Modificări

{{Format:Articol de calitate}}{{Sfinti|nume=Sf. Mare Mucenic<br>Iacov Persul|Imagine=[[ImagineFișier:Sf.-Iacob-Persul-01.jpg|thumb250px|rightSf. Iacov Persul]]|200pxnastere= Secolul IV d.Hr.|Sfadormire= 395 d.Hr. |localizare= Persia<br/>(Imperiul Sasanid)|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie= persană|tip= [[Mucenic|Mare Mucenic Iacov Persul cel iubitor de Hristos ]]'''|canonizare=|calendar= [[27 noiembrie]]|biserici=|site=|}}Sfântul Mare [[Mare Mucenic]] '''Iacov Persul''' (+395), este unul dintre [[martir]]ii Bisericii lui Hristos care au impresionat o lume întreagă de-a lungul secolelor prin cutremurătoarea lor pătimire pentru dragostea de Hristos. [[Apostat]] la început, iar apoi mărturisitor fierbinte, Sfântul Iacov a luat cununa grelei sale [[mucenic]]ii în jurul anului 395, fiind [[Praznic|prăznuit ]] de [[Biserica Ortodoxă]] la [[27 noiembrie]].

:Sfântul Mucenic Iacob era din țara perșilor din cetatea ce se chema Elani, născut din părinți creștini și crescut cu bună credință. Acesta și-a luat de soție o femeie creștină și viețuia în multă bogăție și cinste pentru că era iubit de împăratul perșilor, anume Isdegherd. Şi a fost rînduit de dînsul mai mare în palatele împărătești. Dar i s-a întîmplat să se înșele cu facerile de bine cele multe și cu cinstirile împărătești și a cădea din credință, încît a adus jertfă idolilor și s-a închinat lor împreună cu împăratul.

:Astfel plîngînd el și acestea către sine zicînd, l-au văzut niște păgîni și l-au cunoscut că este creștin. Apoi mergînd, au spus împăratului. Iar împăratul, chemîndu-l îndată la sine, i-a zis: "Spune-ne nouă adevărul, nazarinean ești?" Iar Iacob răspunse: "Este adevărat, sînt nazarinean!" Apoi împăratul a zis: "Dar ești fermecător?" Iacob a răspuns: "Nu sînt fermecător, ci creștin". Împăratul a zis: "Ticălosule și nemulțumitorule, oare n-ai primit daruri și cinste de la mine și de la tatăl meu?" Iacob a răspuns: "Unde este acum tatăl tău? Iată că trupul lui cel muritor se strică în pămînt, iar sufletul lui este aruncat în iad".

:Atunci, chemînd împăratul pe sfetnicii și pe prietenii săi, s-a sfătuit cu dînșii cu ce chinuri să-l piardă pe Iacob. După aceasta a dat astfel de hotărîre asupra sfîntului ca să fie spre înfricoșarea și a altor perși necredincioși, dintre care s-a despărțit Iacob cu credința, ca fiecare mădular al său să primească deosebită chinuire, prin tăiere. Şi luînd chinuitorii pe Sfîntul după porunca împăratului, îl duceau la locul cel de chin pentru ca să taie toate mădularele lui, unul cîte unul. În urma lui mergeau mulți din cei cunoscuți, din boieri și din ostași și din cetate popor fără de număr, ca să vadă pătimirea și sfîrșitul lui. Iar el, ajungînd la locul orînduit a rugat pe chinuitori să-i dea puțină vreme să se roage. Şi, ridicînd ochii spre cer, s-a rugat, zicînd:"Doamne Dumnezeul meu ascultă-mă pe mine robul Tău și căutînd din înălțimea cea sfîntă a Ta, dă-mi tărie și putere în ceasul acesta pentru ca să rabd durerile acestea și să-mi răsplătesc cu sîngele meu greșeala, căci mă lepădasem de Tine făcătorul și Stăpînul meu. Acum îmi pare rău de aceasta și mă întorc la Tine, Dumnezeul meu. Mărturisesc Preasfînt numele Tău și-mi pun sufletul meu pentru Tine. Iar Tu, Doamne, trimite-mi ajutorul Tău spre răbdare, ca să vadă vrăjmașii Tăi și să se rușineze, căci Tu, Doamne, m-ai ajutat și m-ai mîngîiat".

:Asemenea, și unii din prietenii lui plîngeau pentru el, zicînd: "Pentru ce îți pierzi sufletul tău în deșert, cruță-te și nu-ți pierde frumoasele tinereți; fă voia împăratului și închină-te zeilor lui, ca să fii viu, iar Dumnezeului tău îi vei sluji în taină, precum vei vrea". Iar Sfîntul, deschizînd gura, a zis: "Nu plîngeți pentru mine, ci plîngeți pentru voi și pentru fiii voștri. Pentru că eu merg întru odihna cea veșnică, iar voi vă veți duce să pieriți în veșnicele chinuri. Căci zdrobindu-mi voi mădularele, îmi veți mijloci veșnica răsplătire negrăită în ceruri, iar vouă mai multă muncă în iad, ca să vă ardeți în veac, împreună cu dracii cărora vă închinați".

:Grăind acestea Sfîntul, s-a apropiat și i-a tăiat și al doilea deget. Iar Sfîntul Iacob, răbdînd, a zis: "Primește, Doamne, și a doua ramură din livada Ta, pe care a zidit-o dreapta Ta". Iar fața Sfîntului era luminată și plină de bucurie, ca și cum s-ar fi îndulcit de veselie. Şi tăindu-i și al treilea deget, el a zis: "De trei ispite care sînt în lume izbăvindu-mă, binecuvintez pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfîntul Duh și cu cei trei tineri mîntuiți din foc, mă voi mărturisi Ţie, Doamne și cu cetele mucenicilor voi lăuda numele Tău, Hristoase".

:Atunci i-au tăiat și al optulea deget, iar Sfîntul a zis: "Tu Însuți, Doamne, ai primit în a opta zi tăiere împrejur după lege, iar eu rabd tăiere a opt degete, pentru ca, despărțindu-mă de oamenii cei fărădelege și necurați, să mă unesc cu Tine, Mîntuitorul Meu; ieșind din trup să văd Preasfînta Ta față, pe care așa dorește sufletul meu să o vadă precum dorește cerbul izvoarele apelor".

:Iar fericitul, privind spre dînșii, a zis: "Nimeni nu poate sluji la doi domni, și nimeni, punînd mîna pe plug, căutînd înapoi, este îndreptat întru împărăția lui Dumnezeu. Căci Domnul meu a zis: Cine iubește pe tată sau pe mamă, pe femeie, sau pe copii, mai mult decît pe Mine, nu-Mi este Mie vrednic; cel ce nu-și ia crucea sa și să vină după Mine, nu este vrednic de Mine. Deci nu voi asculta sfatul vostru, pentru că nefolositoare îmi sînt cuvintele voastre; ci mai mult vă rog, să nu mă cruțați pe mine. Ci precum vă este vouă poruncit pentru mine, așa faceți".

:Apropiindu-se gealatul de piciorul lui cel stîng, i-a tăiat degetul cel mic și a zis Sfîntul Iacob: "Îmbărbătează-te, micule deget al șaselea, prin Dumnezeul cel mare, Cel ce mă întărește pe mine cu milă, care în a șasea zi te-a făcut pe tine cel mic cu cele mari și, deopotrivă, cel mic ca și cel mare va învia. Şi de vreme ce nici un fir de păr din cap nu piere, cu atît mai mult tu, deget mic, nu te vei despărți de soții tăi cei mai mari, ci deopotrivă cu dînșii te vei preamări, precum și deopotrivă pătimești".[[Image:Piva-piva-(1).jpg|thumb|right|200px|Sfântul Iacov din Persia]]

:Şi stătea acolo mulțime multă de popor, bărbați și femei, bătrîni și tineri, privind la acea priveliște și mirîndu-se de răbdarea Sfîntului. Apoi pătimitorul lui Hristos, căutînd asupra prigonitorilor, a zis: "Ce stați fără de lucru? Tăiați copacul ale cărui ramuri le-ați tăiat!" Şi apropiindu-se chinuitorul, i-a tăiat piciorul cel drept, iar Sfîntul a zis: "Acum aduc în dar Împăratului ceresc starea mea înaintea Lui, pe care iubindu-L, pătimesc acestea, ca piciorul meu acesta tăiat să stea drept întru Împărăția Lui, alcătuit la încheietura sa întru dreptate". I-a tăiat apoi și piciorul stîng, iar Sfîntul, căutînd la cer, a zis: "Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta. Tu ești Dumnezeul Care faci minuni! Fă cu mine semn spre bine și mă izbăvește de starea cea de-a stînga".

:Așa s-au ostenit chinuitorii, tăind mădularele lui de dimineață pînă în al nouălea ceas, și în toată vremea aceea ieșea bună mireasmă ca dintr-un chiparos din trupul lui cel tăiat. Apoi încetînd chinuitorii a-l mai tăia, ostașul lui Hristos, biruind cu durerile sale pe diavolul, striga către Dumnezeu, zicînd:

:Așa rugîndu-se el, unul din cei ce stăteau înainte, luînd cuțitul, i-a tăiat sfințitul cap. Şi astfel săvîrșindu-și nevoința pătimirii, și-a dat sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu. Iar cinstitul lui trup, cel zdrobit și aruncat, a zăcut pe pămînt pînă în noapte. Apoi după ce s-a înnoptat au adunat credincioșii mădularele lui și le-au îngropat cu cinste, toate împreună, slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfîntul Duh în veci. Amin.

===[[Acatist]]ul Sfântului Mare Mucenic Iacov Persul'''===

:Înștiințîndu-se soția și maica ta că tu ai jertfit împreună cu împăratul idolilor, scrisoare de întărire în credința creștină ți-a trimis, după care cu lacrimi de umilință ți-ai cerut iertare de la Dumnezeu și ai părăsit cu desăvîrșire pe împărat și domni, și închinîndu-te lui Dumnezeu și mărturisindu-L, Îi dădeai slavă cîntîndu-I: '''Aliluia!''' 

:'''Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.''' 

:Ca pre o oaie ce o tund păstorii de lînă, așa Sfinte Mucenice lacove te-ai dat muncitorilor spre tăiere, necruțînd nici unul din mădularele trupului tău, ci pe toate le-au tăiat unul cîte unul, chinuindu-te peste puterea firii omenești, iar tu răbdînd cu tărie , dădeai slavă lui Dumnezeu cîntînd: '''Aliluia!''' 

:'''Bucură-te, Sinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.''' 

:Sfinte lacove, văzînd pătimirea ta cu durere plîngeau pentru tine prietenii tăi și te rugau să-ți cruți trupul de tăiere, dar tu spunîndu-le să nu te plîngă pe tine, că mergi la locul de odihnă veșnică, ci să se plîngă pe ei, că vor merge la locul de osîndă veșnică, ai poruncit muncitorilor să-ți taie mădularele tale după porunca împăratului și căutînd la cer cîntai: '''Aliluia!''' 

:'''Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.''' 

:Răbdînd întru patimi mucenice lacove, ai dat cu dragoste trupul tău spre pătimire pentru Hristos Dumnezeul nostru și în mijlocul chinurilor cîntai lui Dumnezeu: '''Aliluia!''' 

:'''Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.''' 

:Şi venind prietenii tăi Sfinte Mucenice cu amăgirile acestei vieți și lumi trecătoare căutau să te supună zeilor, iar tu le-ai zis: Nimeni nu poate sluji la doi domni și nimeni punîndu-și mîna pe plug, căutînd înapoi, este îndreptat întru împărăția lui Dumnezeu, căci Domnul a zis: Cine iubește pe tatăl său, pre maica sa, pre femeia sa sau pre copiii săi mai mult decît pre mine, nu este vrednic de mine și zicînd acestea cîntai: '''Aliluia!''' 

:'''Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.''' 

:Începutul durerilor și a suferințelor tale au fost tăierea degetelor mîinilor și a picioarelor tale, care făcînd numai binele și urmînd pe calea dreptei credințe a adevărului lui Dumnezeu ai vrut ca și ele să-L preamărească și dîndu-le la tăiere, strigai Lui bucurîndu-te: '''Aliluia!''' 

:'''Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.''' 

:Dureri înfricoșate răbdînd, Sfinte Mare Mucenice lacove, cu nimic nu te-au putut despărți de Dumnezeu și biruind puterea vrăjmașului strigai: Sfînt, Sfînt, Sfînt ești Dumnezeule Atotțiitorule, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte pentru acesta îți strigăm: Slavă Ţie Mare Mucenice și lui Dumnezeu: '''Aliluia!''' 

:'''Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.''' 

:Credincios slujirii lui Dumnezeu ai rămas Sfinte Mare Mucenice lacove și pînă la suflarea ta cea de pe urmă, mulțumind lui Dumnezeu că te-a întărit în răbdarea de a suferi chinurile cele mai cumplite cîntai neîncetat Lui: '''Aliluia!''' 

:'''Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.''' 

:Patimile care tu le-ai suferit să ne fie tămăduitoare patimilor noastre și rănile tale să ne fie acoperămîntul durerilor ce ne împresoară; Dă-ne nouă Sfinte Mare Mucenice răbdarea cu care tu ai pătimit ca și noi să ne mîntuim sufletele noastre, aducîndu-ți mulțumiri și lui Dumnezeu să-I cîntăm: '''Aliluia!''' 

:'''Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.''' 

:Înțelepțește ai trecut cu vederea cele ce se strică și lesne se risipesc ale celor trecătoare, purtătorule de cunună, și ca un înțelept ai ales mai de cinste nemișcarea celor ce pururea sunt stătătoare strigînd lui Dumnezeu: '''Aliluia!''' 

:'''Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.''' 

:'''Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.''' 

:Cu multă iuțime pornindu-se asupra ta vrăjmașul diavol și îndemnînd pe tirani prin pătimire să-ți surpe sufletul n-au putut, căci fiind întărit cu puterea lui Hristos i-ai biruit, iar acum trecînd norul muncilor, purtătorule de chinuri, te-ai sălășluit în lumina cea veșnică a lui Hristos, pentru care adu-ți aminte Sfinte Mare Mucenice lacove de cei ce au credință și săvîrșesc pomenirea ta lăudîndu-te pre tine și cîntînd: '''Aliluia!''' 

:'''Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Iacove, părtaș al Patimilor Domnului Hristos.''' 

  ::::::::::::::'''Rugăciune către Sfîntul Mare Mucenic Iacov Persul:''':O prea sfinte și întru tot lăudate Mare Mucenice lacove și de cele mai înfricoșate chinuri purtătorule primește această puțină rugăciune de la noi nevrednicii, cei împovărați cu multe și grele păcate, care îndrăznim a veni și cu lacrimi a te ruga pe tine cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu pentru înfricoșatele schingiuiri pe care le-ai pătimit pentru mărturisirea credinței creștine și întru pătimirea ta ai doborît închinăciunea idolească, preamărindu-L pe Dumnezeu Cel Adevărat care a făcut cerul și pămîntul și pe toate cele văzute și nevăzute le cuprinde, pentru aceasta pe noi cei orbiți de plăcerile lumești și veșnic stăpîniți de mreaja păcatului nu ne lăsa Sfinte în uitare și nu ne da părăsirii, ci ca atunci cînd cereai ajutor de la Dumnezeu întru întărirea pătimirii celei mucenicești după a ta credință primeai întărirea dumnezeiască și ca în trup străin pătimeai. Așa și acum roagă-te și milostiv fă pe Dumnezeu asupra noastră, mult păcătoșilor, care cu ale noastre păcate am aprins mînia lui Dumnezeu, ceea ce cu bună dreptate s-a pornit asupra noastră. Întărește, Sfinte, în inimile noastre, frica de Dumnezeu credința și dragostea cu care tu ai primit moartea cea veșnică a Cerescului Părinte. Rănile tale, Sfinte, să tămăduiască adîncurile rănilor sufletelor noastre cele supte de mulțimea păcatelor. Sîngele tău cel ce ca dintr-un izvor a curs, să pună stavilă izvorului patimilor noastre și întreg trupul tău cel despărțit de ale lui mădulare prin tăierea sa, să aducă înnoirea mîntuitoare sufletelor noastre cele despărțite de iubirea lui Dumnezeu, prin moaștele tale pe care le cinstim: Şi precum atunci ai dobîndit răbdare, alinarea durerilor și întru nădejdea bucuriei cele veșnice ți-ai dat sufletul Părintelui Ceresc, mărturisindu-L pînă la cea mai de pe urmă suflare, pentru aceasta te-ai învrednicit a lua cununa biruinței și locul cel mai de cinste între mucenici, ajută-ne și nouă ca de acum și pînă la sfîrșitul vieții noastre în credința cea de tine mărturisită să trăim bine plăcînd lui Dumnezeu și biruind puterea diavolului, ajutați și întăriți fiind cu puterea rugăciunilor tale, cel ce ești pururea fierbinte rugător pentru cei ce cu credință se roagă ție. Ajută-ne să săvîrșim călătoria acestei vieți trecătoare și cu bucurie, fără de frică să ne mutăm din această viață. Mijlocitor să ne fii nouă păcătoșilor Sfinte lacove în acel ceas înfricoșat, în care sufletul se desparte de trup și venind în ajutorul nostru, căci nu avem fapte bune, ci suntem împovărați de sarcina păcatelor, iar vrăjmașul diavol, cel ce ne îndeamnă la săvîrșirea celor rele, atunci va veni și va căuta să ne răpească sufletul, ci noi nădăjduim la grabnicul tău ajutor și te rugăm cu lacrimi fierbinți nu te scîrbi de noi, ci ne ajută, căci poți îmblînzi mînia lui Dumnezeu întru bunătate și milostivindu-L să ne mîntuim cu rugăciunile tale cele mult folositoare sufletelor noastre din mîiniie vrăjmașului. '''Amin.'''

 :[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Mucenic Iacov Persul se zugrăvește ca un tânăr cu barba neagră și creață, despărțită în două șuvițe. Se săvârșește fiindu-i tăiate degetele, brațele, picioarele și coapsele în bucăți mici, iar apoi i se taie capul (''Erminia picturii bizantine'', Sophia, București, 2000, pp. 154, 191).

[[Categorie:Mari Mucenici]] [[ar:يعقوب الفارسي المقطع]]