [[Cuvânt|Logosul, Cuvântul]] lui [[Dumnezeu]] și astfel biserica Îl aduce pe Dumnezeu în misterul divinS-a făcut [[Întruparea|trup]] și S-a sălășluit printre noi, Îl apropie pe zice începutul Evangheliei lui Ioan. [[Iisus Hristos]] este [[Dumnezeu apofatic]] Întrupat. Aceasta este doctrina [[Întruparea|Întrupării]], fiind mulțumită de a-L întâlni pe că [[Dumnezeu în mod personal și de a]] S-și da seama de insuficiența minții umane de a-L înțelegefăcut Om.

Formularea principală a ceea ce Biserica crede despre Domnul nostru [[Iisus]] este Theanthropos, Dumnezeu se găsește -Om. Nu este jumătate [[Dumnezeu]] și jumătate Om, nici nu este un amestec dintre cele două. El este întreg [[Dumnezeu]] și întreg Om, perfect în divinitatea Sa și în Crezul Niceeo-Constantinopolitanumanitatea Sa. Are două naturi, unite împreună prin Întrupare fără amestec, separare sau confuzie. Ca rezultat al amestecului [[Dumnezeu]] întreg și Om întreg, El are de asemenea două voințe, o voință umană și o voință divină căreia voința umană îi este supusă. Are două naturi dar rămâne o singură Persoană, un ipostas.

==Christology==[[Image:Pantokrator of Sinai.jpg|right|frame|Our Lord Iisus]] este [[Jesus ChristDumnezeu]], cea de-a doua Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], și totodată, '''EU SUNT'''Main articles: descoperit lui [[Moise]]. El este Calea, Adevărul și Viața. El este [[Jesus ChristDumnezeu]]înainte de veacuri care a venit pe pământ ca prunc, apoi a murit pe [[ChristologyCruce]]ca Om și a înviat din morți. El și [[Tatăl]''] sunt Una pentru că El este de o Ființa (consubstanțial) cu [[Tatăl]]. În timpul agoniei și morții pe Cruce, o Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] a suferit în trup.

Cea El este Mesia, Hristosul – Unsul Domnului, prevestit deproorocii [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. El este Mântuitorul lumii, Mielul lui Dumnezeu, Fiul Omului. Așa cum Îl descriu [[Evanghelia|Evangheliile]], [[Iisus Hristos]] S-a născut din femeie, S-a doua persoană maturizat, a predicat, a Sfintei Treimivindecat, Fiul lui Dumnezeui-a învățat pe [[apostoli]]i Săi și a murit răstignit pe Cruce, născut mai înainte iar a treia zi a înviat cu trupul. Apoi S-a înălțat la cer și stă de veci din -a dreapta [[Tatăl |Tatălui]]. Dintre toți oamenii, El singur este fără mamă, de păcat. Scopul lucrării Sale pe pământ a fost născut în timp de Fecioara Mariaa [[soteriologie|mântui]] umanitatea, Teotokospentru ca oamenii să aibă [[Viața Veșnică|viață veșnică]]. Tot ce făcut a fost pentru mântuirea noastră, fără tatăde la povestirea parabolelor și botezul Său de către [[Ioan Botezătorul|Înaintemergătorul]] până la moartea Sa glorioasă și [[Învierea Domnului|Înviere]]. Pentru ceea ce El este Logosul, Cuvântul lui Dumnezeu și s- ce a făcut trup și s-a sălășluit printre pentru noi, zice începutul Evangheliei lui Ioan. Iisus Hristos noi avem posibilitatea să devenim după [[Har]] ceea ce El este Dumnezeu în carnedupă Ființă. Aceasta este doctrina Încarnăriiînseamnă a ne [[Îndumnezeire|îndumnezei]], că Dumnezeu s-a făcut Omne împărtăși cu Dumnezeirea lui [[Iisus Hristos|Hristos]].

Domnul nostru Iisus este Theanthropos, Dumnezeu-Om. Nu este jumătate Dumnezeu și jumătate Om, nici nu este un hibrid din cele două. Mai degrabă este întreg Dumnezeu și întreg Om, perfect în divinitatea Sa și în umanitatea Sa. Are două naturi, unite împreună în încarnare fără amestec, separare sau confuzie. Ca rezultat al amestecului Dumnezeu întreg și Om întreg, el are de asemenea două voințe, o voință umană și o voință divină căreia voința umană îi este supusă. Are două naturi dar ramane o singură persoană, un ipostas==Eclesiologie==[[Imagine:Hagia_Sophia_BW. jpg|right|thumb|300px|[[Sfânta Sofia (Constantinopol)]] ]]''Articol Principal: [[Eclesiologie]]''

Iisus [[Biserica]] este Dumnezeu'''Trupul lui Hristos''', cea decomuniune divino-a doua persoană a Sfintei Treimiumană (''teantropică'' – gr. Θεαντροπια) între [[Iisus Hristos]] și poporul Său. Unicul Cap al Bisericii este [[Hristos]]. El Biserica este Cel ce sunt revelat lui Moiseun obiect al credinței, în sensul că ortodocșii ''cred în'' Biserică. El Credința tradițională a Bisericii este caleamărturisită în [[Crezul|Crezul Niceo-Constantinopolitan]]: „[cred] întru una, adevărul sfântă, sobornicească (catolică – gr. καθολικη) și viațaapostolească Biserică”. El Sensul acestei afirmații este că Biserica este :*''una'': una singură, nedespărțită în mai multe biserici*''sfântă'': sfințită și pusă deoparte pentru lucrarea lui [[Dumnezeu înainte de veacuri, a venit pe pământ ca mic copil ]]*''sobornicească/ catolică'': desăvârșită și caracterizată prin deplinătate și universalitate (''καθολικη'' înseamnă în grecește în același timp deplinătate și universalitate)*''apostolească'': [[Biserică|Biserica]] are drept caracteristică fundamentală mărturisirea și apoi a murit pe cruce ca om propovăduirea [[Evanghelie]]i și a înviat din morți[[botez]]area tuturor neamurilor ([http://www.bibliaortodoxa. El și Tatăl sunt Una pentru că este consubstanțial cu Tatălro/carte. În timpul agoniei și morții pe crucephp?id=55&cap=28 Matei 28, o persoană Sfintei Treimi a suferit în trup18–20]).

El [[Biserică|Biserica]] este Mesia, '''Mireasa lui Hristos – Unsul Domnului''', anunțat de profeții Vechiului Testament. El este Salvatorul lumii, Mielul Mireasa [[eshatologie|eshatologică]] a [[Fiul]]ui lui [[Dumnezeu]], Fiul Omului. Așa cum Îl descriu Evangheliile, Iisus Hristos s-a născut din femeie, s-a maturizat, a predicat, a vindecat, i-a învățat pe apostolii săi unită cu El întru credință și a murit în realitatea fizică pe crucedragoste, iar a treia zi a înviat cu trupul. Apoi scea pentru care S-a inălțat la cer și stă de-a dreapta Tatălui. Dintre toți oamenii, El este singur fără de păcat. Scopul lucrării Sale jertfit pe pământ a fost de a salva umanitatea, pentru ca oamenii să aiba viață[[Cruce]]. Tot ce făcut a fost pentru salvarea noastră, de la relatarea parabolelor Relația dintre Hristos și botezul Său de către Înaintemergătorul pâna la moartea Biserica Sa glorioasă și învierea. Pentru ceea ce El este asemuită cu relația dintre soț și ce a făcut pentru noisoția sa, noi avem posibilitatea să deveni prin har ceea ce El este prin natură. Aceasta iar imaginea nunții pământești esteo închipuire, ceea ce asociem divinului, o umbră a deveni părtași naturii divinenunții Mielului lui Dumnezeu cu Biserica.

==Ecclesiology==Comunitatea Bisericii este locul [[soteriologie|mântuirii]] oamenilor; este cu adevărat [[Arca]] în care omenirea se poate salva de [[potop]]ul decăderii și al [[Image:Hagia_Sophia_BWpăcat]]ului.jpg|right|thumb|300px|În Biserică, creștinii lucrează în mod [[Hagia Sophia Sfintele Taine|tainic]] la propria mântuire, „cu frică și cu cutremur” (Constantinople[http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2 Filipeni 2, 12]), închinându-se [[Sfânta Treime|Hagia SophiaSfintei Treimi]] in Constantinopleîn [[Sfântul Duh|Duh]]și adevăr. Biserica este '''stâlpul și temelia adevărului'''Main article([http: //www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=78&cap=3 I Timotei 3, 15]) și pe ea se pot bizui creștinii în lupta lor de a afla ei înșiși unicul Adevăr. [[EcclesiologyBiserica]]''este veșnică, și porțile [[Iad]]ului nu o vor birui ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=16 Matei 16, 18]).

[[Biserica ]] este trupul lui Hristosalcătuită din [[Prooroc]]ii și [[sfânt|Sfinții]] [[Vechiul Testament|Vechiului]] și [[Noul Testament|Noului Testament]], o comuniune teandrică (divino-umană) din [[îngeri]] și din comunitatea istorică a credincioșilor vii, adormiți și din generațiile viitoare, și în ea se află unul și același [[Har]] al lui Iisus Hristos cu poporul său[[Dumnezeu]. Singurul cap al bisericii est HristosEste o comunitate atât vizibilă cât și invizibilă, divină ca și umană. Credința tradițională în Biserică Ea este atestată în Crezul Niceoconstantinopolitan ca fiind unavizibilă, sfântă sobornicească întrucât cuprinde comunități concrete de oameni care se închină lui [[Dumnezeu]]; este invizibilă întrucât îi cuprinde și apostolească Bisericăpe [[sfinți]] și pe [[îngeri]]. Prin asta înseamnă că Biserica Este umană, întrucât membrii ei pământeni sunt păcătoși; este indivizibilă și nu există mai multe (una singură)divină, sfințită și pusă deoparte pentru lucrul că este Trupul lui Dumnezeu (sfântă), întreagă și caracterizată de deplinătate și universalitate (sobornicească) și își are esența în propovăduirea Evangheliei în toată lumea și botezarea neamurilor (apostolică)[[Hristos]].

Biserica este Mireasa lui HristosPână la urmă, mireasa eshatologică a Fiului marginile Bisericii sunt cunoscute doar lui Dumnezeu unită , dar în afara contextului istoric al Bisericii – al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]] – natura relației oricărei ființe umane cu El în credință și dragoste pentru care Biserica (fie că e vorba de un creștin, fie că nu) ne este necunoscută. De-a lungul [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)|Istoriei Bisericii]], diferite grupări s-a răstignit pe cruce. Intimitatea soțului și a soției au separat de Biserică; este o imagine pământească realitate tragică, care însă nu face ca Biserica să se rupă în mai multe biserici, ci mai degrabă unii credincioși sunt separați de Biserică. Soarta finală a intimității pe care Hristos o are cu biserica Sa acestor creștini din comunitățile separate de Biserică se află la mila și uniunea unei căsătorii pământești este o umbra a uniunii căsătoriei dintre Mielul [[Har]]ul lui [[Dumnezeu]], după cum la mila lui Dumnezeu se află și Bisericacei care au fost membri ai Bisericii în viața aceasta.

Comunitatea bisericii este locul salvării umanității; este cu adevărat Arca în care umanitatea poate fi salvată de la înecul corupției și de la păcat. În ea creștinii lucrează sacramental la salvarea lor cu teamă și cutremur (Phil. 2==Sfânta Tradiție==''Articol Principal:12), adorând [[Sfânta Treime în duh și adevăr. Biserica este stâlpul și pământul adevărului (I Tim. 3:15) și astfel creștinul se poate baza pe ea în lupta de a învăța singurul adevăr pentru el. Biserica este eternă și porțile iadului nu o vor zdrobi niciodată (Matt. 16:18). Biserica se compune din profeți și din sfinți din Vechiul și din Noul Testament, din îngeri și din comunitatea concretă, istorică de credincioși din această viață pământească. Cei care au adormit înaintea noastră sunt cunoscuți ca Biserica Triumfătoare, iar cei care sunt în această viață sunt cunoscuți ca Biserica Luptătoare. Tradiție]]''

Limitele bisericii sunt cunoscute [[Sfânta Tradiție]] este depozitul de credință oferită apostolilor de către Mântuitorul [[Hristos]] și trecută din generație în generație fără adăugiri, modificări sau omisiuni. [[Vladimir Lossky]] a descris într-un mod excelent tradiția ca fiind „viața [[Sfântul Duh|Sfântului Duh]] în ultimă instanță numai de Dumnezeu[[Biserică]]”. Este dinamica în practică, dar neschimbătoare în afara contextului istoric al bisericiidogme. Forma de manifestare se dezvoltă, adică al Bisericii ortodoxeînsă esența rămâne pentru totdeauna aceeași. Spre deosebire de alte concepții de înțelegere populară a Tradiției, natura legăturii oricărei ființe umane cu [[Biserica (fie că e credincios sau Ortodoxă]] nu) nu ne este cunoscutăconsideră Sfânta Tradiție ca ceva care crește și se extinde în timp, formând o colecție de practici și doctrine care se acumulează în mod gradat devenind ceva mai dezvoltate și eventual de nerecunoscut primilor creștini. De-fapt, Sfânta Tradiție este aceeași credinţă pe care Hristos a lungul istoriei bisericii, diferite grupuri spredat-o [[apostoli|apostolilor]] și pe care ei au separat de bisericăpredat-o ucenicilor lor, o realitate tragică care însă nu împarte biserica ci împarte credincioșii din bisericăse găsește în întreaga [[Biserică]] și mai ales în conducerea ei prin [[succesiune apostolică|succesiunea apostolică]]. Situația finală a creștinilor Locul central în astfel Sfânta Tradiție este ocupat de comunități depinde de mila și harul [[Sfânta Scriptură]], mărturia scrisă a lui [[Dumnezeu]] în Biserică. Astfel Scriptura este întotdeauna interpretată din interiorul Tradiției, așa cum se întâmplă aceasta fiind contextul scrierii și cu membrii bisericii din biserică în această viațăcanonizării sale.

==TraditionAdorarea lui Dumnezeu==[[Imagine:Philip Saliba liturgy.jpg|right|thumb|200px|Ridicarea mâinilor de către un [[episcop]] în timpul [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]].]]''Main articleArticole principale: [[Holy TraditionAdorare]], [[Cinstire]], [[Închinare]]''

Sfânta Tradiție [[Adorare]]a lui [[Dumnezeu]] în [[Biserica Ortodoxă]] este depozitul de credință oferită apostolilor de către Mântuitorul Hristos și trecută din generație în generație fără adăugiri, modificări sau omisiuni. Vladimir Lossky a descris într-un mod excelent tradiția înțeleasă ca fiind "viața Sfântului Duh în biserică." Este dinamica în practică, dar nechimbătoare în dogme. Forma de manifestare se dezvoltăcea mai înaltă chemare a umanității, însă esența rămâne pentru totdeauna aceeași. Spre deosebire aceea de alte concepții de înțelegere populară a tradițieicădea la picioarele [[Dumnezeu|Dumnezeului]] Cel Atotputernic, biserica ortodoxă nu consideră [[Sfânta Tradiție ca ceva care crește Treime]], și a se extinde da în timpîntregime Lui, formând o colecție de practici și doctrine care cresc în mod gradat devenind ceva mai dezvoltat și eventual de nerecunoscut primilor creștiniunit cu El prin [[Sfintele Taine]]. Mai degrabă, Sfânta Tradiție este aceeași credință pe care Hristos a predatA-o apostolilor și L adora pe care ei au predat-o apostolilor lor[[Dumnezeu]] reprezintă scopul creării noastre.Adorarea ortodoxă este [[Sfânta Liturghie|liturgică]], ceea ce înseamnă că se face după anumite ritualuri și cicluri care se găsește în implică întreaga biserică și mai ales în conducerea ei prin succesiunea apostolicăpersoană umană. Locul central în [[Sfânta Tradiție Liturghie]] este ocupat de Sfânta Scripturătrăita cu o asemenea intensitate, mărturia scrisă a ca și cum credincioșii s-ar afla înaintea însuși Tronului lui [[Dumnezeu ]]. Adorarea Creatorului în biserică. Astfel Scriptura Ortodoxie este întotdeauna interpretată transformatoare în natura sa, aducând creștinul în comuniune profundă cu Dumnezeu; aceasta cere și participarea creștinului, în cele din interiorul tradițieiurmă el devenind o persoană sfântă, fiind contextul scrierii și canonizării saleun sfânt.

==Worship==[[Image:Philip Saliba liturgy.jpg|right|thumb|200px|A [[bishop]] lifting his hands in prayer during the [[Divine Liturgy]].]]''Main article: Adorarea'' este diferită de ''[[Worshipcinstire]]''deoarece aceasta din urmă reprezintă un adânc respect și dragoste pe care creștinii ortodocși le acordă sfinților și obiectelor sfinte, în timp ce adorarea este o încredințare totală cuvenită numai lui Dumnezeu.

Slăvirea lui Dumnezeu în biserica ortodoxă este înțeleasă ca fiind cea mai înaltă chemare a umanității de a cădea la picioarele Dumnezeului cel Atotputernic, Sfânta Treime, și a se da întreg Lui, devenind mistic unit cu El în Sfintele Taine. A-L slăvi pe Dumnezeu reprezintă scopul creării noastre. Slăvirea ortodoxă este liturgică, ceea ce inseamnă că se face după anumite structuri liturgice și cicluri respectuoase îmbrățișând întreaga persoană. Slăvirea și respectul sunt datorate persoanei care intră în camera tronului Creatorului. Slăvirea ortotoxă este transformatoare în natura sa, aducând creștinul mult mai adânc în comuniune cu Dumnezeu și cu cooperarea sa schimbându-l într-o persoană sfântă, un sfânt. Slăvirea este diferită de venerare deoarece aceasta din urmă reprezintă doar un simplu respect pe care creștinii ortodocși îl arată oamenilor sfinți și lucruri, în timp ce slăvirea este o dăruire totală pentru unirea cu Dumnezeu. Un al doilea component însă element esențial al slăvirii adorării lui Dumnezeu în ortodoxie este a învăța dogmele credinței, formând creștinul în doctrinele bisericiipredarea dogmelor si doctrinelor [[Biserică|Bisericii]] la creștini. Centrul vieții [[Sfânta Liturghie|liturgice ]] creștine ortodoxe este Sfînta [[Sfânta Liturghie]]. Alte servicii slujbe importante sunt [[Vecernia ]] și [[Utrenia]].

==SacramentsSfintele Taine==''Main articleArticol principal: [[SacramentsSfintele Taine]]''

More properly termed ''holy mysteries''[[Sfintele Taine]] sunt acele lucrări deosebite ale [[Har]]ului divin prin care omul intră în [[Biserică]] și se sfințește. Întreaga viață a Bisericii este una dintre Taine. Prin Sfintele Taine, creștinul este unit cu [[Dumnezeu]], și făcut părtaș dumnezeieștii firi, (II Petru 1,4); totodată, Dumnezeu își face cunoscută prezența în energiile divine, the Church's entire life is one of sacramentutilizând mijloace (ale lumii) fizice pentru a Se comunica pe Sine oamenilor. In the mysteriesÎn general, the Christian is united with Godșapte Taine sunt recunoscute, becoming deși numărul nu a partaker of the divine nature fost niciodată fixat dogmatic de către Biserică. Sunt două Taine de inițiere în Biserică, [[botez]]ul și [[mirungere]]a. O alta, [[Euharistie|Sfânta Euharistie]] (Împărtășania), completează inițierea și hrănește viața creștinului; aceasta este privită ca cea mai înaltă dintre Taine. Celelalte Taine sunt ocazionale: [[Maslu|Sfântul Maslu]] pentru bolnavi, [[Spovedania|Mărturisirea]](Spovedania) pentru pocăință și împăcare cu Biserica, [[Căsătoria]] (Cununia) pentru cei uniți prin căsătorie și [[II PeterHirotonire]] 1:4a (Preoția)pentru cei chemați să slujească Biserica în diferitele Trepte Preoțești. With all the sacramentsToate Tainele cer pregătiri înaintemergătoare în viața bisericească și astfel nu pot fi administrate persoanelor din afara Bisericii Ortodoxe. O excepție este [[botez]]ul, aceasta fiind Taina care-l unește pe creștin cu Hristos în Biserică, God makes his presence known in his divine aducându-l pe acesta de la credincios în Hristos ([[energiescatehumen]]– cel care se pregătește pentru botez), using physical means to convey Himself to His peoplela membru deplin al [[Biserica|Trupului lui Hristos]].

There are seven generally recognized sacraments, though the number has never been fixed dogmatically by the Church. Two are sacraments of initiation into the Church, ==Antropologie==[[baptism]] and [[chrismation]]Imagine:Adam naming animals. Another completes the initiation and nourishes the life of the Christian, the jpg|right|frame|[[EucharistAdam]], which is regarded as the highest of the sacraments. The remainder of the sacraments are occasional: numește animalele în [[Holy UnctionEden|holy unctionGrădina Edenului]] for the sick, [[confession.]] for repentance and reconciliation with the Church, ''Articol principal: [[marriageAntropologie]] for those joined in the marital community, and [[ordination]] for those called to serve the Church in holy orders.''

All of the sacraments require preparation in the Church's life, and so may not be administered to the nonAntropologia creștin ortodoxă ne spune că omul a fost creat de [[Dumnezeu]] pentru a-OrthodoxL slăvi și a trăi în comuniune cu El. The one exception is baptismOmul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Astfel, which is the mystery that unites the Christian with Christ in the Churchtoate ființele omenești au o valoare infinită pentru că poartă pecetea de neșters a Creatorului. Ființele omenești sunt alcătuite din trup și [[suflet]], bringing him from being a believer in Christ as acestea fiind părți permanente ale naturii umane. Omul a fost creat fără de [[păcat]], dar nu ca ființă desăvârșită; deci, deși [[catechumenAdam]] (one who is preparing for baptismprimul om) to a full member of the Body of Christfost creat într-o stare de perfectă curăție, el avea și capacitatea de a crește sufletește, de a se asemăna din ce în ce mai mult cu Dumnezeu.

==Anthropology==[[Image:La căderea omului in păcat, Adam naming animalsși Eva nu numai că au păcătuit prin încălcarea poruncii lui Dumnezeu, dar și starea lor ontologică s-a schimbat. Natura umana însăși nu s-a schimbat, dar chipul lui Dumnezeu din om a devenit întunecat din pricina păcatului, ceea ce constituie o separare ontologică față de Dumnezeu.jpg|right|frame|[[Adam]] naming the animals in [[Paradise]]Așadar, omul căzut în păcat nu este cu totul depravat, dar suferă de boala păcatului care determină ca starea de sfințenie să fie mult mai greu de ajuns.]]''Main article: [[Anthropology]]''

Orthodox Christian anthropology teaches that man was created by God to worship him in communion with himToată omenirea suferă (moarte, made in his image to attain to His likeness. All human beings are thus of infinite valueboli, și toate relele) de pe urma păcatului, chiar dacă, să spunem în mod teoretic, because they bear the indelible stamp of their Creatoro persoană anume nu ar avea nici un păcat. All human beings are composed of both a soul and body, which are permanently part of human natureNoțiunea de „vină” nu face parte din antropologia creștin ortodoxă deoarece „vina” aparține de legalitatea unei împrejurări și nu se leagă direct de realitatea existenței bolii de păcătoșenie. Man was created sinlessDeși termenul de „păcat strămoșesc” este folosit în teologia creștin ortodoxă, but not perfectednu se interpretează ca fiind simțământul de vină al lui Adam care s-ar transmite de la om la om; de fapt, and so though [[Adam]] was pure when he was createdpăcatul strămoșesc este boala care se moștenește și care se vindecă prin mântuire, he was created as a being of dynamic progressreaducând pe creștin pe drumul către desăvârșire, capable of growing more and more like Godcătre asemănarea cu Dumnezeu.

All of mankind suffers from the effects of sin (death, sickness, and all evils), even if a particular individual may theoretically not have committed any personal sins. Guilt does not enter into Orthodox anthropology, since it is essentially a legal category and not directly relevant to the existential reality of man's sin illness. Thus, even if the term 'Articol principal: [[Soteriologie]]'original sin'' is used in Orthodox theology, it is understood not as a transmitted guilt for Adam's sin, but rather as an inherited disease which may be cured in salvation, enabling the Christian thus to return to the dynamic path of growth in God's likeness.

Soteriology is the doctrine of salvationMântuirea nu cuprinde doar întreagă viața pământească a creștinului, ci și viața veșnică a veacului ce va să fie. In the Orthodox ChurchDe multe ori, salvation is understood as [[theosis]]mântuirea este descrisă în trei trepte: ''catharsis'' (purificarea), the infinite process of becoming more and more like God. It is also termed ''deificationtheoria'' or (iluminarea minții) și ''divinizationteosis''(îndumnezeirea). Mântuirea nu înseamnă doar a nu păcătui (purificarea), and its meaning is that the Christian may become more and more soaked with the divine lifedar reprezintă și revărsarea crescândă a Luminii Dumnezeiești peste credincios. Omul devine atât de unit cu Dumnezeu, becoming by [[grace]] what Christ is by [[nature]]încât strălucește prin asemănarea sa cu Dumnezeu, uneori strălucind în adevăratul sens al cuvântului ca purtător de Lumină Necreată. As St. [[Athanasius the Great]] saidDe multe ori, "God became man so that man might become god." By participation in the [[incarnation]]cei trei termeni care reprezintă treptele mântuirii se întrepătrund, man becomes like Christastfel că numai termenul de îndumnezeire se folosește.

Salvation is a process which encompasses not only the whole earthly life of the Christian, but also the eternal life of the age to comeOmul se poate mântui numai prin Iisus Hristos și numai în Trupul lui Hristos – Biserica. It is often described in terms of three stages&mdash;[[catharsis]] (purification)Mântuirea nu se poate „cumpăra”, [[theoria]] (illumination) and [[theosis]] (divinization)ea fiind un dar de la Dumnezeu. Salvation is thus not only becoming sinless (purification)Însă, but it is also pentru a ajunge la mântuire omul trebuie să conlucreze cu Dumnezeu deoarece Dumnezeu nu va încălca voia liberă a progress in being filled with the divine lightomului. AdditionallyAșadar, it is becoming so filled with God in union with Him that the Christian shines forth with the likeness of God, sometimes even literally becoming a bearer of the [[uncreated light]]o viață dusă în pocăință și participarea la Sfintele Taine este felul în care omul conlucrează cu Dumnezeu. Though these terms of three stages are sometimes used, there is much overlap between them, and the whole process is often termed Conlucrarea omului cu Dumnezeu se numește ''theosissinergie''.

It is only in and through Christ that man can be savedPrin ''teosis'', omul se umple cu viața dumnezeiască. Salvation cannot be earnedÎn el se dezvoltă însușiri dumnezeiești, being a free gift from Goddar omul nu devine parte din Sfânta Treime. Its acquisitionOmul se unește cu Dumnezeu, howeverdar nu se amestecă cu Dumnezeu. Omul poate deveni dumnezeu după Har (Ioan 10, requires man's cooperation with God34), because God will not violate the free will of man. Thusdar nu într-un sens politeist, a life of repentance and participation in the [[sacraments]] is the means by which man cooperates with Godci prin înfiere ca fii și fiice ale Celui Preaînalt. This cooperation is termed ''[[synergeia]]'' O clasică figură de stil patristică folosită spre descrierea procesului de îndumnezeire este o sabie ținută în foc și care capătă treptat proprietățile focului (synergylumină și căldură), dar rămâne sabie.

In theosis, man becomes filled with the divine life==Clerul==[[Imagine:Deacon ordination. He takes on God's attributes, but he does not become merged with the Holy Trinity. There is union without fusion. Man can become jpg|right|thumb|250px|[[Hirotonire]]a god by grace, not in a polytheistic sense, but rather in terms of becoming a son or daughter of the Most High by means of adoptionunui [[diacon]]. Thus, a classic ]]''Articol principal: [[Church Fathers|patristicCler]] image of theosis is a sword held in a flame&mdash;the sword gradually takes on the properties of the flame (light and heat), but remains a sword.''

==Clergy==[[Image:Deacon ordinationClerul bisericesc este format de acei creștini din Biserica Ortodoxă care au fost chemați de Dumnezeu sa îndeplinească anumite funcții de slujire și conducere în Biserică.jpg|right|thumb|250px|The [[ordination]] of Ei înșiși nu sunt vrednici să ocupe aceste funcții, dar în timpul slujbei de Hirotonire sau după caz Hirotesie, toți cei prezenți mărturisesc lucrarea Sfântului Duh, spunând la unison „Vrednic este!” (în greacă 'Axios'). Prin aceasta, nu se afirmă vrednicia credinciosului, ci faptul că Duhul Sfânt S-a pogorât peste el și a [[deacon]]îndeplinit lucrarea Sa, transformându-l în cleric.]]''Main article: [[Clergy]]''

Clergy are those in the Orthodox Church who have been called by God to fulfill specific functions of service and leadership in the Church. They are not worthy in themselves to fulfill these functions, but by the grace of [[ordination]], God enables them to carry out His will. This is why after an ordination is complete, the word ''[[Axios]]!'' Clericii nu sunt prin fire superiori laicilor în Biserică; aceștia din urmă sunt și ei chemați la o anume slujire ca Preoția Împărătească ("Worthy!"sau duhovnicească) is shouteda lui Hristos (1 Petru II; 5, not because the Church is affirming the worthiness of this individual to be ordained (since he has already been ordained at that point9). Slujirea clericilor este însă privită ca fiind mai intensă; iar din punct de vedere spiritual, but rather because they affirm that the [[Holy Spirit]] has descended upon him and done His work of changing the man into a clericrolul clericilor poate fi primejdios, deoarece ei se ocupă cu administrarea Sfintelor Taine și cu predarea învățăturilor despre Dumnezeu.

Clergy are not inherently higher or better than the [[laity]] in the ChurchClerul bisericesc se împarte în doua mari categorii, who are also ordained to a specific ministry as the royal priesthood of Christordinele mici si ordinele mari. The ministry of the clergy isDin ordinele mici fac parte citeții, howeversubdiaconii, seen as a more intense and potentially spiritually dangerous roleiar în unele tradiții cantorii (sau dascălii). Ordinele mari există din vremea apostolilor și au rămas permanente in Biserică; ele sunt Episcopi, since its business is the administration of the [[holy mysteries]] and the responsibility of the teaching of the people of GodPreoți (sau Presbiteri) și Diaconi.

There are two basic classes of clergy in the Church, those in ==Sfinții==[[minor orders]] and those in [[major orders]]. The minor orders which are currently in use in the Church are [[reader]], [[cantor]] and [[subdeacon]] (in some traditions, cantors are not used because choral music is the norm)Imagine:Theotokos of Vladimir. The major orders which have survived from apostolic times and remain permanent within the Church are jpg|right|frame|Preasfânta Stăpâna noastră de Dumnezeu [[deaconTheotokos|Născătoare]], [[presbyter]] (priest) and [[bishop]].

==Saints==[[Image:Theotokos of Vladimir.jpg|right|frame|Our Holy Lady [[Theotokos]]]]''Main articleArticol principal: [[SaintsSfinți]]''

''Saints'' may be understood in two sensesSfinții se pot înțelege în două feluri. First, the saints are all those who are in the Body of Christ, the ChurchMai întâi sfinții sunt toți cei care sunt în Trupul lui Hristos – Biserica. ''Saint'Sfânt' literally refers to one who has been set apart for God's purposesse traduce în mod literal ca persoană care a fost pusă deoparte pentru planul lui Dumnezeu, which is the essential meaning of holinessacesta fiind înțelesul esențial. To be holy is to be set apart and thus has nothing particularly to do with one's personal worthinessA fi sfânt înseamnă a fi pus deoparte și deci nu se leagă neapărat de vrednicia omului.

In the secondAl doilea înțeles, more commonși cel mai obișnuit, sense, the este că ''saintssfinții'' are those whose lives have most clearly shown that they are set apart for the service of Godsunt acei a căror vieți au arătat foarte clar că ei sunt puși deoparte pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Their holinessSfințenia lor, which is not their own but is Christ'scare de fapt este sfințenia lui Hristos, has shone forth so obviously that Orthodox Christians pay them great a strălucit atât de puternic încât creștinii ortodocși le acordă mare respect, which is termed . Acest respect deosebit se numește ''[[veneration]]cinstire''. This veneration is ultimately due to Christ's work and is a recognition of Christ in the saints.

Because the Church recognizes the work of Christ in the saintsBiserica recunoaște lucrarea lui Hristos întru sfinții Săi, it undertakes the formal work of [[glorification]] și de aceea Ea își asumă responsabilitatea de a canoniza (canonizationglorifica)oficial pe sfinți, by which the saints are affirmed by God's people as being among the savedfapt ce afirmă ca sfinții sunt printre cei mântuiți și că viețile lor pot fi luate ca exemplu, that their lives may be imitateddupă cum Apostolul Pavel ne-a îndemnat să-l urmăm pe el după cum el îl urma pe Hristos (1 Corinteni 11, just as the [[Apostle Paul]] urged us to imitate him as he imitated Christ1). Liturgical services are thus composed for the celebration of the [[feast day]]s of the saintsSlujbele liturgice sunt alcătuite pentru sărbătorirea praznicelor sfinților, and their place as participants in the common worship of the whole Church is confirmedconfirmându-se astfel locul sfinților în viața Bisericii.

The Church's history records the progress of Christ's work throughout the course of the human experience. History in Orthodoxy has a theological importance because of the Articol principal: [[incarnationIstoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)]] of Jesus Christ, that just as God chose to become '' Istoria Bisericii înregistrează progresul lucrării lui Hristos de-a lungul timpului. Istoria are o importanță de ordin teologic în Ortodoxie datorită Întrupării lui Iisus Hristos; după cum Dumnezeu a physicalales să Se facă Om, livingtot așa El alege să lucreze în cadrul istoriei, breathing human being, he also chooses to work in and through human history to bring about salvationși prin istorie pentru mântuirea noastră. ThusAstfel, the Church's history becomes a sacred historyistoria Bisericii devine sacră, not in the same sense as the Biblical history which forms the salvation story itselfnu în același sens cu al istoriei Biblice care expune chiar venirea lui Hristos și începutul mântuirii, but rather as ci ca mărturie a efectelor venirii lui Hristos care continuă de-a record of the continued effects of the salvation story in the experience of manlungul generațiilor următoare.

==A se vedea şiNote==*[[What is Orthodoxy|What is Orthodoxy?]], by Fr. Theodore Pulcini<references/>

*[http://www.kosovo.com/orthodoxy.html Orthodox Christianity], from the [[https://en.orthodoxwiki.org/Church_of_Serbia Church of Serbia]]*[http://www.oca.org/OCIndex.asp?SID=2 About Orthodox Christianity] ([[https://en.orthodoxwiki.org/Orthodox_Church_in_America OCA]] site)*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/ Our Faith] ([[Greek Orthodox Archdiocese of America|https://en.orthodoxwiki.org/Greek_Orthodox_Archdiocese_of_America GOA]] site)*[http://www.antiochian.org/673 What We Believe] ([[Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America|https://en.orthodoxwiki.org/Antiochian_Orthodox_Christian_Archdiocese_of_North_America Antiochian]] site)*[http://www.oca.org/QAindex.asp?SID=3 Meeting the Orthodox: Questions & Answers on the Orthodox Faith], by Fr. [[https://en.orthodoxwiki.org/Thomas_Hopko Thomas Hopko]]

[[CategoryCategorie:Istoria Bisericii]][[CategoryCategorie:Viaţa Viața Bisericii]][[CategoryCategorie:Teologie]]