Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
{{În curs}}[[Imagine:Diocleziano.jpg|thumb|250px|'''DiocleţianDioclețian''']]'''Gaius Aurelius Valerius Diocletianus''' (244–311), cunoscut ca '''DiocleţianDioclețian''', a fost împărat roman din [[20 noiembrie]] 284 până la [[1 mai]] 305.<br/>Pe plan politic şi și militar a fost unul dintre cei mai de seamă împăraţi împărați romani, reformele sale asigurând continuitatea imperiului în părţile părțile din răsărit pentru încă o mie de ani. Faptele sale sunt însă umbrite de [[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|prigoana]] pe care a declanşatdeclanșat-o împotriva [[Introducere în Creştinismul Creștinismul Ortodox|creştinilorcreștinilor]]; prin cele 4 edicte (decrete) împotriva creştinilor creștinilor pe care le-a dat în anii 303-304, s-a pornit cea mai mare [[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|persecuţiepersecuție]] din istoria imperiului împotriva acestei religii.
Diocleţian şiDioclețian și-a început cariera militară ca simplu soldat, dar prin meritele dovedite a urcat în ierarhia militară romană, ajungând comandantul gărzii personale a împăratului Numerianus.
fără descrierea modificării
==ViaţaViața==S-a născut în anul 244 într-o familie săracă în Spalatum (actualmente Split), din Dalmaţia şi Dalmația și a primit la naştere naștere numele de ''Diocles''. Tatăl său era scrib pe lângă un senator bogat şi și foarte probabil să fi fost un sclav eliberat.
La moartea împăratului Numerianus, armata romană din răsărit îl proclamă pe Diocleţian Dioclețian ''Augustus'' (împărat) ([[20 noiembrie]] 284). După bătălia de la Margus (în primăvara anului 285) și dispariția lui Carinus, rămâne unic împărat, desemnându-l ''Caesar'' (co-împărat) în anul 285 pe tovarășul său de arme, Maximian. Apoi, în anul 286, îl numește ''Augustus'' și îl însărcinează cu apărarea Occidentului.
La [[1 martie]] 293, Dioclețian instituie [[Tetrarhie|tetrarhia]] ca sistem de guvernare. Sub presiunea frecventelor uzurpări interne și a agresiunii continue a barbarilor la hotare, el inițiază o originală reformă constituțională sporind la 4 numărul conducătorilor imperiului, care acum erau grupați într-un colegiu în care celor doi ''Auguști'' li se subordonau doi ''Cezari'': Galerius și Constanțiu I.
Dioclețian, cu reședința la [[Nicomidia]], răspundea de administrarea provinciilor orientale (având subordonat pe ''Caesarul'' Galerius care, de la Sirmium, asigura paza Iliriei, Macedoniei și Greciei). Căsătoria lui Maximian și a lui Galerius cu fiicele lui Dioclețian, precum și a lui Constanțiu I cu fiica lui Maximian vizau întărirea tetrarhiei, în care rolul lui Dioclețian rămânea predominant.
Între anii 297-298, Diocleţian Dioclețian a purtat un război victorios împotriva asupra Persiei sasanide, fixând graniţa granița romană pe fluviul Tigru – limita maximă a expansiunii imperiului roman în Orient.
În încercarea de a reforma viața religioasă prin reactivarea vechilor culte (cultul lui Jupiter devine obligatoriu pentru întregul imperiu), în anii 303-304 Diocleţian Dioclețian a promulgat cele 4 edicte anticreștine care au declanşat declanșat cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei religii, rămase în istorie sub denumirea de ''[[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|persecuția lui Dioclețian]]''.
Pe plan intern și extern, în timpul domniei lui Dioclețian imperiul a depășit criza secolului III. Puterea militară a fost separată de cea civilă, toate numirile în aparatul administrativ și militar rămânând în apanajul împăratului. O grijă deosebită a fost acordată întăririi ''limesului'' (frontiera terestră a imperiului) și construirii de numeroase fortăreţe fortărețe și drumuri, care faceau făceau din graniță o zonă fortificată. Efectivele militare au sporit la cca. 500 000 de soldați, iar numărul legiunilor la cca. 60, mai mici și mai mobile.
În dorința de a impune noul sistem constituțional, Dioclețian și Maximian au abdicat în aceeași zi ([[1 mai]] 305), cedând locul celei de-a doua tetrarhii și redevinind redevenind persoane particulare. Dioclețian s-a retras în palatul său din Spalatum (astăzi Split, în Croația), unde a şi și murit, la [[3 decembrie]] 311.
==Persecutarea creştinilorcreștinilor==[[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|Persecuția lui Dioclețian]] (sau [[Persecuţii Persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|Marea Persecuție]]) a fost ultima și cea mai severă dintre persecuțiile suferite de creştinii creștinii din Imperiul Roman.
În anul 303, împăratul Dioclețian și colegii săi Maximian, Galerius și Constantius Chlorus au emis o serie de edicte de revocare a drepturilor legale ale creștinilor și le cereau acestora să respecte practicile religioase tradiționale din Roma antică (printre care închinarea la statuile idolilor din temple și aducerea de jertfe acestora). Mai târziu, edictele vizau îndeosebi clerul creștin și impuneau sacrificii universale, prin care toți locuitorii imperiului urmau să facă sacrificii zeilor păgâni. Persecuția a variat în intensitate pe cuprinsul teritoriului imperiului - cea mai indulgentă formă de persecuție a fost în Galia și în Britannia, unde doar prima parte a edictului a fost aplicată, iar cea mai acerbă persecuție a fost în provinciile răsăritene.
La începutul domniei sale, Diocleţian Dioclețian se arătase relativ tolerant cu creştiniicreștinii. Majoritatea surselor istorice pun începerea ''marii persecuţiipersecuții'' pe seama "Cezarului" Galerius, care era un anticreştin anticreștin fanatic.
După victoria obținută de Galerius asupra perșilor în anul 297, acesta își simte poziția politică întărită și declanșează prigoana contra creștinilor în provinciile administrate direct de către el. La Durostorum există martiri precum Iuliu și soldații Hesichius, Marcian, Valentinian, Nicandru și Pasicrate, iar pe brațul Sfântul Gheorghe al Dunării, preotul Epictet și Astion.
Dioclețian cere să fie consultat oracolul de la Milet, care se pronunță împotriva creștinilor.......................Prin aceasta, el se consideră îndreptățit ca la [[24 februarie]] 303 să dea primul ''edict'' (decret imperial) împotriva creștinilor, ce consta în interzicerea adunărilor, dărâmarea locașurilor de cult, apostazierea.
În luna aprilie a aceluiași an, Dioclețian emite cel de-al doilea edict care consta în arestarea episcopilor, preoților, diaconilor, exorciștilor și lectorilor, care dacă nu apostaziau erau uciși.
La [[27 septembrie]] 303 se dă cel de-al treilea edict, toți membrii clerului fiind obligați să apostazieze, iar dacă refuzau erau uciși.
În anul 304 se dă cel de-al patrulea edict, din inițiativa lui Galerius, declarându-se război total creștinismului și aplicându-se pedepse foarte aspre.
Mulți [[sfinți]] [[mucenic]]i au fost martirizați datorită acestor 4 edicte ale lui Dioclețian; ei sunt cu toții [[Prăznuire|pomeniți]] de către [[Biserica Ortodoxă]].
după=[[Constantius I]] ''Chlorus''<br/>[[Galerius]]}}
{{end box}}
==A se vedea și==
*[[Alexandra (împărăteasă)]] - soția lui Dioclețian
*[[Persecuții_împotriva_creștinilor_(epoca_antică)#Diocle.C8.9Bian_.28284-305.29]]
==Surse==
*[http://www.roman-emperors.org/dioclet.htm De Imperatoribus Romanis: Diocletian (284-305 A.D.)]
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Diocleţian DiocleţianDioclețian ro.Wikipedia: Dioclețian]
==Legături externe==
* http://en.wikipedia.org/wiki/Diocletianic_Persecution
[[Categorie:Împăraţi şi regi]][[Categorie:Împăraţi Împărați romani]]
[[en:Diocletian]]
