Modificări

'''Diavolul''' (gr. διάβολος - sl. ''dijavolu'') este un duh (spirit) rău, un [[înger]] căzut<ref>Lc10.18</ref><ref>Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer , spune [[Iisus]]</ref>, . El este izgonit din [[rai ]] din pricina [[mândria|trufiei ]] sale <ref>Iuda 1.6</ref> şi aruncat pe pământ.<ref>Apoc12.9</ref> Sub forma şarpelui şiret<ref>Fac3.1</ref> o [[ispita|ispiteşte ]] pe [[Adam şi Eva|Eva ]] şi aceasta mănâncă din pomul [[cercetarea|cunoaşterii ]] binelui şi răului şi apoi îi dă şi lui [[Adam şi Eva|Adam ]] care mănâncă şi el.<ref>Fac, cap3</ref> Puterea sa Celui rău este permanent controlată de [[Dumnezeu]], fapt vădit de istoria lui [[Iov]]<ref>Iov1.12, 2.6</ref> şi de episodul demonizatului din ţinutul Gadarei.<ref>Mc5.1-20, Lc8.26-39</ref>. Dumnezeu nu permite diavolului Celui rău să -l ispitească pe om peste puterile sale oferindu-i totdeauna şi mijlocul de a-i rezistaispitei, aşa cum spune [[apostolul Pavel]].<ref>1 Cor 10, 13</ref> [[Iisus ]] a scos duhurile necurate de nenumărate ori în timpul vieţii sale<ref>Lc4.40-41, Lc4.31-37, Lc6.18,Mc5.1-20, Lc8.26-39</ref>Apostolii [[Apostol]]ii au avut şi ei această putere încă de pe vremea când Iisus era cu ei.<ref>Mt17.14-21, Mc9.14-29, Lc9.37-43</ref> După [[Înviere|înviere ]] apostolilor le-a fost dată puterea deplină de a scoate toate duhurile necurate<ref>Mc 6.7</ref> putându-se folosi şi de [[post]]<ref>căci în În timpul vieţii Mântuitorului apostolii nu posteau căci mirele era cu ei-Mc2.19</ref><ref>FA5.16, 8.7</ref>Diavolul Cel rău poate vorbi prin gura celui posedat, evangheliile înregistrând multe discuţii între Iisus şi demonii din oameni.<ref>Mc5.9,15, Lc8.30</ref>Cel rău este prin esenţa lui şiret<ref>Fac3.1</ref> trufaş, ucigaş<ref>(,,el putând El poate să arunce şi trupul şi sufletul în gheenă, cum spune Iisus-Mt10.28, Lc12.4, pentru uciderea trupului vezi şi declaraţia tatălui unui demonizat, care spunea că duhul cel rău vroia să-l omoare, aruncându-l când în foc când în apă-Mc9.22)</ref> , ,,mincinos şi tatăl minciunii", cum spune apostolul Ioan<ref>Ioan 8.44</ref> Şi diavolii cred în Dumnezeu şi se cutremură, cum spune [[apostolul Iacov]]<ref>Iac2.9</ref>, având o simplă credinţă dar însoţită numai de fapte rele. Oamenii pot fi posedaţi de unul, cum se întâmplă cel mai adesea dar şi de mai mulţi demoni, cum a fost cazul demonizatului din ţinutul Gadarei, stăpânit de o legiune de demoni<ref>Mc5.9,15, Lc8.30</ref> sau al [[Maria Magdalena|Mariei Magdalena ]] din care Mântuitorul scosese şapte draci<ref>Mc16.9</ref>Diavolul Cel Rău cutreieră pâmântul şi ispiteşte pe oameni, aşa este arătat în [[Cartea lui Iov]].<ref>Iov1.7,2.2</ref> El este ,,Dumnezeul veacului acestuia", aşa cum spune apostolul Pavel<ref>2Cor 4.4</ref>, puterea sa fiind îngăduită de Dumnezeu. La sfărşitul veacurilor toţi demonii vor fi aruncaţi în iazul de foc şi de pucioasă şi focul cel veşnic gătit lor lor, aşa cum ne spune Iisus<ref>Mt25.41</ref> unde vor fi chinuiţi zi şi noapte în vecii vecilor. , aşa cum ne încredinţează [[apostolul Ioan]]<ref>Apoc20.10</ref>[[Apostolul Petru]] ne spune să veghem căci ,,potrivnicul nostru, diavolul, umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită."<ref>1Pet5.8</ref>Veghea şi rugăciunea sunt armele creştinului împotriva Celui Rău, împotriva căderii în ispită, precum reiese din vorbele Mântuitorului.<ref>Mt26.41</ref>