Modificări

Salt la: navigare, căutare
Venirea a doua a Mântuitorului şi semnele ei: leg.interne
şi de a se descoperi omul fărădelegii (absenţa oricăror legi divine) sau omul păcatului- personificare a [[păcat]]ului, întruchipare a răului absolut), fiul pierzării (sortit, destinat nimicirii, distrugerii, ruinii- de către Iisus), potrivnicul, care se [[mândria|înalţă]] mai presus de tot ce se numeşte [[Dumnezeu]] sau de ce este vrednic de închinare. Şi acesta se va aşeza în templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.<ref>nota4, pag 364- aceste trei apelative se referă la una şi aceeaşi persoană. După Sf. Ioan Hrisostomul această persoană nu va fi Satana, ci un om care se va folosi din plin de puterile înşelătoare ale Satanei</ref> Apostolul Pavel le aminteşte că aceste lucruri le-au fost spuse când era cu ei. El adaugă că ei ştiu bine ce-l opreşte <ref>nota 5, pag 364, Valeriu Anania- o taină ştiută numai de tesaloniceni, care o păstrau cu sfinţenie, dar care nouă şi comentatorilor biblici (inclusiv Fericitului Augustin) ne rămâne necunoscută</ref> ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze, trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta Cel Nelegiuit pe care Domnul Iisus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea [[diavol|Satanei]], cu tot felul de [[minune|minuni]] şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit [[iubirea|dragostea]] adevărată ca să fie [[mântuire|mântuiţi]]. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o [[minciuna|minciună]], pentru ca toţi cei ce n-au crezut [[adevăr]]ul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.<ref>2Tes2.1-12</ref>
Cei trei(Pavel, Silvan şi Timotei) trebuie să [[mulţumireMulţumirea|mulţumească]] totdeauna lui Dumnezeu pentru tesaloniceni căci, de la început, [[Dumnezeu]] i-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. Hristos i-a chemat pe tesaloniceni, prin evanghelia apostolilor, ca să capete slava Domnului nostru Iisus Hristos. Aşadar- continuă Pavel- tesalonicenii trebuie să rămână tari şi să ţină învăţăturile pe care le-au primit fie prin viu grai, fie prin epistola celor trei .<ref>2Tes2.13-15</ref> De aici rezultă că regula credinţei nu rezidă numai în Scriptură inspirată, ci şi în autoritatea Bisericii care interpretează. Sfântul [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]], comentând acest text, face această preţioasă remarcă: „Este, deci, evident, prin însăşi această expresie „fie prin cuvânt”, că Apostolii nu au cuprins toată doctrina în epistolele lor, ci au învăţat multe adevăruri fară să le scrie. Unele cât şi celelalte merită în mod egal credinţa noastră. De aceea, noi trebuie să primim tradiţia Bisericii ca demnă de credinţă. Când cineva ne zice: ,,este tradiţie”, să nu mai cerem nimic în plus” Iată un text precis, decisiv, care stabileşte, contra protestanţilor, autoritatea Tradiţiei. Iisus însuşi spusese: Duhul vă va aduce aminte de cele ce am spus
5.288 de modificări

Meniu de navigare