Modificări

'''Iconostasul''', numit şi '''catapeteasmă''' sau '''tâmplă''', se prezintă ca un perete (din zid, lemn, metal) pe care sunt agăţate sau încrustate un număr de icoane, într-o ordine bine stabilită teologic. Deşi unii consideră iconostasul ca un zid separator între [[altar]] şi [[naos]], rolul lui principal a fost întotdeauna acela de dispozitiv de expunere a icoanelor. În vechime, iconostasul a putut fi foarte puţin dezvoltat, uneori prezentând doar două icoane: [[Iisus Hristos|Mântuitorul]] şi [[Maica Domnului]]. El s-a dezvoltat mai ales după victoria Ortodoxiei împotriva [[iconoclasm]]ului, ajungând prin secolele XIV-XVI la forma şi structura unitară pe care le cunoaştem astăzi, cu mai multe rânduri de [[Icoană|icoane]].

==Structura iconostasului==

Iconostasul arată, desfăşurată pe verticală, imaginea [[Biserica|Bisericii]], istoria chipului creat, chipul lui Dumnezeu şi căile lui Dumnezeu în istoria mântuirii omului. Întreaga viaţa este rezumată prin iconostas sub forma mijlocirii [[sfinţi]]lor şi a [[înger]]ilor care se roagă împreună cu cei ce participă la slujbele din biserică.

:*icoana hramului bisericii (în dreapta) şi Sfântul [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]] sau Sfântul [[Ioan Botezătorul]] (în stânga);

:*în tradiţia rusă, se poate întâmpla să mai existe încă un rând de uşi laterale, precum şi icoana [[hram]]ului al doilea al bisericii.

2. '''Rândul al doilea:''' icoanele praznicelor, adică ale sărbătorilor mari, având în centru icoana [[Cina cea de Taină|Cinei de Taină]] sau Mahrama Domnului (Mandylion); acesta reprezintă vremea venirii Mântuitorului Hristos pe pământ și instituirea Legii Harului, care înlocuiește Legea veche.

==Rostul iconostasului==

Trebuie observat că fiecare rând reprezintă o perioadă de timp bine definită din istoria mântuirii omului, rânduri străjuite de o parte, jos, de icoana Bunei-Vestiri, "începutul mântuirii noastre" iar de altă parte, sus, de [[Crucea]] lui Hristos. Nu este vorba despre un simplu perete despărţitor dintre [[altar]] şi [[naos]] sau care desparte pe preoţi de enoriaşi. Iconostasul nu este un element decorativ, ci are un profund sens liturgic şi [[teologie|teologic]]. El vine să întrunească, prin imagine, conţinutul rugăciunii euharistice, rostite cu voce tare de către [[preot]]. Ca imagine a Bisericii, [[Trupul lui Hristos]], iconostasul arată creşterea Bisericii în timp şi viaţa ei. Astfel că el devine nu un element despărţire, ci unul de unire, de întrepătrundere între [[altar]] şi [[naos]], între [[veşnicie]] şi vremelnicie, este o punte prin care se poate privi spre [[viaţa veşnică]].

==Bibliografie==

*Preot Prof. Dr. [[Ene Branişte]], ''Liturgica generală'', [[Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române]], Bucureşti, 1993.

*[[Pavel Florenski]], ''Iconostasul'', [[Fundaţia Anastasia]], Bucureşti, 1994.

[[Categorie:Liturgică]]

[[Categorie:Arhitectura bisericească]]

[[en:Iconostasis]]

[[fr:Iconostase]]

[[bg:Иконостас]]