Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
'''Ierusalim''' se poate referi la:
*'''[[Ierusalim (teologie)|Sfântul oraş Ierusalim]]Ierusalimul''' şi locul său în teologia [[iudaism|iudaică]] şi apoi la (gr. ''Ierosolyma'Noul Ierusalim', '', la semnificaţia sa religioasă.*'Ierousalem''[[Biserica Ortodoxă ) este orașul sfânt al poporului evreu. Ierusalimul este și unul din locurile sfinte ale creștinilor, pentru că aici a Ierusalimului|Patriarhia de Ierusalim]]'''predicat, una dintre cele cinci a fost crucificat și a înviat Domnul [[Pentarhia|patriarhate istoriceIisus Hristos]] ale Bisericii.
{{disambig}}[[Tradiția]] biblică identifică Ierusalimul cu cetatea lui [[Melchisedec]], regele Salemului și „preot al [[Dumnezeu]]lui celui Preaînalt” ([[Cartea Facerii|Facere]] 14, 18), cel „care a întâmpinat pe [[Avraam]], pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat” (Evrei 7, 1). În Ierusalim, pe multele Moria, Avraam a adus jertfă lui Dumnezeu (Facere 22). Tot pe muntele Moria, regele „[[Solomon]] a început să înalţe [[Templul din Ierusalim|templul Domnului în Ierusalim]], pe muntele Moria, unde Se arătase Domnul lui David, tatăl său, şi pe locul pe care-l pregătise David, în aria lui Ornan Iebuseul” (II Cronici 3, 1). Odată cu construirea Templului, Ierusalimul devine orașul sfânt al poporului ales, centrul spiritual și administrativ. ==Ierusalimul în timpul Mântuitorului==În timpul lui Iisus, Ierusalimul era mai înfloritor ca niciodată: regele [[Irod cel Mare]] a reconstruit Templul, a mărit și întărit zidurile orașului, a construit două palate-fortărețe (Antonia și Palatul lui Irod), un teatru, un amfiteatru, un hipodrom. Orașul era înconjurat de grădini la nord și la vest. Toată viața religioasă - cultul Templului, sărbătorile, pelerinajul, [[sanhedrin]]ul etc. -, și administrativă a poporului evreu era concentrată aici, așa încât autoritățile romane își stabilesc reședința la [[Cezareea]] (din respect pentru sensibilitatea religioasă a evreilor), și nu vin în cetatea sfântă decât cu ocazia marilor sărbători sau adunări ale poporului. ==Iisus și Ierusalimul și Biserica primară==Iisus a venit și a predicat la Ierusalim de multe ori ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 13, 34). După moartea, [[Învierea Domnului|învierea]] și [[Înălţarea Domnului|înălțarea Sa la cer]], aici se formează prima comunitate creștină începând cu [[Pogorârea Duhului Sfânt]], sub conducerea [[apostol]]ilor și a lui [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov ruda Domnului]]. Aici are loc primul [[sinod]] al Bisericii creștine, numit Sinodul de la Ierusalim, care deschide calea predicării Evangheliei la neamuri fără impunerea tradițiilor iudaice ([[Faptele Apostolilor|FA]] 15). ==Distrugerea Ierusalimului==Ca urmare a victoriei romanilor în primul război iudeo-roman (66–73 d.Hr.), Templul din Ierusalim este distrus în anul 70 d.Hr., și orașul însuși este distrus în mare parte. Istoricul iudeo-roman [[Iosif Flavius]] spune că Ierusalimul „''was so thoroughly razed to the ground by those that demolished it to its foundations, that nothing was left that could ever persuade visitors that it had once been a place of habitation''”.<ref>[[Iosif Flavius]], Războiul iudaic, 7:1:1</ref>. Dominația romană a fost din nou pusă la încercare de revolta lui Bar Kokhba, începută în anul 132 d.Hr. și complet reprimată de romani până în anul 135 d.Hr. Ca urmare a revoltei lui Bar Kokhba, împăratul Hadrian a alipit provincia ''Iudaea'' de alte provincii vecine, creând o nouă provincie numită ''Syria Palaestina''<ref>Elizabeth Speller, ''Following Hadrian: A Second-Century Journey Through the Roman Empire'', Oxford University Press, 2004, p. 218</ref>. Ierusalimul a devenit o cetate nouă, reconstruită complet în stil roman și numită ''Aelia Capitolina''. Evreilor le era complet interzis de a intra în noul oraș, sub amenințarea pedepsei cu moartea, cu excepția unei singure zile pe an. Măsurile acestea (care s-au prelungit până în secolul IV) i-au afectat în bună măsură și pe creștini, mai ales pe creștinii de origine evreiască. Odată cu distrugerea Ierusalimului vechi și, mai apoi, cu apariția noii cetăți Aelia Capitolina, Ierusalimul își pierde caracterul de centru al creștinismului, pe care nu-l mai recuperează decât simbolic odată cu epoca bizantină și [[Sinoade Ecumenice|Sinoadele Ecumenice]] care instaurează [[pentarhia]] în secolele IV-VII. ==Noul Ierusalim==În Noul Testament, „Noul Ierusalim” sau „Ierusalimul cel de sus” sau „Ierusalimul ceresc” sunt metafore care desemnează patria cerească sau definitivă a celor răscumpărați (Evrei 12, 22<ref>http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=12</ref>; Apocalipsă 21, 1 - 22, 5). ==Locurile sfinte de la Ierusalim==Creștinii din Țara Sfântă au păstrat memoria multor locuri sfinte din Ierusalim și Palestina și le-au cinstit neîntrerupt, chiar în condițiile în care în primele trei secole după Hristos creștinismul nu era o religie recunoscută în Imperiul Roman (din care făcea parte și Palestina). Abia în secolul al IV-lea, după convertirea împăratului [[Constantin cel Mare]] și a mamei sale, împărăteasa Elena, și după decretul imperial de libertate și recunoaștere a creștinismului ca religie acceptată (lat. ''recepta'') și protejată de împărat ([[Edictul de la Milan]] din 313), locurile sfinte ale creștinilor sunt amenajate și puse în evidentă, prin chiar inițiativa împărătesei Elena și a celorlalți împărați creștini. ===Complexul Bisericii Sfântului Mormânt===Principalul loc sfânt din Ierusalim este complexul [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Bisericii Sfântului Mormânt]], care adăpostește, pe lângă Sfântul Mormânt, [[Golgota]] și piatra ungerii cu miruri, și locul unde sfânta Elena a descoperit Crucea cea Adevărată a Mântuitorului. În anul 325, împărăteasa sfântă Elena a venit la Ierusalim, a descoperit Crucea celea Adevărată și piroanele prin care Mântuitorul Iisus Hristos S-a dat la moarte pentru mântuirea omului (a se vedea articol complet: [[Crucea cea Adevărată]]), și a construit aici o primă biserică, care a fost dezvoltată de-a lungul timpului în Complexul Bisericii Sfântului Mormânt. ==Bibliografie==*Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, art. „Jerusalem”, p. 311-312. ==Note==<references /> ==A se vedea și==*[[Templul din Ierusalim]]*[[Țara Sfântă]]*[[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului]] [[Categorie:Locuri]][[Categorie:Locuri de pelerinaj]][[Categorie:Țara Sfântă]]
→A se vedea și
{{ÎmbunătăţireNoul Testament}}:''Acest articol se referă la orașul sfânt '''Ierusalim'''. Ierusalimul ar mai putea trimite și la '''[[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Patriarhia de Ierusalim]]''', una dintre cele cinci patriarhii istorice ale Bisericii.''
==Vechiul Testament==
Începând cu secolul al X-lea î.Hr., când regele [[David]] a cucerit Ierusalimul (II Regi 5<ref>A se vedea: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=67&cap=5</ref>), cetatea cananeană ''Urusha-lim'' („întemeierea zeului Salem/Salim”), acesta a devenit centru unității naționale a poporului evreu<ref>Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 311</ref>.
