14.992 de modificări
Modificări
→Viața: traducere
Participând la Primul Sinod Ecumenic de la [[Niceea]] (325), i s-a acordat onoarea de a fi printre primii episcopi care au prezidat lucrările [[sinod]]ului. El s-a numărat printre opozanții proeminenți ai lui [[Arie]] și s-a luptat cu zel împotriva [[arianism]]ului și pentru puritatea credinței ortodoxe. A continuat această luptă și după încheierea lucrărilor sfântului sinod și adoptarea [[Crezul#Crezul de la Niceea (325 d. Hr.)|Crezului de la Niceea]]. Astfel, el a refuzat să primească orice arian ca [[preot]] în [[Eparhie|eparhia]] sa și a scris încontinuu împotriva lor, atrăgându-și astfel ostilitatea acestora (printre care [[Eusebiu de Cezareea]] și [[Eusebiu de Nicomidia]]).
În anul 331, adversarii arieni ai lui Eustatie l-au convins să convoace un sinod în Antiohia, însă acolo, prin folosirea unor martori mituiți, l-au acuzat pe episcop de [[sabellianism]] și de adulter.<ref>Philostorgoius, in Photius, "Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgoius'', book 2, chapter 7.</ref>. Foarte repede, Eustatie a fost depus, fără un proces corect, cu încălcarea regulii apostolice că acuzațiile împotriva [[cleric]]ilor trebuie să fie susținute de cel puțin doi martori. El a fost exilat la Traianopolis, în Tracia, cu toate că femeia care îl acuzase de adulter a recunoscut că mințise, mărturisindu-și păcatul în fața [[cler]]ului și poporului.
{{Traducere EN}}
Although the people of Antioch, who loved and revered him, were indignant over his treatment, Eustathius restrained them and called on them to remain true to the Orthodox faith, as he was accompanied into exile by a large group of his loyal clergy.
