Modificări

Salt la: navigare, căutare

Deoființă

46 de octeți adăugați, 14 ianuarie 2019 12:21
fără descrierea modificării
{{Îmbunătăţire}}Termenul '''deoființă''' (din gr. ''ὁμοούσιος'', ''homoousios'') este un concept [[Teologie dogmatică|teologic ]] care desemnează unitatea de ființă (consubstanțialitatea) dintre Tatăl, Fiul și [[Duhul Sfânt]], cele Trei Persoane ale [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]]. Termenul a fost introdus de [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]] (325) care a condamnat astfel [[arianism]]ul, [[erezie]] care susținea că Fiul este doar o creatură a Tatălui.
==Adopția la Sinodul I Ecumenic==
Crezul palestinian includea, în [[Hristologie|descrierea Persoanei lui Hristos]], formula, de origine biblică, "Întâi-născut din toată făptura". Această formulare nu apare în Crezul de la [[Niceea]], probabil pentru că, scoasă din contextul în care era integrată în scrisoarea Sfântului [[Apostolul Pavel|Pavel]] către [[Epistola către Coloseni|Coloseni]], ar fi putut fi interpretată în sens arian. În locul său a fost introdusă termenul de ''homoousios'', un termen filosofic care semnifica faptul că [[Iisus Hristos|Fiul lui Dumnezeu]] este ''de o ființă'' (consubstanţial) cu [[Dumnezeu Tatăl|Tatăl]]. Termenul "homoousios" înlocuia formula lui [[Arie]], "homiousios" (''ὁμοιούσιος') - de fiinţă asemănătoare, în sensul că [[Iisus]] ar fi primit o fiinţă ''asemănătoare'' cu a Tatălui, iar nu ''aceeaşi'' fiinţă.
Termenul a fost folosit, în mod curios, de niceeni, deși el fusese mai înainte utilizat de ereticii [[sabelianism|sabelieni]] (și în special de [[Paul de Samosata]]) în cursul secolului al III-lea d.Hr., în timpul disputei lor cu Sfântul [[Dionisie al Alexandriei|Dionisie cel Mare]]. Ca în cazul multor altor termeni filosofici, [[Sfinţii Părinţi]] au preluat termenul ''homoousios'' și i-au dat un sens nou, ortodox. Conceptul a fost propus pentru prima dată la Niceea de [[Osius de Cordoba|Osius]] sau poate chiar de Constantin însuși, fiind mai apoi susținut de "un mic grup de teologi îndrăzneți și luminați care au înțeles că nu era suficientă o simplă condamnare a lui [[Arie]], ci era nevoie și de o cristalizare a Tradiției Bisericii prin folosirea unui termen clar" <ref>Alexander Schmemann, ''Historical Road of Eastern Orthodoxy'', p. 78</ref>.
În afară de formularea de bază a [[Crezul]]ui, au fost formulate și patru [[anatemă|anateme]] explicite la adresa arienilor. Toți episcopii de la Sinod au semnat Crezul, cu excepția a doi dintre ei, [[Teona de Marmarica]] și [[Secundus de Ptolemaida]], care au fost ulterior depuși din treaptă de Biserică și exilați de către împărat împreună cu [[Arie]], care a refuzat și el să accepte decretele Sinodului. Schmemann observă, cu privire la cei exilați, că astfel Constantin "confunda iarăși judecata Bisericii cu cea a Cezarului" (p. 79), făcând probabil aluzie la nefericita folosire de către împărat a puterii civile atunci când a ales să îi persecute pe [[donatism|donatiști]].
==Relația cu termenii arieni==
În contra Împotriva termenului deoființă cu Tatăl (''ὁμοούσιος τῳ πατρί''), ereticii arieni au propus câteva formule alternative:
*arienii moderați sau "semiarienii" au propus formula "de ființă asemănătoare cu Tatăl" (homiousios - ''ὁμοιούσιος τῳ πατρί''), în sensul că Iisus ar fi primit o fiinţă asemănătoare Tatălui şi nicidecum aceeaşi fiinţă. Semiarienii mai erau numiți și "omiusieni" datorită acestei formule.
*arienii extremiști foloseau formula conform căreia Fiul "seamănă" cu Tatăl (homoios - ''ὅμοιος''), de unde și denumirea acestora de "omieni". Această expresie declara practic că Fiul se aseamănă "în genere" cu Tatăl, fiind o îndepărtare chiar și de la formula "de ființă asemănătoare".
[[Categorie:Teologie]]
 
[[en:Homoousios]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.261 de modificări

Meniu de navigare