Modificări

[[ImageImagine:Iconostasis_in_Moscow.jpg|thumb|right|300px280px| Iconostasul unei biserici din Moscova]]'''Iconostasul''', numit şi și '''catapeteasmă''' sau '''tâmplă''', se prezintă ca un perete (din zid, lemn, metal) pe care sunt agăţate agățate sau încrustate un număr de icoane, într-o ordine bine stabilită teologic. Deşi Deși unii consideră iconostasul ca un zid separator între [[altar]] şi și [[naos]], rolul lui principal a fost întotdeauna acela de dispozitiv de expunere a icoanelor. În vechime, iconostasul a putut fi foarte puţin puțin dezvoltat, uneori prezentând doar două icoane: [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] şi și [[Maica Domnului]]. El s-a dezvoltat mai ales după victoria Ortodoxiei împotriva [[iconoclasm]]ului, ajungând prin secolele XIV-XVI XIV–XVI la forma şi și structura unitară pe care le cunoaştem cunoaștem astăzi, cu mai multe rânduri de [[Icoană|icoane]].

Iconostasul ne arată desfăşurată pe verticală imaginea [[Biserica|Bisericii]], istoria chipului creat, chipul lui Dumnezeu şi căile lui Dumnezeu în istoria mântuirii omului. Întreaga viaţa este rezumată prin iconostas sub forma mijlocirii [[sfinţi]]lor şi a [[înger]]ilor care se roagă împreună cu noi, cei ce participăm la slujbele din [[biserică]]. În forma lui clasică, din secolul al XVI-lea încoace, iconostasul are în general maximum cinci rânduri / registre de icoane (de jos în sus):

:*icoanele împărăteşti împărătești ale lui Hristos (în dreapta porţii împărăteşti porții împărătești pentru privitor) şi și [[Maica Icoanele Maicii Domnului cu Pruncul|Maicii Domnului cu Pruncul]] (în stânga);:*porţile împărăteşti porțile împărătești cu icoana [[Bunavestire|Bunei-Vestiri şi ]] și cei patru [[Evanghelist|EvangheliştiEvangheliști]] (în mijloc); pe ușile împărătești mai pot apărea, în locul Evangheliștilor, Sf. [[Vasile cel Mare ]] și Sf. [[Ioan HrisostomGură de Aur]], cu Liturghiile scrise.:*două uşi uși laterale diaconeşti diaconești ce au zugrăvite chipurile [[arhanghelarhangheli]]ilor lor [[Mihail (Arhanghelul)|Mihail]] şi și [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] sau pe [[diacon]]ii Ştefan[[Apostolul Ștefan (Întâiul-mucenic)|Ștefan]], [[Apostolul Filip (din cei Șaptezeci)|Filip]] sau Laurenţiu[[Laurențiu]]; pe ușa dinspre Sud mai poate fi reprezentat uneori Sf. [[Dismas]], tâlharul cel bun.:*icoana hramului bisericii (în dreapta) şi și Sfântul [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]] sau Sfântul [[Ioan Botezătorul]] (în stânga);:*în tradiţia tradiția rusă, se poate întâmpla să mai existe încă un rând de uşi uși laterale, precum şi și icoana [[hram]]ului al doilea al bisericii.[[Imagine:Stavropoleos_215.jpg|thumb|left|280px|Iconostasul [[Biserica Stavropoleos (București)|Bisericii Stavropoleos, București]]]]

3. '''Rândul al treilea:''' [[chip]]urile celor 12 [[apostoliapostol]] şi i și la mijloc icoana [[Deisis]] (cu Hristos Judecător șezând pe tron, însoțit de Maica Domnului și de Sf. [[Ioan Botezătorul]]) sau [[Sfânta Treime]]; uneori pot apărea aici și îngeri sau sfinți episcopi, monahi sau mucenici[[mucenic]]i, acest rând simbolizând roadele Întrupării și ale [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecimii]], precum și rugăciunea Bisericii pentru lume. Ordinea rândurilor al doilea și al treilea este variabilă: uneori apar mai întâi Praznicele, alteori Apostolii.

4. '''Rândul al patrulea:''' 12 [[prorocprooroc]]i mari şi și mici ai [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] având în mijloc icoana Maicii Domnului cu Pruncul (Orantă). Acest rând închipuie lumea aflată sub [[Legea lui Moise|Legea Veche]], Legea lui [[Proorocul Moise|Moise]], având-o în centru pe Maica Domnului , întrucât Aceasta este centrul tuturor proorociilor.

5. '''Rândul al cincilea:''' foarte rar, apare acest al cincilea rând, cel al Patriarhilor din Vechiul Testament, până la Patriarhul [[Avraam]], având în centru prima arătare a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] de la Stejarul lui Mamvri. Acest rând închipuie lumea de la [[Adam și Eva|Adam]] și până înainte de instituirea Legii lui Moise.

6. '''Sus ''' de tot, în mijlocul iconostasului, se înalţă înalță [[CruceaCruce]] a Domnului, având de o parte și de cealaltă Icoana Maicii Domnului şi și pe cea a Sf. Apostol [[Apostolul Ioan|Ioan]]. Acesta nu e considerat un registru de sine stătător.

:Astfel, iconostasul se constituie într-o recapitulare sintetică a istoriei mântuirii.

Trebuie să observăm că fiecare rând reprezintă o perioadă de timp bine definită din istoria mântuirii omului, rânduri străjuite de o parte, jos, de icoana Bunei-Vestiri, "începutul mântuirii noastre" iar de altă parte, sus, de [[Crucea]] lui Hristos. Nu avem de a face cu un simplu perete despărţitor dintre [[altar]] şi [[naos]] sau care desparte pe preoţi de enoriaşi. Iconostasul nu este un element decorativ, ci are un profund sens liturgic şi [[teologie|teologic]]. El vine să întrunească, prin imagine, conţinutul rugăciunii euharistice, rostite cu voce tare de către [[preot]]. Ca imagine a Bisericii, [[Trupul lui Hristos]], iconostasul arată creşterea Bisericii în timp şi viaţa ei. Astfel că el devine nu un element despărţire, ci unul de unire, de întrepătrundere între [[altar]] şi [[naos]], între [[veşnicie]] şi vremelnicie, este o punte spre care privim (înspre [[viaţa veşnică]]). ==Legături interneA se vedea și==*(en) [[:en:Category:Iconostasis|imagini de iconostase]]

*[[Dionisie din Furna]], ''Erminia picturii bizantine'', editura Sophia, București, 2000, ISBN 973-99692-0-8.*Preot Prof. Dr. [[Ene BranişteBraniște]], ''Liturgica generală'', [[Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române]], BucureştiBucurești, 1993.*[[Pavel Florenski]], ''Iconostasul'', [[Fundaţia Fundația Anastasia]], BucureştiBucurești, 1994.*[[Leonid Uspensky]], ''Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă'', Editura Anastasia, BucurestiBucurești, 1994. O puteți descărca de [http://www.angelfire.com/space2/carti/detalii/1107.htm aici].