Modificări

{{VechiulTestament}}[[ImagineFișier:Elias.jpg|thumb|250px|'''Sfântul şi și Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul''']]Sfântul şi și Măritul [[Prooroc]] '''Ilie Tesviteanul''' (în ''ebraică'': אליהו; în ''greacă'': Hλίας) este unul dintre cei mai mari [[Prooroc|profeţiprofeți]] trimişi trimiși de Dumnezeu. Numele lui se poate traduce prin ''cel al cărui stăpân este Dumnezeu'', sau ''stăpânul meu este Dumnezeu''. Faptele sale sunt descrise în [[Vechiul Testament]], dar se fac multe referiri la el şi și în [[Noul Testament]].<br>

Proorocul Ilie este amintit pentru prima dată în ''Cartea Regilor I'' (I Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=17 17:1]) din [[Vechiul Testament]], el ducând Cuvântul Domnului către regele Ahab al Israelului. Este supranumit ''Tesviteanul'' (sau ''TişbitulTișbitul'') deoarece era originar din cetatea Tesba.

:''"Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvîntul cuvântul meu!"''Ahab, rege al Israelului, care mutase capitala regatului nordic la [[Samaria]] (regatul sudic, ''al lui Iuda'', păstrase capitala tradiţională tradițională - [[Ierusalim]]ul), se căsătorise cu Izabela, fiica regelui Ieteval al Sidonului. Datorită influenţei soţiei influenței soției sale, Ahab a încălcat ''Legea'', instaurând cultul idolulului idolului fenician Baal şi și a altor zei "împrumutaţiîmprumutați" de la fenicienii din Tir şi și Sidon. Mai grav a fost faptul că, luându-se după regele lor, tot mai mulţi supuşi mulți supuși ai săi l-au părăsit pe Dumnezeul lui Israil, închinându-se idolilor păgâni. Acesta a fost sensul mesajului transmis de profetul Ilie Tesviteanul - de mustrare a lui Ahab pentru rătăcirea sa, pentru că închinându-se idolilor se pierdea nu numai pe sine ci şi și pe întreg poporul său pe care îl trăgea pe calea pierzaniei.<br>Regele Ahab nu a ascultat cuvântul Domnului şi și sfaturile lui Ilie; ca urmare s-a împlinit profeţia profeția lui Ilie - a început o secetă cumplită, nici-o nicio picatură de ploaie sau măcar de rouă nu a mai picat, urmând nerodirea lanurilor, lipsa de hrană şi și foametea; nimic nu scăpa urgiei îngăduite de Dumnezeu, cu speranţa speranța că foametea va face pe poporul lui Israel să se căiască și să se întoarcă la adevărata credinţăcredință. Din porunca lui Dumnezeu, Proorocul, înveșmântat doar cu o piele de animal, părăsi ținutul lui Israel și se duse la râul Chorrath (Kerrith), aflat dincolo de Iordan (după tradiția bisericească, în acest loc a fost ridicată mai târziu [[mănăstire]]a Hozeva, care mai există şi și astăzi, unde a trăit şi și Sfântul [[Ioan Iacob Hozevitul]]). Domnul îi trimise corbi (păsări pe care evreii le considerau impure) pentru a-i aduce pâine dimineaţa dimineața și carne seara, ca să poată supravieţuisupraviețui.<br>Când secă şi și râul Chorrath, Dumnezeu îl trimise pe Ilie la Sarepta Sidonului, lăsându-l să vadă de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei. Ilie ajunse la o văduvă săracă, păgână, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea și fiul ei. În ciuda sărăciei, ea puse înainte de toate datoria ospitalității și îndată ce Proorocul i-o ceru, ea îi pregăti o pâine, cu făina și uleiul pe care le mai avea. Primi fără întârziere răsplata ospitalității sale: la cuvântul Proorocului, covata sa cu făină și ulciorul cu ulei nu se mai goliră până la revenirea ploii. Trecuseră câteva zile de când Ilie era găzduit la aceasta văduvă, când fiul ei muri. Cum femeia, în durerea ei, îl acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie îl luă pe copil, şi și după ce suflă de trei ori asupra trupului neînsuflețit, chemându-l cu strigăte puternice pe Dumnezeu, el îl înapoie pe tânărul băiat viu mamei sale, profețind astfel învierea morților (I Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=17 17:2-24]).

După ce au trecut trei ani de secetă, preabunul Dumnezeu, văzând că omenirea se topeşte topește de foamete, s-a milostivit şi și a zis către robul Său Ilie: "''Du-te şi și te arată lui Ahab, pentru că voiesc să miluiesc lucrul mâinilor mele, să dau ploaie şi și să adap pământul cel uscat prin cuvântul gurii tale, ca să-l fac aducător de roade; căci acum şi și Ahab se pleacă spre pocăinţa şi pocăința și te caută, voind să te asculte la ceea ce-i vei porunci''". Plecând Proorocul Ilie din Sarepta Sidonului, s-a dus în Samaria la regele Ahab.<br>În drumul său, l-a întâlnit pe un sfetnic al regelui, numit Obadia. Acesta era temător, pentru că el luase apărarea unor prooroci în faţa fața regelui Ahab (care voia să îi ucidă, instigat de soţia soția sa Izabela) şi și chiar le salvase viaţa ascunzînduviața ascunzându-i în peşteripeșteri. La porunca lui Ilie, Obadia şiși-a făcut totuşi totuși curaj şi și s-a dus la rege, pe care l-a convins să îl întâlnească pe Ilie (I Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=18 18:1-17]).

Ilie se arătă în faţa fața regelui Ahab, care rămase surprins să îl vadă venind, liber, pe cel pe care îl căutase peste tot cu slugile sale. Ilie îi ceru să adune pe tot poporul lui Israel pe Muntele Carmel ca martor al confruntării sale cu cei 450 de profeţi profeți ai lui Baal şi și cei 400 de profeţi profeți ai zeiţei zeiței feniciene AşeraAșera, care erau întreţinuţi întreținuți de Izabela. Cînd Când toată lumea fu adunată, Ilie le zise: "Până când veţi şchiopăta veți șchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi urmați Lui! Şi dacă este Baal, urmaţi urmați aceluia". Poporul însă n-a răspuns nimic. Ilie ceru atunci ca doi viţei viței să fie pregătiţi pregătiți pentru sacrificiu şi și să fie aşezaţi așezați pe rug, dar fără să aprindă focul şi și îi lăsă pe falşii profeţi falșii profeți să aducă primii sacrificiul. Aceştia Aceștia îl invocară cu strigăte pe Baal, din zori până în seară, dar în zadar. Ilie râdea de ei, încurajându-i să strige mai tare, ca nu cumva zeul lor să fi adormit sau să nu fie ocupat cu alte treburi. La venirea serii, Profetul înălţă înălță un [[altar]] cu 12 pietre, reprezentând cele 12 seminţii seminții ale lui Israel, săpă un şanţ șanț larg în jurul altarului, pe care puse viţelul vițelul jupuit de piele, şi și porunci să fie vărsată, în trei rânduri, apă din belşug belșug peste acesta, astfel încât să se umple şanţulșanțul. Apoi adresă spre cer un strigăt puternic, invocându-l pe Dumnezeul lui [[Avraam]], [[Isaac]] şi și [[Iacov]]. Pe data coborî foc din cer, devorând jertfa, lemnul şi și apa. Tot poporul căzu atunci cu faţă față la pământ strigând : "Cu adevărat Domnul este singurul Dumnezeu!". Din porunca lui Ilie, falşii profeţi falșii profeți fură prinşi şi uciţi prinși și uciși cu toţiitoții. El îl anunţă anunță apoi pe Ahab că seceta avea să înceteze în curând , apoi se urcă în vârful Muntelui Carmel şiși, plecându-se asupra pământului, cu capul între genunchi şi și mintea adunată în inimă, începu să se roage. De şapte șapte ori trimise pe slujitorul său să privească orizontul, în direcţia direcția mării, iar a şaptea șaptea oară un norişor îşi norișor își făcu apariţiaapariția, cerul se întunecă şi și ploaie căzu din belşugbelșug, răspândind pe pământ binecuvântarea cerească. Ilie aflând apoi că Izabela vrea să se răzbune pe el pentru uciderea profeților zeului Baal, s-a refugiat la Beer-Şeba, în regatul Iuda. Acolo, mai exact pe muntele Horeb, i s-a arătat din nou Domnul, spunându-i: "''Mergi și întoarce-te pe calea ta prin pustiu la Damasc și, când vei ajunge acolo, să ungi rege peste Siria pe Hazael, pe Iehu, fiul lui Nimși, să-l ungi rege peste Israel, iar pe [[Elisei]], fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi prooroc în locul tău! Cine va fugi de sabia lui Hazael, pe acela să-l omoare Iehu, iar cine va scăpa de sabia lui Iehu, pe acela să-l omoare Elisei.''" (I Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=19 19:15-17]). După câțiva ani, Ilie a fost trimis iarăși de Dumnezeu la regele Ahab, ca să-l avertizeze pe acesta că va fi pedepsit pentru fărădelegile sale, îndeosebi pentru uciderea lui Nabot (la instigarea aceleiași Izabela). Trei ani mai târziu, Ahab a pierit într-o luptă cu sirienii, fiind pedepsit pentru păcatele sale. L-a urmat pe tronul Israelului fiul său, Ahazia, care a comis aceleași păcate ca și Ahab: "Căci a slujit lui Baal și i s-a închinat lui și a mâniat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, cum făcuse și tatăl său" (I Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=68&cap=22 22:52-53]).Ahazia căzând bolnav, a vrut să consulte oracolul zeului Baal. Ilie a ieșit în calea trimișilor regali, mustrându-i pentru faptul că se adresau unui idol păgân, în loc să se roage Dumnezeului părinților lor, și a proorocit moartea iminentă a lui Ahazia, ceea ce s-a și întâmplat în scurt timp. Când s-a apropiat vremea în care voia Domnul să îl ia pe Ilie la sine, sfântul prooroc și cu Elisei (care devenise ucenicul său) mergeau de la cetatea Ghilgal spre cetatea Betel. Ilie, cu smerită cugetare, voia să tăinuiască față de Elisei preamărirea ce era să i se facă de către Dumnezeu, și a zis către Elisei: "Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel". Elisei, cel care mai târziu avea să devină și el un sfânt și mărit prooroc, știind de asemenea din dumnezeiasca descoperire ceea ce era să fie, i-a răspuns: "Viu este Domnul și viu este sufletul tău, că nu te voi părăsi". Acestea s-au repetat și la Ierihon și la Iordan.<br>Când amândoi sfinții prooroci au ajuns la râul Iordanului, Ilie a luat cojocul său și, învârtindu-l, a lovit apa cu acesta; apa s-a despărțit în două și au trecut amândoi ca pe uscat. După ce au trecut ei Iordanul, Ilie a zis către Elisei: "Cere de la mine ce vrei, mai înainte de a fi luat de la tine". Elisei a răspuns: "Cer ca darul din tine să fie îndoit în mine". Ilie i-a zis: "Greu lucru ai cerut; însă, dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, ți se va împlini cererea; iar de nu mă vei vedea, nu ți se va împlini cererea".<br>Pe când mergeau ei și grăiau, deodată s-a arătat între amândoi un car cu cai de foc și Ilie a fost luat spre cer. Elisei privea și striga: "Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!", ca și cum ar zice: "O, părinte, tu ai fost toată puterea lui Israel, care mai mult cu rugăciunea și cu râvna ta ai ajutat împărăția lui Israel, decât multă mulțime de viteji și de călăreți înarmați", și nu l-a mai văzut. Elisei s-a apucat de hainele sale și le-a rupt tânguindu-se. Atunci a căzut de sus cojocul lui Ilie, lăsat peste dânsul și, luându-l, a stat pe malul Iordanului; deci, despărțind cu el apa ca și Ilie, a trecut pe uscat; și astfel s-a făcut moștenitor darului care lucra în învățătorul lui (II Regi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=2 2:1-15]).

[[Imagine:sf_ilie.jpg|thumb|340px|left|Suirea la cer a Sf. Ilie - pictură populară]]Pe [[20 iulie]], [[Biserica Ortodoxă]] [[Prăznuire|sărbătoreştesărbătorește]] suirea la cer a Sfântului şi și Măritului Prooroc Ilie Tesviteanul. Numele său este purtat de mulţi creştini mulți creștini - statisticile existente la nivel național arată că, din totalul celor aproximativ 22 milioane de români, peste 120.000 de persoane poartă numele Sfântului Ilie.<br> Multe biserici, de la oraşe orașe sau de la sate, au [[hram]]ul Sf. Ilie.

În tradiția populară, Sfântul Ilie este considerat stăpânul norilor și al trăsnetelor, iar sărbătoarea lui, la 20 iulie, marchează miezul verii pastorale, când pe munți se organizează vestitele ''Nedei'' și ''Sântilii'', iar ciobanii separă berbecii de oi. Românii credeau că Sf. Ilie hotărăște furtunile, când și unde să dea grindina, incendiile etc. Se vede, în aceste credințe, proiecția folclorică a severității proorocului și în viața cerească. Potrivit tradiţiilortradițiilor, de Sfântul Ilie se manâncămănâncă, pentru prima dată, roada noua de mere şi și de struguri. Sf. Ilie este considerat şi și patronul apicultorilor: în această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de „retezatul stupilor”.<div style="retezatul stupilorclear:both;".></div>

:''Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea înaintemergător al venirii lui [[Hristos]], Ilie măritul, care a trimis de sus lui [[Elisei]] dar, goneşte gonește bolile şi și pe cei leproşi leproși îi curăţeştecurățește. Pentru aceasta şi și celor ce-l cinstesc pe dânsul le izvorăşte izvorăște tămăduiri''.

:''Proorocule şi și înainte-văzătorule al lucrurilor celor mari ale lui Dumnezeu, Ilie cel cu nume mare, care cu cuvântul tău ai oprit norii cei curgători de apă, roagă pentru noi pe Dumnezeu Unul, Iubitorul de oameni''. ==Iconografie==[[Imagine:Ilie.jpg|thumb|270px|right|Sfântul Prooroc Ilie]]În [[Icoană|icoane]] Sfântul Ilie este înfățișat cel mai adesea cu părul cărunt, barba mare, îmbrăcat într-o ținută de ascet, cu cojoc de oaie, asemănător Sfântului Ioan Botezătorul care, de altfel, va fi și purtător al "duhului și al puterii lui Ilie" (Luca [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1 1:17]). Unele din momentele vieții Sfântului Ilie s-au perpetuat mai mult în iconografie. Astfel, în ''Biblia patricianului Leon'', manuscris din secolul al X-lea, păstrat astăzi la Muzeul Vatican, este redat Proorocul Ilie înaintea regelui Ahab. Scena este izolată în iconografie, dar are câteva detalii ce merită analizate. Imaginea îl arată pe Ilie îndreptându-se către regele Ahab, pictat cu coroană și stând pe tron. Ceea ce prezintă interes sunt nimburile celor două personaje centrale. Ilie poartă în jurul capului un nimb auriu, iar Ahab, verde. În manuscrisul menționat, găsim același artificiu artistic când este redat Moise, în fața faraonului. Diferențierea aceasta scoate în evidență calitatea sfințeniei față de cea a stăpânirii pământești. Şi regele este un uns și un ales al lui Dumnezeu, prin urmare este evidențiat în iconografia bizantină prin nimb. Trebuie știut că bizantinii înfățișau cu nimb nu doar împărații sau regii încununați de sfințenie și trecuți în calendare, ci pe toți regii. Nimbul regal se pictează la fel ca și cel al sfinților, dar sunt și excepții, cum este cea de față, când se operează o diferențiere, pentru a scoate în relief o modificare semantică: aici regele în cauză este un rege care se îndepărtase de voia Domnului, deci nimbul său nu mai este la fel de strălucitor ca și al sfântului. Aceste diferențieri sunt vizibile datorită supremației pe care aurul o are în cromatica bizantină. Icoana suirii Sf. Ilie la cer, în căruța de foc, sugerează o scenă cunoscută și în arta păgână, aceea a apoteozei împăratului, al cărui suflet era purtat de o cvadrigă către cer.

*[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-20-sf_ilie.html Pagini Ortodoxe: Viaţa şi Viața și minunile Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul]*[http://doarortodox.wordpress.com/2009/07/15/pomenirea-suirii-la-cer-cea-de-foc-purtatoare-a-sfantului-maritului-prooroc-ilie-tesviteanul/ Pomenirea suirii la cer a Sfântului, Măritului Prooroc Ilie Tesviteanul]*[http://www.episcopiagiurgiului.ro/Stiri/showarticle.php?articleID=258 Episcopia Giurgiului - Sfântul Ilie Tesviteanul]*[http://ziarullumina.ro/vietile-sfintilor/ilie-sfantul-care-aduce-ploaia ''Ilie, sfântul care aduce ploaia''], 20 iulie 2007, Ștefan Mărculeț, ''Ziarul Lumina''

[[Categorie:Sfinţi Sfinți din Vechiul Testament]][[Categorie:Prooroci]]