Modificări

[[Image:Iconostasis_in_Moscow.jpg|thumb|right|300px280px| Iconostasul unei biserici din Moscova]]'''Iconostasul''', numit şi '''catapeteasmă''' sau '''tâmplă''', se prezintă ca un perete (din zid, lemn, metal) pe care sunt agăţate sau încrustate un număr de icoane, într-o ordine bine stabilită teologic. Deşi unii consideră iconostasul ca un zid separator între [[altar]] şi [[naos]], rolul lui principal a fost întotdeauna acela de dispozitiv de expunere a icoanelor. În vechime, iconostasul a putut fi foarte puţin dezvoltat, uneori prezentând doar două icoane: [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] şi [[Maica Domnului]]. El s-a dezvoltat mai ales după victoria Ortodoxiei împotriva [[iconoclasm]]ului, ajungând prin secolele XIV-XVI la forma şi structura unitară pe care le cunoaştem astăzi, cu mai multe rânduri de [[Icoană|icoane]].

{{iconografie}}Iconostasul ne arată , desfăşurată pe verticală , imaginea [[Biserica|Bisericii]], istoria chipului creat, chipul lui Dumnezeu şi căile lui Dumnezeu în istoria mântuirii omului. Întreaga viaţa este rezumată prin iconostas sub forma mijlocirii [[sfinţi]]lor şi a [[înger]]ilor care se roagă împreună cu noi, cei ce participăm participă la slujbele din [[biserică]].

#1. '''Rândul întâi''' simbolizează Biserica luptătoare (de pe pământ) și îndeosebi Biserica locală, făcând vizibilă legătura între cer și pământ și cuprinde::*icoanele împărăteşti ale lui Hristos (în dreapta porţii împărăteşti pentru privitor) şi [[Maica Icoanele Maicii Domnului cu Pruncul|Maicii Domnului cu Pruncul]] (în stânga);:*porţile împărăteşti cu icoana [[Bunavestire|Bunei-Vestiri ]] şi cei patru [[Evanghelist|Evanghelişti]] (în mijloc); pe ușile împărătești mai pot apărea, în locul Evangheliștilor, Sf. [[Vasile cel Mare ]] și Sf. [[Ioan Hrisostom]], cu Liturghiile scrise.:*două uşi laterale diaconeşti ce au zugrăvite chipurile [[arhanghel]]ilor [[Mihail (Arhanghelul)|Mihail]] şi [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] sau pe [[diacon]]ii [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Ştefan]], [[Apostolul Filip (din cei Şaptezeci)|Filip ]] sau [[Laurenţiu]]; pe ușa dinspre Sud mai poate fi reprezentat uneori Sf. [[Dismas]], tâlharul cel bun.:*icoana hramului bisericii (în dreapta) şi Sfântul [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]] sau Sfântul [[Ioan Botezătorul]] (în stânga);

#[[Imagine:Stavropoleos_215.jpg|thumb|left|280px|Iconostasul [[Biserica Stavropoleos (Bucureşti)|Bisericii Stavropoleos, București]]]]2. '''Rândul al doilea:''' icoanele praznicelor, adică ale sărbătorilor mari, având în centru icoana [[Cina cea de Taină|Cinei de Taină]] sau Mahrama Domnului (Mandylion); acesta reprezintă vremea venirii Mântuitorului Hristos pe pământ și instituirea Legii Harului, care înlocuiește Legea veche.#3. '''Rândul al treilea:''' [[chip]]urile celor 12 [[apostoli]] şi la mijloc icoana [[Deisis]] (cu Hristos Judecător șezând pe tron, însoțit de Maica Domnului și de Sf. [[Ioan Botezătorul]]) sau [[Sfânta Treime]]; uneori pot apărea aici și îngeri sau sfinți episcopi, monahi sau mucenici[[mucenic]]i, acest rând simbolizând roadele Întrupării și ale [[Pogorârea Duhului Sfânt|Cincizecimii]], precum și rugăciunea Bisericii pentru lume. Ordinea rândurilor al doilea și al treilea este variabilă: uneori apar mai întâi Praznicele, alteori Apostolii.#4. '''Rândul al patrulea:''' 12 [[proroc]]i mari şi mici ai [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] având în mijloc icoana Maicii Domnului cu Pruncul (Orantă). Acest rând închipuie lumea aflată sub Legea Veche, Legea lui [[Moise]], având-o în centru pe Maica Domnului , întrucât Aceasta este centrul tuturor proorociilor.#'''Rândul al cincilea:''' foarte rar, apare acest al cincilea rând, cel al Patriarhilor din Vechiul Testament, până la Patriarhul [[Avraam]], având în centru prima arătare a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] de la Stejarul lui Mamvri. Acest rând închipuie lumea de la Adam și până înainte de instituirea Legii lui Moise.#Sus de tot, în mijlocul iconostasului, se înalţă [[Crucea]] Domnului, având de o parte și de cealaltă Icoana Maicii Domnului şi pe cea a Sf. Apostol Ioan. Acesta nu e considerat un registru de sine stătător.

5. '''Rândul al cincilea:''' foarte rar, apare acest al cincilea rând, cel al Patriarhilor din Vechiul Testament, până la Patriarhul [[Avraam]], având în centru prima arătare a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] de la Stejarul lui Mamvri. Acest rând închipuie lumea de la [[Adam]] și până înainte de instituirea Legii lui [[Moise]]. 6. '''Sus''' de tot, în mijlocul iconostasului, se înalţă [[Crucea]] Domnului, având de o parte și de cealaltă Icoana Maicii Domnului şi pe cea a Sf. Apostol [[Apostolul Ioan|Ioan]]. Acesta nu e considerat un registru de sine stătător. Astfel, iconostasul se constituie într-o recapitulare sintetică a istoriei mântuirii.

[[Imagine:ManastireaBistritaVL_(26).jpg|right|thumb|280 px|Iconostasul [[Mănăstirea Bistriţa (Vâlcea, România)|Mănăstirii Bistriţa (Vâlcea, România)]]]]Trebuie să observăm observat că fiecare rând reprezintă o perioadă de timp bine definită din istoria mântuirii omului, rânduri străjuite de o parte, jos, de icoana Bunei-Vestiri, "începutul mântuirii noastre" iar de altă parte, sus, de [[Crucea]] lui Hristos. Nu avem de a face cu este vorba despre un simplu perete despărţitor dintre [[altar]] şi [[naos]] sau care desparte pe preoţi de enoriaşi. Iconostasul nu este un element decorativ, ci are un profund sens liturgic şi [[teologie|teologic]]. El vine să întrunească, prin imagine, conţinutul rugăciunii euharistice, rostite cu voce tare de către [[preot]]. Ca imagine a Bisericii, [[Trupul lui Hristos]], iconostasul arată creşterea Bisericii în timp şi viaţa ei. Astfel că el devine nu un element despărţire, ci unul de unire, de întrepătrundere între [[altar]] şi [[naos]], între [[veşnicie]] şi vremelnicie, este o punte prin care se poate privi spre care privim (înspre [[viaţa veşnică]]).

*[[Pavel FlorenskiDionisie din Furna]], ''IconostasulErminia picturii bizantine'', [[Fundaţia Anastasia]]editura Sophia, Bucureşti, 19942000, ISBN 973-99692-0-8.*Preot Prof. Dr. [[Ene Branişte]], ''Liturgica generală'', [[Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române]], Bucureşti, 1993.*[[Pavel Florenski]], ''Iconostasul'', [[Fundaţia Anastasia]], Bucureşti, 1994.*[[Leonid Uspensky]], ''Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă'', Editura Anastasia, Bucuresti, 1994. O puteți descărca de [http://www.angelfire.com/space2/carti/detalii/1107.htm aici].