Modificări

{{În curs}}{{Îmbunătățire}}'''Filioque''' (= şi „și de la FiulFiul”), cuvinte adăugate este un cuvânt latinesc adăugat la afirmaţia afirmația „care purcede din Tatăl” în din articolul [[Crezul]]ui de la [[Sinodul I Ecumenic|Constantinopol (381)]], articol care se referă la purcederea Duhului Sfânt. „Filioque”, adăugat la versiunea anterioarǎ a Crezului , a provocat una dintre cele mai înverşunate înverșunate dispute teologice dintre Orient şi și Occident. Ea rămâne şi și astăzi una din particularităţile particularitățile doctrinare care separă [[Biserica Ortodoxă de cea Catolică.Spre deosebire de Biserica Ortodoxǎ, Biserica Romano-Catolicǎ, pe temeiul unor speculații ale Fericitului Augustin, a început sǎ învețe, din veacurile V-VI, cǎ Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul, pentru ca mai târziu sǎ introducǎ adaosul „Filioque” și în Simbolul Credinţei. Pentru prima oarǎ această învățǎturǎ a apǎrut în Spania, prin hotǎrârea unui sinod de la Toledo, care afirma: „Paracletus a Patre Filioque procedens" (Mângâietorul purcezând de la Tatǎl și de la Fiul). Dar abia în alt [[sinod]], cel de la Toledo din anul 589, „Filioque” a fost introdus în Simbolul Credinţei întocmit şi aprobat de acelaşi sinod, pentru ca pe urmă să pătrundă în Galia prin învăţatul Alcuin, care la porunca împăratului Carol cel Mare, a scris o lucrare specială în favoarea acestei doctrine. Motivul pentru care sinodul de la Toledo din anul 589 a oficializat această inovaţie a fost determinat de următoarele: vizigoţii, care se creştinaseră cu un veac mai înainte, au primit creştinismul sub formă [[Arianism|ariană]]. Spre a-i atrage pe vizigoţi - care între timp se stabiliseră în Spania - de la arianism la ortodoxie, episcopii spanioli au socotit că, dacă vor hotărî că Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul, vor ridica astfel demnitatea Fiului la rangul de Persoană treimicǎ, şi astfel vizigoţii arieni vor părăsi învăţătura că Fiul este cea dintâi creatură a Tatălui, aşa cum susţinuse [[Arie]]. Dar chiar dacă prin aceasta sinodul a reuşit să-i convingă pe vizigoţi să părăsească arianismul, el însuşi a căzut într-o nouă rătăcire, nu mai puţin periculoasă decât cea pe care o înlăturase. Biserica din Răsărit n-a luat cunoştinţă de această rătăcire decât mult mai târziuCatolică.

Spre deosebire de Biserica Ortodoxǎ, Biserica Romano-Catolică, pe temeiul unor speculații ale Fericitului Augustin, a început sǎ învețe, din veacurile V-VI, că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul, pentru ca mai târziu sǎ introducă adaosul „Filioque” și în Simbolul Credinței. Pentru prima oarăoarǎ această învățătură a apărut în Spania, prin hotărârea unui sinod de la Toledo, acest adaos care afirma: „Paracletus a devenit subiect Patre Filioque procedens" (Mângâietorul purcezând de la Tatăl și de dispută vie între Biserica răsăriteană şi apuseană pe vremea la Fiul). Dar abia în alt [[Fotie sinod]], cel de la Toledo din anul 589, „Filioque” a fost introdus în Simbolul Credinței întocmit și aprobat de același sinod, pentru ca pe urmă să pătrundă în Galia prin învățatul Alcuin, care la porunca împăratului Carol cel Mare, a scris o lucrare specială în favoarea acestei doctrine. Motivul pentru care sinodul de la Toledo din anul 589 a oficializat această inovație a fost determinat de următoarele: vizigoții, care se creștinaseră cu un veac mai înainte, au primit creștinismul sub formă [[Arianism|patriarhului Fotieariană]] (sec. IX), Spre a-i atrage pe vizigoți - care lîntre timp se stabiliseră în Spania -de la arianism la ortodoxie, episcopii spanioli au socotit că, dacă vor hotărî că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul, vor ridica astfel demnitatea Fiului la rangul de Persoană treimicǎ, și astfel vizigoții arieni vor părăsi învățătura că Fiul este cea dintâi creatură a Tatălui, așa cum susținuse [[Arie]]. Dar chiar dacă prin aceasta sinodul a criticat asprureușit să-i convingă pe vizigoți să părăsească arianismul, socotinduel însuși a căzut într-l o inovaţie şi o „încoronare a relelor”nouă rătăcire, nu mai puțin periculoasă decât cea pe care distruge unitatea în divinitateo înlăturase. Cu toate acestea, papii Biserica din Răsărit n-a luat cunoștință de această rătăcire decât mult mai târziu au acceptat fără rezervă acest adaos la Simbolul Credinţei, inovaţia răspândindu-se astfel în toată Biserica apuseană.

DesigurPentru prima oară, îndată ce acest adaos a fost introdus în Simbolul Credinţei devenit subiect de către dispută vie între Biserica răsăriteană și apuseanăpe vremea [[Fotie cel Mare|patriarhului Fotie]] (sec. IX), numeroşi teologi scare l-au străduita criticat aspru, iar unii se străduiesc şi astăzisocotindu-l o inovație și o „încoronare a relelor”, să dovedească adevărul acestei învăţături greşite, susţinând căcare distruge unitatea în divinitate. Cu toate acestea, deşi „Filioque" lipseşte în textul papii de mai târziu au acceptat fără rezervă acest adaos la Ioan 15,26 şi din articolul 8 din Simbolul Credinţei, totuşi, din acest text şi din alteleCredinței, inovația răspândindu-se subînţelege că Duhul Sfânt purcede şi de la Fiulastfel în toată Biserica apuseană.

Desigur, îndată ce acest adaos a fost introdus în Simbolul Credinței de către Biserica apuseană, numeroși teologi s-au străduit, iar unii se străduiesc și astăzi, să dovedească adevărul acestei învățături greșite, susținând că, deși „Filioque" lipsește în textul de la Ioan 15,26 și din articolul 8 din Simbolul Credinței, totuși, din acest text și din altele, se subînțelege că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul. Biserica Ecumenică în cele 8 veacuri, pe temeiul Sfintei Scripturi şi și al Sfintei TradiţiiTradiții, a învăţat învățat constant că în privinţa însuşirilor privința însușirilor specifice ale Persoanelor Sfintei Treimi, şi și a relaţiilor relațiilor dintre ele, Duhul Sfânt purcede de la Tatăl, deci Tatăl din veşnicie veșnicie Îl naşte naște pe Fiul şi și Îl purcede pe Duhul Sfânt. De altfel încă de la al doilea Sinod Ecumenic (381), în care s-a condamnat erezia lui Macedonie, în articolul 8 din Simbolul Credinţei Credinței s-a precizat clar că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl. Desigur, această precizare s-a făcut ţinând ținând seama de cuvintele Mântuitorului: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26). Acest adevăr de credinţă credință este cuprins şi și în simbolurile unor însemnate Biserici locale, de asemenea îl mărturisesc toţi Sfinţii Părinţi toți Sfinții Părinți ai Bisericii.{{În curs}}