Modificări

{{Traducere ENCreştinismOrtodox}}'''Creştinismul ortodox''' este viaţa în credinţa [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], care este de neseparat de comunitatea sa concretă şi istorică cuprinzând întregul ei mod de viaţă. Credinţa ortodoxă este acea credinţă „dată sfinţilor odată pentru totdeauna” ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=44&cap=1 Iuda 1:3]), încredinţată [[apostoli]]lor de către [[Iisus Hristos]] şi apoi transmisă prin [[Sfânta Tradiţie]] din generaţie în generaţie, fără adăugire sau sustragere.

'''Creştinismul Unicul scop al creştinismului ortodox''' este viaţa în credinţa Bisericii Ortodoxe, inseparabilă de o comunitate concretă, istorică şi cuprinzând un întreg mod de viaţă. Credinţa ortodoxă este acea credinţă "transmisă sfinţilor cândva" (Iuda 3), încredinţată [[apostolimântuirea]]lor de către [[Iisus Hristos]] şi apoi transmisă în [[Sfânta Tradiţie]] din generaţie în generaţie fără adăugire sau sustragereomului. Singurul scop al creştinismului este mântuirea fiecărei persoane unindu-o Astfel, omul devine unit cu Hristos în [[Biserică]], transformândutransformat într-o în sfinţenie persoana sfântă şi oferindu-i împărtăşit cu viaţa veşnică. Aceasta este [[Evanghelia|Sfânta Evanghelie]], vestea cea bună că Iisus este Mesia, că a înviat din morţi şi ne-a dăruit mântuirea.

[[ImageImagine:Rublev Trinity.jpg|left|thumb|[[210px|Ospitalitatea lui Avraam]], un indiciu din arhetip [[Vechiul Testament|vetero-testamentar]] către al [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]].]]

Creștinii ortodocși Creştinii ortodocşi slăvesc pe [[Tatăl]], pe [[Fiul]] și şi pe [[Duhul SfântSfântul Duh]] – Treimea Sfântă&mdash;'''Sfânta Treime''', singurul [['''Dumnezeu]]'''. Urmând [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]] şi învăţătura [[Sfinţii Părinţi|Sfinţilor Părinţi]] și Sfinții Bisericii, [[BisericaOrtodoxă]] crede ca mărturiseşte că [[Sfânta Treime]] este reprezentată de înseamnă trei persoane divine Persoane (''[[ipostas|ipostasuri]]'') , care au o singură ființă împărtăşesc aceeaşi substanţă sau natură (gr. ''ousia''). Este de neconceput Această credinţă poate să credem acest lucrupară paradoxală, dar așa sacesta este modul în care Dumnezeu ni S-a arătat [[Dumnezeu]]revelat. Toate cele trei persoane Persoane sunt consubstanțialeconsubstanţiale Una cu Cealaltă, astfel încât sunt o singură esență Ele fiind de aceeaşi esenţă (grec. ''homoousios'') și veșniceşi coeterne. Nu a fost nici existat niciodată un moment timp <ref>Se admite uneori folosirea unor termeni improprii (ca cel de „timp”) pentru a verbaliza viaţa intratrinitară.</ref> în care una Una dintre persoanele treimice Persoanele Treimii să nu a fi existat. [[Dumnezeu ]] este dincolo și şi înainte de timp și acționează în timpşi totuşi lucrează înăuntrul timpului, mișcândumişcându-Se şi vorbindu-se și vorbind ne în istoriecadrul istoriei.

[[Dumnezeu ]] nu este o esență substanţă impersonală sau chiar "doar o putere „mare forţă”, ci, mai maredegrabă," ci fiecare din persoanele divine se află in dintre Persoanele Divine este în legătură personală, de iubire: intratrinitară, pe de o parte, şi cu umanitatea personalcreaţia, pe de altă parte. Nici [[Dumnezeu]] nu este un nume simplu pentru trei dumnezei zei (cum ar fi în i.e. politeism), ci credința , dimpotrivă, credinţa ortodoxă este monoteistă și trinitarăşi, în acelaşi timp, [[Triadologie|trinitariană]]. Dumnezeul bisericii creștine ortodoxe [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creştin Ortodoxe]] este Dumnezeul lui [[Avraam]], lui [[Isaac și lui ]] şi [[Iacov]], adică „Cel viu”, acel care lucrează în creaţia Sa: ''EU SUNT '' care i sS-a descoperit revelat pe Sine lui [[Moise ]], în rugul aprins(Eu Sunt Cel Ce Sunt - Exodul 3, 14).

Sursa și şi unitatea Sfintei Treimi este [[Tatăl]], din care se naşte fără de timp [[Fiul]] s-a născut și şi din care purcede [[Duhul SfântSfântul Duh]] purcede. De aceeaAstfel, Tatăl este și baza unității Treimii și de asemenea a distincției, în acelaşi timp, fundamentul unităţii [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], cât şi al distincţiei. Încercarea de a înțelege nenașterea TatăluiA încerca să înţelegi nenaşterea (Tatăl), naşterea (Fiul), nașterea Fiului sau purcederea Sfântului Duh duce (Duhul Sfânt) conduce la nebunie, spune Sfântul Grigore [[Grigorie Teologul și ]] , şi, astfel , [[Biserica]] Îl aduce pe [[se apropie de Dumnezeu]] în misterul mister divin, Îl apropie pe [[Dumnezeuteologia apofatică|apofatic]] apofatic, fiind mulțumită de amulţumită să-L întâlni întâlnească personal pe [[Dumnezeu]] şi să realizeze, în mod personal și de a-și da seama de insuficiența minții acelaşi timp, neputinţa minţii umane de a-L înțelegeînţelege.

Formularea Afirmaţia principală a în legătură cu ceea ce crede [[Biserica]] crede despre [[Dumnezeu]] se găsește este găsită în [[CrezulNiceo-Constantinopolitan]] Niceeo-Constantinopolitan.

[[Image:Pantokrator of Sinai.jpg|right|frame|Our Lord Domnul nostru [[Jesus ChristIisus Hristos]]]]

Cea de-a doua persoană Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], [[Fiul ]] lui [[Dumnezeu]], născut mai înainte de veci din [[Tatăl]] fără de mamă, a fost născut în timp de [[Fecioara Maria]], Teotokos, fără de tată. El este [[Cuvânt|Logosul, Cuvântul ]] lui [[Dumnezeu]] și sS-a făcut [[Întruparea|trup ]] și sS-a sălășluit printre noi, zice începutul Evangheliei lui Ioan. [[Iisus Hristos]] este [[Dumnezeu ]] Întrupat. Aceasta este doctrina Întruparii[[Întruparea|Întrupării]], că [[Dumnezeu]] sS-a făcut Om.

Domnul nostru [[Iisus ]] este Theanthropos, Dumnezeu-Om. Nu este jumătate [[Dumnezeu ]] și jumătate Om, nici nu este un hibrid din amestec dintre cele două. El este întreg [[Dumnezeu ]] și întreg Om, perfect în divinitatea Sa și în umanitatea Sa. Are două naturi, unite împreună prin Întrupare fără amestec, separare sau confuzie. Ca rezultat al amestecului [[Dumnezeu ]] întreg și Om întreg, El are de asemenea două voințe, o voință umană și o voință divină căreia voința umană îi este supusă. Are două naturi dar ramane rămâne o singură persoanăPersoană, un ipostas.

[[Iisus ]] este [[Dumnezeu]], cea de-a doua persoană Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi. El este Cel ce Sunt ]], şi totodată, '''EU SUNT''' descoperit lui [[Moise]]. El este Calea, Adevărul și Viața. El este [[Dumnezeu]] înainte de veacuri, care a venit pe pământ ca mic copil și prunc, apoi a murit pe cruce [[Cruce]] ca om Om și a înviat din morți. El și [[Tatăl]] sunt Una pentru că El este de o Fiinţa (consubstanțial ) cu [[Tatăl]]. În timpul agoniei și morții pe cruceCruce, o persoană Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi ]] a suferit în trup.

El este Mesia, Hristos Hristosul – Unsul Domnului, anunțat prevestit de profeții proorocii [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. El este Mântuitorul lumii, Mielul lui Dumnezeu, Fiul Omului. Așa cum Îl descriu [[Evanghelia|Evangheliile]], [[Iisus Hristos]] sS-a născut din femeie, sS-a maturizat, a predicat, a vindecat, i-a învățat pe [[apostoli|apostolii]] săi Săi și a murit răstignit pe cruceCruce, iar a treia zi a înviat cu trupul. Apoi sS-a inălțat înălțat la cer și stă de-a dreapta [[Tatăl|Tatălui]]. Dintre toți oamenii, El singur este singur fără de păcat. Scopul lucrării Sale pe pământ a fost de a [[soteriologie|mântui ]] umanitatea, pentru ca oamenii să aiba aibă viață veşnicaveşnică. Tot ce făcut a fost pentru mântuirea noastră, de la relatarea povestirea parabolelor şi botezul Său de către [[Ioan Botezătorul|Înaintemergătorul pâna ]] până la moartea Sa glorioasă și [[Învierea Domnului|ÎnviereaÎnviere]]. Pentru ceea ce El este și ce a făcut pentru noi, noi avem posibilitatea să deveni prin har devenim după [[Har]] ceea ce El este prin naturădupă Fiinţă . Aceasta este, ceea ce asociem divinuluiînseamnă a ne [[Îndumnezeire|îndumnezei]], a deveni părtași naturii divinene împărtăşi cu Dumnezeirea lui [[Hristos]].

[[Image:Hagia_Sophia_BW.jpg|right|thumb|300px|[[Hagia Sophia Sfânta Sofia (ConstantinopleConstantinopol)|Hagia Sophia]] in Constantinople]]

[[Biserica]] este trupul '''Trupul lui Hristos''', o comuniune teandrică (divino-umană(''teantropică'' - gr. Θεαντροπια) a lui între [[Iisus Hristos]] cu şi poporul săuSău. Singurul cap Unicul Cap al Bisericii este [[Hristos]]. Credința tradițională Biserica este un obiect al credinţei, în sensul că ortodocşii ''cred în [[Biserica|'' Biserică]] . Credinţa tradiţională a Bisericii este atestată mărturisită în [[CrezulNiceo-Constantinopolitan]] Niceoconstantinopolitan ca fiind : "[cred] întru una, sfântă , sobornicească (catolică - gr. καθολικη) şi apostolească Biserică". Sensul acestei afirmaţii este că Biserica este:*''una'' : una singură, nedespărţită în mai multe biserici*''sfântă'' : sfinţită şi pusă deoparte pentru lucrarea lui [[Dumnezeu]]*''sobornicească și / catolică'' : desăvârşită şi caracterizată prin deplinătate şi universalitate (καθολικη înseamnă în greceşte în acelaşi timp deplinătate şi universalitate)*''apostolească '' : [[Biserica|Biserică]]are drept caracteristică fundamentală mărturisirea şi propovăduirea [[Evanghelie]]i şi [[botez]]area tuturor neamurilor ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte. Prin aceasta înseamnă că php?id=55&cap=28 Matei 28,18-20]).  [[Biserica]] este indivizibilă și nu există mai multe (una singură)'''Mireasa lui Hristos''', Mireasa [[eshatologie|eshatologică]] a [[Fiul]]ui lui [[Dumnezeu]], unită cu El întru credinţă şi dragoste, sfințită și pusă deoparte cea pentru lucrul care S-a jertfit pe [[Cruce]]. Relaţia dintre Hristos şi Biserica Sa este asemuită cu relaţia dintre soţ şi soţia sa, iar imaginea nunţii pământeşti este o închipuire, o umbră a nunţii Mielului lui Dumnezeu cu Biserica.  Comunitatea Bisericii este locul [[soteriologie|mântuirii]] oamenilor; este cu adevărat [[Arca]] în care omenirea se poate salva de [[potop]]ul decăderii şi al [[păcat]]ului. În Biserică, creştinii lucrează în mod [[Sfintele Taine|tainic]] la propria mântuire, "cu frică şi cu cutremur" (sfântă[http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2 Filipeni 2, 12]), întreagă și caracterizată de deplinătate și universalitate închinându-se [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] în [[Sfântul Duh|Duh]] şi adevăr. Biserica este '''stâlpul şi temelia adevărului''' (sobornicească[http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=78&cap=3 I Timotei 3, 15]) și îşi are esența şi pe ea se pot bizui creştinii în propovăduirea Evangheliei în toată lumea și botezarea neamurilor lupta lor de a afla ei înşişi unicul Adevăr. [[Biserica]] este veşnică, şi porţile [[Iad]]ului nu o vor birui (apostolică[http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=16 Matei 16, 18]).

[[Biserica]] este Mireasa lui Hristosalcătuită din [[Prooroc]]ii şi [[sfânt|Sfinţii]] [[Vechiul Testament|Vechiului]] şi [[Noul Testament|Noului Testament]], Mireasa eshatologică din [[îngeri]] şi din comunitatea istorică a credincioşilor vii, adormiţi şi din generaţiile viitoare, şi în ea se află unul şi acelaşi [[FiuluiHar]] al lui [[Dumnezeu]. Este o comunitate atât vizibilă cât şi invizibilă, divină ca şi umană. Ea este vizibilă, întrucât cuprinde comunităţi concrete de oameni care se închină lui [[Dumnezeu] unită cu El în credință și dragoste pentru care s-a răstignit ]; este invizibilă întrucât îi cuprinde şi pe cruce. Intimitatea soțului și a soției este o imagine pământească a intimității [[sfinţi]] şi pe care Hristos o are cu [[Bisericaîngeri]] Sa și uniunea unei căsătorii pământești . Este umană, întrucât membrii ei pământeni sunt păcătoşi; este divină, pentru că este o umbra a uniunii căsătoriei dintre Mielul Trupul lui Dumnezeu și Biserica[[Hristos]].

Comunitatea Până la urmă, marginile Bisericii sunt cunoscute doar lui Dumnezeu, dar în afara contextului istoric al Bisericii - al [[BisericaOrtodoxă|BisericiiOrtodoxe]] este locul mântuirii umanităţii; este - natura relaţiei oricărei fiinţe umane cu adevărat Arca prin care umanitatea poate fi mântuita din înecul provocat Biserica (fie că e vorba de stricăciune si păcat. În Ea creștinii lucrează tainic spre mântuirea lor cu teamă și cutremur (Phil. 2:12un creştin, fie că nu), slăvind [[Sfânta Treime]] în [[Sfântul Duh|Duh]] și Adevărne este necunoscută. De-a lungul [[Biserica]] este stâlpul și temelia Adevărului Istoria Bisericii Ortodoxe (I Tim. 3:15cronologie) și astfel creștinul se poate baza pe Ea în lupta de a învăța singurul adevăr pentru el. [[Biserica|Istoriei Bisericii]] , diferite grupări s-au separat de Biserică; este eternă și porțile iadului o realitate tragică, care însă nu o vor birui niciodată (Matt. 16:18). [[face ca Biserica]] să se compune rupă în mai multe biserici, ci mai degrabă unii credincioşi sunt separaţi de Biserică. Soarta finală a acestor creştini din prooroci și din sfinți ai comunităţile separate de Biserică se află la mila şi [[Vechiul Testament|VechiululuiHar]] și ul lui [[Noul Testament| Noului TestamentDumnezeu]], din îngeri și din comunitatea concretă, istorică de credincioși din această viață pământească. Cei după cum la mila lui Dumnezeu se află şi cei care au adormit înaintea noastră sunt cunoscuți ca Biserica Triumfătoare, iar cei care sunt fost membri ai Bisericii în această viață sunt cunoscuți ca Biserica Luptătoareviaţa aceasta.

Limitele Bisericii sunt cunoscute în ultimă instanță numai de ==Sfânta Tradiţie==''Articol Principal: [[DumnezeuSfânta Tradiţie]], dar în afara contextului istoric al [[Bisericii]], adică al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], natura legăturii oricărei ființe umane cu [[Biserica]] (fie că e credincios sau nu) nu ne este cunoscută. De-a lungul istoriei [[Bisericii]], diferite grupuri s-au separat de [[Biserică]], o realitate tragică care însă nu împarte [[Biserica]] ci împarte credincioșii din [[Biserica|Biserică]]. Situația finală a creștinilor în astfel de comunități depinde de mila și harul lui Dumnezeu, așa cum se întâmplă și cu membrii bisericii din [[Biserică]] în această viață.''

==[[Sfânta Tradiţie==]] este depozitul de credinţă oferită apostolilor de către Mântuitorul [[Hristos]] și trecută din generaţie în generaţie fără adăugiri, modificări sau omisiuni. [[Vladimir Lossky]] a descris într-un mod excelent tradiţia ca fiind "viața [[Sfântul Duh|Sfântului Duh]] în [[Biserica|Biserică]]." Este dinamica în practică, dar neschimbătoare în dogme. Forma de manifestare se dezvoltă, însă esența rămâne pentru totdeauna aceeași. ''Articol Principal: Spre deosebire de alte concepţii de înţelegere populară a Tradiţiei, [[Biserica Ortodoxă]] nu consideră Sfânta Tradiţie ca ceva care creşte și se extinde în timp, formând o colecţie de practici și doctrine care se acumulează în mod gradat devenind ceva mai dezvoltate și eventual de nerecunoscut primilor creștini. De fapt, Sfânta Tradițieeste aceeași credinţă pe care Hristos a predat-o [[apostoli|apostolilor]] și pe care ei au predat-o ucenicilor lor, care se găsește în întreaga [[Biserică]] și mai ales în conducerea ei prin [[succesiune apostolică|succesiunea apostolică]]. Locul central în Sfânta Tradiţie este ocupat de [[Sfânta Scriptură]], mărturia scrisă a lui [[Dumnezeu]]''în Biserică. Astfel Scriptura este întotdeauna interpretată din interiorul Tradiţiei, aceasta fiind contextul scrierii și canonizării sale.

==Adorarea lui Dumnezeu==[[Sfânta Tradiție]] este depozitul de credință oferită apostolilor Image:Philip Saliba liturgy.jpg|right|thumb|200px|Ridicarea mâinilor de către Mântuitorul Hristos și trecută din generație în generație fără adăugiri, modificări sau omisiuni. [[Vladimir Lossky]] a descris într-un mod excelent tradiția ca fiind "viața [[Sfântul Duh|Sfântului Duhepiscop]] în Biserică." Este dinamica în practică, dar nechimbătoare în dogme. Forma de manifestare se dezvoltă, însă esența rămâne pentru totdeauna aceeași. Spre deosebire de alte concepții de înțelegere populară a timpul [[Sfânta TradițieLiturghie|Tradiției]], [[Biserica Ortodoxă]Sfintei Liturghii] nu consideră [[Sfânta Tradiție]] ca ceva care crește și se extinde în timp, formând o colecție de practici și doctrine care se acumulează în mod gradat devenind ceva mai dezvoltate și eventual de nerecunoscut primilor creștini. De fapt, [[Sfânta Tradiție]] este aceeași credință pe care Hristos a predat-o ''Articole principale: [[apostoli|apostolilorAdorare]] și pe care ei au predat-o ucenicilor lor, care se găsește în întreaga [[Biserică]] și mai ales în conducerea ei prin succesiunea apostolică. Locul central în [[Sfânta Tradiție]] este ocupat de [[Sfânta ScripturăCinstire]], mărturia scrisă a lui [[Dumnezeu]] în [[Biserică]]. Astfel [[Sfânta Scriptură|ScripturaÎnchinare]] este întotdeauna interpretată din interiorul [[Sfânta Tradiție|Tradiției]], fiind contextul scrierii și canonizării sale.''

==Slăvirea [[Adorare]]a lui [[Dumnezeu]] în [[Biserica Ortodoxă]] este înțeleasă ca fiind cea mai înaltă chemare a umanității, aceea de a cădea la picioarele [[Dumnezeu|Dumnezeului]] Cel Atotputernic, [[Sfânta Treime]], și a se da în întregime Lui Dumnezeu==, devenind unit cu El prin [[Image:Philip Saliba liturgySfintele Taine]].jpg|right|thumb|200px|A -L adora pe [[bishopDumnezeu]] lifting his hands in prayer during the reprezintă scopul creării noastre. Adorarea ortodoxă este [[Divine LiturgySfânta Liturghie|liturgică]], ceea ce înseamnă că se face după anumite ritualuri și cicluri care implică întreaga persoană umană.[[Sfânta Liturghie]]''Articol principal: este trăita cu o asemenea intensitate, ca şi cum credincioşii s-ar afla înaintea însuşi Tronului lui [[WorshipDumnezeu]]''. Adorarea Creatorului în Ortodoxie este transformatoare în natura sa, aducând creștinul în comuniune profundă cu Dumnezeu; aceasta cere şi participarea creştinului, în cele din urmă el devenind o persoană sfântă, un sfânt.

Slăvirea lui [[Dumnezeu]] în [[Biserica Ortodoxă]] ''Adorarea'' este înțeleasă ca fiind cea mai înaltă chemare a umanității, aceea diferită de a cădea la picioarele ''[[Dumnezeu|Dumnezeului]] Cel Atotputernic, [[Sfânta Treime]], și a se da în întregime Lui, devenind tainic unit cu El prin Sfintele Taine. A-L slăvi pe [[Dumnezeu]] reprezintă scopul creării noastre. Slăvirea ortodoxă este [[Sfânta Liturghie|liturgică]], ceea ce inseamnă că se face după anumite ritualuri și cicluri care implică întreaga persoană umană. [[Sfânta Liturghie]] este trăita cu o aşa intensitate ca si cum credincioşii s-ar alfa înaintea Tronului Lui [[Dumnezeucinstire]]. Slăvirea Creatorului în ortotoxie este transformatoare în natura sa, aducând creștinul în comuniune adâncă cu Dumnezeu; aceasta cere şi participarea creştinului, in cele din urmă el devenind o persoană sfântă, un sfânt. Slăvirea este diferită de cinstire '' deoarece aceasta din urmă reprezintă un adânc respect desăvarşit şi dragoste pe care creștinii ortodocși îl acorda le acordă sfinților și obiectelor sfinte, în timp ce slăvirea adorarea este o încredinţare totală cuvenită numai lui Dumnezeu. Un al doilea element esențial slăvirii lui Dumnezeu în ortodoxie este predarea dogmelor si doctrinelor [[Biserica|Bisericii]] la creștini. Centrul vieții [[Sfînta Liturghie|liturgice]] creștine ortodoxe este [[Sfînta Liturghie]]. Alte servicii importante sunt [[Vecernia]] și [[Utrenia]].

==Sacraments==Un al doilea element esențial adorării lui Dumnezeu în ortodoxie este predarea dogmelor si doctrinelor [[Biserica|Bisericii]] la creștini. ''Main article: Centrul vieții [[Sfânta Liturghie|liturgice]] creștine ortodoxe este [[Sfânta Liturghie]]. Alte slujbe importante sunt [[Vecernia]] și [[SacramentsUtrenia]]''.

Calificate mai corect ==Sfintele Taine, viața întreagă a Bisericii este una dintre Taine. În Taine, creștinul este unit cu Dumnezeu, devenind un participant la divina natură (II Peter 1==''Articol principal:4). Prin toate Tainele, Dumnezeu își face cunoscută prezența în energiile divine, utilizând mijloacele fizice pentru a Se comunica pe Sine oamenilor. În general, sunt șapte Taine recunoscute, deși numărul nu a fost niciodată fixat dogmatic de către Biserică. Sunt două [[Sfintele Taine de inițiere în Biserică, botezul și mirungerea. O alta completează inițierea și hrănește viața creștinului, Sfânta Euharistie, care e privită ca cea mai înaltă dintre Taine. Celelalte Taine sunt ocazionale: Sfântul Maslu pentru bolnavi, marturisirea pentru pocăință și împăcare cu Biserica, căsătoria pentru cei uniți în căsătorie și hirotonirea pentru cei chemați să slujească Biserica în sfintele trepte. Toate Tainele cer pregătire în viața Bisericii și astfel nu pot fi administrate non-ortodocsilor. O excepție este botezul, este Taina care-l unește pe creștin cu Hristos în Biserică, aducându-l pe credinciosul în Dumnezeu, catehumen fiind (cel care se pregătește pentru botez), la un membru întreg al lui Hristos.]]''

==Anthropology==[[Sfintele Taine]] sunt acele lucrări deosebite ale [[Har]]ului divin prin care omul intră în [[Biserică]] şi se sfinţeşte. Întreaga viață a Bisericii este una dintre Taine. Prin Sfintele Taine, creștinul este unit cu [[Dumnezeu]], şi făcut părtaş dumnezeieştii firi, (II Petru 1,4); totodată, Dumnezeu își face cunoscută prezența în energiile divine, utilizând mijloace (ale lumii)fizice pentru a Se comunica pe Sine oamenilor. În general, șapte Taine sunt recunoscute, deși numărul nu a fost niciodată fixat dogmatic de către Biserică. Sunt două Taine de inițiere în Biserică, [[Image:Adam naming animalsbotez]]ul și [[mirungere]]a.jpgO alta, [[Euharistie|rightSfânta Euharistie]](Împărtășania), completează inițierea și hrănește viața creștinului; aceasta este privită ca cea mai înaltă dintre Taine. Celelalte Taine sunt ocazionale: [[Maslu|frameSfântul Maslu]] pentru bolnavi, [[Spovedania|Mărturisirea]](Spovedania) pentru pocăință și împăcare cu Biserica, [[AdamCăsătoria]] naming the animals in (Cununia) pentru cei uniți prin căsătorie și [[ParadiseHirotonie|Hirotonirea]](Preoţia) pentru cei chemați să slujească Biserica în diferitele Trepte Preoţești. Toate Tainele cer pregătiri înaintemergătoare în viața bisericească și astfel nu pot fi administrate persoanelor din afara Bisericii Ortodoxe.O excepție este [[botez]]''Main article: ul, aceasta fiind Taina care-l unește pe creștin cu Hristos în Biserică, aducându-l pe acesta de la credincios în Hristos([[catehumen]] – cel care se pregătește pentru botez), la membru deplin al [[AnthropologyBiserica|Trupului lui Hristos]]''.

Orthodox Christian anthropology teaches that man was created by God to worship him in communion with him, made in his image to attain to His likeness. All human beings are thus of infinite value, because they bear the indelible stamp of their Creator. All human beings are composed of both a soul and body, which are permanently part of human nature==Antropologie==[[Image:Adam naming animals. Man was created sinless, but not perfected, and so though jpg|right|frame|[[Adam]] was pure when he was created, he was created as a being of dynamic progress, capable of growing more and more like Godnumeşte animalele în [[Eden|Grădina Edenului]].]]''Articol principal: [[Antropologie]]''

At the Antropologia creştin ortodoxă ne spune că omul a fost creat de [[fall of manDumnezeu]]pentru a-L slăvi şi a trăi în comuniune cu El. Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Astfel, toate fiinţele omeneşti au o valoare infinită pentru că poartă pecetea de neşters a Creatorului. Fiinţele omeneşti sunt alcătuite din trup şi [[Adam and Evesuflet]] not only , acestea fiind părţi permanente ale naturii umane. Omul a fost creat fără de [[sinpăcat]]ned in violation of God's commandments, but their ontological state shifted. Their dar nu ca fiinţa desăvârşită; deci, deşi [[natureAdam]] was not changed in itself(primul om) a fost creat într-o stare de perfectă curăţie, but the image of God in them became obscured by sin, which is an ontological separation from God. Fallen man is thus not totally depravedel avea şi capacitatea de a creşte sufleteşte, but rather suffers from the disease of sin which renders holiness much more difficult to attain tode a se asemăna din ce în ce mai mult cu Dumnezeu.

All of mankind suffers from the effects of sin (deathLa căderea omului in păcat, sicknessAdam şi Eva nu numai că au păcătuit prin încălcarea poruncii lui Dumnezeu, and all evils), even if dar şi starea lor ontologică s-a particular individual may theoretically not have committed any personal sinsschimbat. Guilt does not enter into Orthodox anthropologyNatura umana însăşi nu s-a schimbat , since it is essentially dar chipul lui Dumnezeu din om a legal category and not directly relevant to the existential reality of man's sin illnessdevenit întunecat din pricina păcatului, ceea ce constituie o separare ontologică faţă de Dumnezeu. Thus, even if the term ''original sin'' is used in Orthodox theology, it is understood not as a transmitted guilt for Adam's sinAşadar, but rather as an inherited disease which may be cured omul căzut in salvationpăcat nu este cu totul depravat, enabling the Christian thus to return to the dynamic path of growth in God's likenessdar suferă de boala păcatului care determină ca starea de sfinţenie să fie mult mai greu de ajuns.

Salvation is a process which encompasses not only the whole earthly life of the Christian, but also the eternal life of the age to come. It is often described in terms of three stages&mdash;[[catharsis]] (purification), [[theoria]] (illumination) and [[theosis]] (divinization). Salvation is thus not only becoming sinless (purification), but it is also a progress in being filled with the divine light. Additionally, it is becoming so filled with God in union with Him that the Christian shines forth with the likeness of God, sometimes even literally becoming a bearer of the ''Articol principal: [[uncreated lightSoteriologie]]. Though these terms of three stages are sometimes used, there is much overlap between them, and the whole process is often termed ''theosis''.

It is only in and through Christ that man can be savedSoteriologia înseamnă doctrina mântuirii. Salvation cannot be earnedÎn Biserica Ortodoxă, being a free gift from Godprin mântuire se înţelege îndumnezeire(teosis), adică procesul infinit prin care creştinul se împărtăşeşte din ce în ce mai mult cu Dumnezeirea, devenind după Har ceea ce Hristos este după Fiinţa. Its acquisitionLegat de îndumnezeire, howeverSfântul Atanasie cel Mare, requires man'a spus că "Fiul lui Dumnezeu s cooperation with God-a făcut om, because God will not violate the free will of man. Thus, a life of repentance and participation in the [[sacraments]] is the means by which man cooperates with God. This cooperation is termed ''[[synergeia]]'' (synergy)pentru ca omul să se poată facă dumnezeu."

In theosisMântuirea nu cuprinde doar întreaga viaţa pământească a creştinului, man becomes filled with the divine lifeci şi viaţa veşnică a veacului ce va să fie. He takes on God's attributesDe multe ori, mântuirea este descrisă în trei trepte: catharsis (purificarea), but he does not become merged with the Holy Trinitytheoria (iluminarea minţii) şi teosis (îndumnezeirea). There is union without fusion. Man can become Mântuirea nu înseamnă doar a god by gracenu păcătui (purificarea), not in dar reprezintă şi revărsarea crescândă a polytheistic senseLuminii Dumnezeieşti peste credincios. Omul devine atât de unit cu Dumnezeu, but rather in terms of becoming a son or daughter of the Most High by means of adoptionîncât străluceşte prin asemănarea sa cu Dumnezeu, uneori strălucind în adevăratul sens al cuvântului ca purtător de Lumină Necreată. ThusDe multe ori, a classic [[Church Fathers|patristic]] image of theosis is a sword held in a flame&mdash;the sword gradually takes on the properties of the flame (light and heat)cei trei termeni care reprezintă treptele mântuirii se întrepătrund, but remains a swordastfel că numai termenul de îndumnezeire se foloseşte.

==Clergy==[[Image:Deacon ordinationOmul se poate mântui numai prin Iisus Hristos si numai în Trupul lui Hristos – Biserica.jpg|right|thumb|250px|The [[ordination]] of Mântuirea nu se poate "cumpăra", ea fiind un dar de la Dumnezeu. Însă, pentru a ajunge la mântuire omul trebuie să conlucreze cu Dumnezeu deoarece Dumnezeu nu va încălca voia libera a [[deacon]]omului. Aşadar, o viaţă dusă în pocăinţa si participarea la Sfintele Taine este felul în care omul conlucrează cu Dumnezeu. Conlucrarea omului cu Dumnezeu se numeşte sinergie.]]''Main article: [[Clergy]]''

Clergy are those in the Orthodox Church who have been called by God to fulfill specific functions of service and leadership in the ChurchPrin teosis, omul se umple cu viaţa dumnezeiască. They are not worthy in themselves to fulfill these functionsÎn el se dezvoltă însuşiri dumnezeieşti, but by the grace of [[ordination]]dar omul nu devine parte din Sfânta Treime. Omul se uneşte cu Dumnezeu, God enables them to carry out His willdar nu se amestecă cu Dumnezeu. This is why after an ordination is completeOmul poate deveni dumnezeu după Har (Ioan 10, the word ''[[Axios]]!'' ("Worthy!"34) is shouted, not because the Church is affirming the worthiness of this individual to be ordained dar nu într-un sens politeist, ci prin înfiere ca fii şi fiice ale Celui Preaînalt. O clasică figură de stil patristică folosită spre descrierea procesului de îndumnezeire este o sabie ţinută în foc şi care capătă treptat proprietăţile focului (since he has already been ordained at that pointlumină si căldură), but rather because they affirm that the [[Holy Spirit]] has descended upon him and done His work of changing the man into a clericdar rămâne sabie.

Clergy are not inherently higher or better than the ==Clerul==[[laityImage:Deacon ordination.jpg|right|thumb|250px|[[Hirotonire|Hirotonirea]] unui [[diacon]] in the Church, who are also ordained to a specific ministry as the royal priesthood of Christ. The ministry of the clergy is, however, seen as a more intense and potentially spiritually dangerous role, since its business is the administration of the ]]''Articol principal: [[holy mysteriesCler]] and the responsibility of the teaching of the people of God.''

There are two basic classes of clergy Clerul bisericesc este format de acei creştini din Biserica Ortodoxă care au fost chemaţi de Dumnezeu sa îndeplinească anumite funcţii de slujire şi conducere in the ChurchBiserică. Ei înşişi nu sunt vrednici să ocupe aceste funcţii, dar în timpul slujbei de Hirotonie sau după caz Hirotesie, those in [[minor orders]] and those in [[major orders]]. The minor orders which are currently in use in the Church are [[reader]]toţi cei prezenţi mărturisesc lucrarea Sfântului Duh, [[cantor]] and [[subdeacon]] spunând la unison "Vrednic este!" (in some traditions, cantors are not used because choral music is the normîn greacă 'Axios'). The major orders which have survived from apostolic times and remain permanent within the Church are [[deacon]]Prin aceasta, nu se afirmă vrednicia credinciosului, ci faptul că Duhul Sfânt S-a pogorât peste el şi a îndeplinit lucrarea Sa, [[presbyter]] (priest) and [[bishop]]transformându-l în cleric.

==Saints==[[Image:Theotokos of VladimirClericii nu sunt prin fire superiori laicilor în Biserică; aceştia din urmă sunt şi ei chemaţi la o anume slujire ca Preoţia Împărătească(sau duhovnicească) a lui Hristos(1 Petru II; 5,9). Slujirea clericilor este însă privită ca fiind mai intensă; iar din punct de vedere spiritual, rolul clericilor poate fi primejdios, deoarece ei se ocupă cu administrarea Sfintelor Taine şi cu predarea învăţăturilor despre Dumnezeu.jpg|right|frame|Our Holy Lady [[Theotokos]]]]''Main article: [[Saints]]''

''Saints'' may be understood in two sensesClerul bisericesc se împarte în doua mari categorii, ordinele mici si ordinele mari. FirstDin ordinele mici fac parte citeţii, the saints are all those who are in the Body of Christsubdiaconii, the Churchiar în unele tradiţii cantorii(sau dascălii). ''Saint'' literally refers to one who has been set apart for God's purposesOrdinele mari există din vremea apostolilor şi au rămas permanente in Biserică; ele sunt Episcopi, which is the essential meaning of holiness. To be holy is to be set apart and thus has nothing particularly to do with one's personal worthinessPreoţi (sau Presbiteri) şi Diaconi.

In the second, more common, sense, the ''saints'' are those whose lives have most clearly shown that they are set apart for the service ==Sfinţii==[[Image:Theotokos of GodVladimir. Their holiness, which is not their own but is Christ's, has shone forth so obviously that Orthodox Christians pay them great respect, which is termed ''jpg|right|frame|Preasfânta Stăpâna noastră de Dumnezeu [[venerationTheotokos|Născătoare]]]]''. This veneration is ultimately due to Christ's work and is a recognition of Christ in the saints.

Because the Church recognizes the work of Christ in the saints, it undertakes the formal work of ''Articol principal: [[glorificationSfinţi]] '' Sfinţii se pot înţelege în două feluri. Mai întâi sfinţii sunt toţi cei care sunt în Trupul lui Hristos - Biserica. "Sfânt" se traduce în mod literal ca persoană care a fost pusă deoparte pentru planul lui Dumnezeu, acesta fiind înţelesul esenţial. A fi sfânt înseamnă a fi pus deoparte şi deci nu se leagă neapărat de vrednicia omului. Al doilea înţeles, şi cel mai obişnuit, este că "sfinţii" sunt acei a căror vieţi au arătat foarte clar că ei sunt puşi deoparte pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Sfinţenia lor, care de fapt este sfinţenia lui Hristos, a strălucit atât de puternic încât creştinii ortodocşi le acordă mare respect. Acest respect deosebit se numeşte "cinstire". Biserica recunoaşte lucrarea lui Hristos întru sfinţii Săi, şi de aceea Ea îşi asumă responsabilitatea de a canoniza (canonizationglorifica)oficial pe sfinţi, by which the saints are affirmed by God's people as being among the savedfapt ce afirmă ca sfinţii sunt printre cei mântuiţi şi că vieţile lor pot fi luate ca exemplu, that their lives may be imitateddupă cum Apostolul Pavel ne-a îndemnat să-l urmăm pe el după cum el îl urma pe Hristos (1 Corinteni 11, just as the [[Apostle Paul]] urged us to imitate him as he imitated Christ1). Liturgical services are thus composed for the celebration of the [[feast day]]s of the saintsSlujbe liturgice sunt alcătuite pentru sărbătorirea praznicelor sfinţilor, and their place as participants in the common worship of the whole Church is confirmedconfirmându-se astfel locul sfinţilor în viaţa Bisericii.

The Church's history records the progress of Christ's work throughout the course of the human experience. History in Orthodoxy has a theological importance because of the Articol principal: [[incarnationIstoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)]] of Jesus Christ, that just as God chose to become '' Istoria Bisericii înregistrează progresul lucrării lui Hristos de-a lungul timpului. Istoria are o importanţă de ordin teologic în Ortodoxie datorită Întrupării lui Iisus Hristos; după cum Dumnezeu a physicalales să Se facă Om, livingtot aşa El alege să lucreze în cadrul istoriei, breathing human being, he also chooses to work in and through human history to bring about salvationşi prin istorie pentru mântuirea noastră. ThusAstfel, the Church's history becomes a sacred historyistoria Bisericii devine sacră, not in the same sense as the Biblical history which forms the salvation story itselfnu în acelaşi sens cu al istoriei Biblice care expune chiar venirea lui Hristos şi începutul mântuirii, but rather as ci ca mărturie a efectelor venirii lui Hristos care continuă de-a record of the continued effects of the salvation story in the experience of manlungul generaţiilor următoare.

==A se vedea şiNote==*[[What is Orthodoxy|What is Orthodoxy?]], by Fr. Theodore Pulcini<references/>

*[http://www.kosovo.com/orthodoxy.html Orthodox Christianity], from the [[https://en.orthodoxwiki.org/Church_of_Serbia Church of Serbia]]*[http://www.oca.org/OCIndex.asp?SID=2 About Orthodox Christianity] ([[https://en.orthodoxwiki.org/Orthodox_Church_in_America OCA]] site)*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/ Our Faith] ([[Greek Orthodox Archdiocese of America|https://en.orthodoxwiki.org/Greek_Orthodox_Archdiocese_of_America GOA]] site)*[http://www.antiochian.org/673 What We Believe] ([[Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America|https://en.orthodoxwiki.org/Antiochian_Orthodox_Christian_Archdiocese_of_North_America Antiochian]] site)*[http://www.oca.org/QAindex.asp?SID=3 Meeting the Orthodox: Questions & Answers on the Orthodox Faith], by Fr. [[https://en.orthodoxwiki.org/Thomas_Hopko Thomas Hopko]]

[[CategoryCategorie:Istoria Bisericii]][[CategoryCategorie:Viaţa Viața Bisericii]][[CategoryCategorie:Teologie]]