Modificări

'''Culorile liturgice''' sunt culorile folosite la [[veşminteveșminte]], la acoperămintele de la ''altar'', [[proscomidiar]], [[analog]], [[Analog|tetrapod]] şi și alte [[obiecte liturgice]] din biserică în contextul [[slujbeSlujbă|slujbelor]]lor dumnezeieştidumnezeiești. Culorile pot să aibă un simbolism specific unor perioade/[[Anul bisericesc|timpuri liturgice]] sau unor [[Praznic|sărbători]].

Trebuie făcută distincţia Se face distincție între culorile veşmintelor veșmintelor liturgice ale clerului şi și cele ale îmbrăcăminţii îmbrăcăminții lor de fiecare zi (anteriul şi și rasa) care, cu puţine excepţiipuține excepții, rămân neschimbate de-a lungul anului bisericesc.

==Culorile veşmintelor veșmintelor liturgice==

[[Tipic]]ul nu aduce informaţii informații cu privire la regulile de urmat cu privire la culorile veşmintelor veșmintelor clerului, menţionând menționând doar necesitatea de a folosi veşminte veșminte de culori închise dau deschise, după caz. Aceasta este practica bizantină veche, păstrată în Bisericile de tradiţie tradiție grecească şi și ea dă regula minimală de urmat în materie de veşminte veșminte liturgice.

În tradiţia tradiția slavă (îndeosebi rusească) a fost elaborată în timp, posibil sub influenţa influența occidentală, o schemă coloristică destul de complexă, care va fi prezentată în cele ce urmează. În zilele noastre, mulţi mulți membri ai clerului care urmează practica bizantină au preluat şi și ei reglementarea din practica slavă.

În tradiţia tradiția liturgică a Bisericii Ortodoxe Române se împletesc elemente din tradiţia tradiția slavă şi și cea grecească, la care se adaugă obiceiurile locale. În privinţa privința acestora din urmă, tradiţia tradiția locală a fost structurată şi și în funcţie funcție de dotările materiale mai puţin bogatemodeste. Strămoşii noştri Strămoșii noștri purtau veșmintele ce veşminte le aveau, nedispunând ne dispunând de multe rânduri de veşminteveșminte, iar pentru cei din zilele noastre alegerile lor de atunci (legate de motivele amintite) au devenit tradiţietradiție. De altfel, întrucât regulile prezentate mai jos nu sunt absolut obligatorii, mulţi mulți slujitori poartă veşmintele veșmintele pe care ei înşişi înșiși le preferă, fără să ţină țină seama de recomandări. Pe de altă parte, în continuare, puţini puțini sunt cei care îşi își permit un număr mare de seturi de veşminte veșminte liturgice complete.

În anul 2012, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a emis o Hotărâre (nr.5274/2012) prin care stabilește o regulă unitară de folosire a veșmintelor și însemnelor arhierești, precum și a culorilor liturgice recomandate pentru fiecare praznic, prilej sau perioadă liturgică. Deși hotărârea vizează în primul rând veșmintele arhierești, reglementarea folosirii culorilor liturgice este propusă, „în scop teologic, liturgic și estetic”, atât pentru catedrale, cât și pentru mănăstiri și pentru parohiile cu posibilități materiale.<ref>[http://patriarhia.ro/images/pdf/HotarariSinodale/2012/5274_(2012)_Folosire_vesminte.pdf Hotărârea nr.5274 din 5 iulie 2012 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în legătură cu modalitatea unitară de folosire a mantiei și mitrei, precum și a veșmintelor arhierești de culori diferite, de către Înaltpreasfințiții și Preasfințiții Părinți ierarhi în timpul serviciilor religioase, în acord cu practica din celelalte Biserici Ortodoxe]. </ref>  Cea mai respectată sursă care cuprinde descrirea descrierea schemei coloristice pentru veşmintele veșmintele liturgice în conformitate cu practica rusească este ''Nastol'naya Kniga Sviashchenno-sluzhitelia'' (''Carte de precepte pentru slujitorii bisericeşti bisericești din cinul preoţescpreoțesc'') a lui Bulgakov, pe care o vom urma şi și în cele de mai jos.

În Biserica Ortodoxă sunt folosite în principal şase șase culori liturgice: alb, verde, purpuriu (vineţiuvinețiu), roşuroșu, albastru şi și auriu. Recent au început a se folosi şi veşminte și veșminte de culoare neagră. În unele locuri mai sunt folosite şi și culorile portocaliu stacojiu şi și ruginiu.

Alegerea culorilor veşmintelor veșmintelor liturgice se face în funcţie funcție de semnificaţia semnificația fiecărei culori. Astfel, ''albul'' reprezintă puritatea luminii harului lui Dumnezeu; ''verde'', culoarea vieţiivieții, a Sfântului Duh şi și a lemnului Sfintei Cruci; ''purpuriu'', pentru patima Domnului Iisus Hristos; ''roşu roșu închis'' pentru sângele lui Hristos şi și pentru sângele martirilor; ''albastru'' pentru Maica Domnului; ''auriu'' pentru bogaţia bogăția darurilor Sfântului Duh şi și ''roşu roșu deschis'' pentru flacăra intensă a Oastei DuhovniceştiDuhovnicești. ''Negru'' este în mod tradiţional tradițional culoarea morţii şi morții și a doliului în Apus, spre deosebire de Răsărit unde ''albul'' este culoarea Adormirii (căci Ortodoxia accentuează Învierea Domnului, nu greutatea şi și chinul patimilor şi morţii și morții Domnului). În Rusia, ''roşuroșu'' este culoarea bucuriei, strălucirii şi frumuseţiiși frumuseții. Nici una dintre acestea nu este scrisă în anumite reguli sau canoane şiși, în mod evident, multiplele culori au semnificaţii semnificații diferite pentru variile diferitele popoare, astfel că şi și folosirea lor poate fi diferită de la caz la caz.

Pentru Biserica Ortodoxă, mai ales cea Rusă şi și cele influenţate influențate de tradiţia tradiția ei, culorile predominante pentru diferitele sărbători sunt următoarele:# La Praznicele Mântuitorului, la Sfinţii ProfeţiSfinții Profeți, la Sfinţii Sfinții Apostoli şi și la Sfinţii Sfinții Ierarhi: ''auriu'' şi și ''galben'' de toate nuanţelenuanțele;# La Praznicele Maicii Domnului, la Puterile cele fără de trup (Îngeri) şi și la Sfintele Fecioare: ''albastru deschis'' (bleu) şi și ''alb'';# La Praznicele Sfintei Cruci: ''purpuriu'' şi și ''roşu roșu închis'';# La Sfinţii Sfinții Mucenici: ''roşuroșu'' (În Sfânta şi și Marea Joi se poartă veşminte veșminte liturgice de culoarea ''roşu roșu închis'' chiar dacă biserica este înveşmântată înveșmântată în ''negru'', iar masa Sfântului Altar se împodobeşte împodobește în ''alb'', ca semn de aducere aminte a feţei feței de masă folosită la Cina cea de Taină.)# La Sfinţii CuvioşiSfinții Cuvioși, Asceţi şi Asceți și Nebuni pentru Hristos: ''verde'' (De asemenea Intrarea Domnului în Ierusalim, Pogorârea Sfântului Duh şi și Sfânta Treime sunt celebrate tot în veşminte veșminte ''verzi'' de toate nuanţelenuanțele.)# În Posturi: ''albastru închis'', ''purpuriu'', ''verde închis'', ''roşu roșu închis ori sângeriu'' şi și ''negru''. În Postul Sfintelor Patimi, veşmintele veșmintele folosite se obişnuieşte obișnuiește a fi cele ''negre''. Sâmbetele şi și la sărbătorile mari din Postul Mare veşmintele veșmintele sunt ''negre'', dar cu ornamente ''aurii'' şi și de alte culori. # Înmormântările se săvârşesc săvârșesc în veşminte veșminte ''albe''.

În afară de aceste reguli generale, există mai ales în practica rusească, în cadrul căreia există o mare diversitate, şi unele particularităţi și alte particularități legate de folosirea culorilor veşmintelor veșmintelor liturgice.

''Albul'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=37788&id_jezyk=1] este purtat la Praznicele Botezului Domnului (Epifaniei, Teofaniei sau Arătării lui Dumnezeu), Schimbării la Faţă şi Față și Învierii Domnului şi și până la odovania lor. În antichitatea creştină creștină la Epifanie se prăznuia şi Naşterea și Nașterea Domnului, însă după separarea celor două sărbători, de Crăciun se poartă ''alb'' şi și din a doua zi de Crăciun până la Bobotează se poartă ''auriu''.

În tradiţia tradiția moscovită, veşmintele veșmintele bisericii şi și ale clerului se schimbă în ''alb'' la cântarea Prochimenului din Liturghia Sfintei şi și Marii Zi a Sâmbetei (adică înainte de citirea din Apostol, n.t.). ''Albul'' este purtat până la Utrenia Duminicii Învierii, când sunt schimbate cu cele ''roşu roșu deschis'' până la odovania praznicului.

În unele locuri din Rusia, ''albul'' este purtat de la Înălţarea Înălțarea Domnului până la Pogorârea Sfântului Duh, iar în alte locuri se obişnuieşte obișnuiește a se purta culoarea ''aurie''.

În zona carpato-rusă (Ucraina de Vest), de la Paşti Paști până la ÎnălţareÎnălțare, precum şi și la înmormântări se poartă numai ''alb''.

''Verdele'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=32513&id_jezyk=1] este purtat în unele părţi părți la Înălţarea Înălțarea Sfintei Cruci. În zona carpato-rusă ''verdele'' se poartă de la Rusalii la Sfinţii Sfinții Apostoli Petru şi și Pavel, precum şi și în Duminica Intrării Domnului în Ierusalim. În unele locuri se poartă verde pentru prăznuirile proorocilor şi și îngerilor.

''Auriul'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=34669&id_jezyk=1] (uneori înlocuit cu simplul galben) este obişnuit obișnuit a se purta când nu este specificată nici o altă culoare. În unele tradiţii tradiții locale ''auriul'' este purtat în toate sâmbetele, mai puţin puțin cele în care este precizat ''albul'', inclusiv duminicile în perioadele de post.

=====RoşuRoșu=====''Roşu Roșu închis ori stacojiu'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=16846&id_jezyk=1] este purtat în Postul Sfinţilor Sfinților Apostoli Petru şi și Pavel, la Crăciun, la Înălţarea Înălțarea Sfintei Cruci şi și la praznicele Sfinţilor Sfinților Mucenici.

''Roşu Roșu deschis'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=38958&id_jezyk=1] este purtat la praznicele Sfinţilor Sfinților Apostoli Petru şi și Pavel, precum şi și la Sfinţii Sfinții Îngeri. La Moscova, în Athos şi și la Ierusalim ''roşu roșu deschis'' este folosit purtat la Paşti şi Paști și la Crăciun.

''Albastru'' [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=36111&id_jezyk=1] este purtat la praznicele Maicii Domnului, la Întâmpinarea Domnului, la Buna-Vestire şiși, uneori, în Vinerea Acatistului din a cincea săptămână a Postului Mare. În zona carpato-rusă, ''albastrul'' este purtat din prima zi a Postului Adormirii Maicii Domnului până la Înălţarea Înălțarea Sfintei Cruci şi și chiar până la începutul Postului Crăciunului.

''Purpuriu'' (vineţiuvinețiu) [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=29339&id_jezyk=1] este purtat în sâmbetele şi și duminicile din Postul Mare. În unele părţi părți ''purpuriul'' este purtat în zilele de rând ale Postului Mare, iar ''auriul'' se foloseşte poartă în sâmbetele şi și duminicile acestuia.

''Portocaliul'' (''ruginiu'') [http://www.orthphoto.net/photo.php?id=31615&id_jezyk=1] este purtat pe alocuri în Postul Sfinţilor Sfinților Apostoli, iar în altele de la Sfinţii Sfinții Apostoli până la Schimbarea la FaţăFață.

În Biserica Primară nu se purtau veşminte Rusia s-au purtat prima dată veșminte ''negre'', deşi clerul monahal purta sutane la înmormântarea Țarului Petru al II-lea (1821). De atunci s-a răspândit purtarea culorii ''negre''[http://www.orthphoto.net/photo. În acele vremuri tot clerul purta veşminte ''stacojii'' (roşu sângeriuphp?id=28426&id_jezyk=1] la înmormântări și în Postul Mare, grena)ca în tradiția romano-catolică.

În Rusia sUcraina Occidentală, în fostele parohii greco-au purtat prima dată veşminte ''negre'' catolice, în cursul săptămânii, la înmormântări și la parastase, precum și la înmormântarea Ţarului Petru al II-lea (1821). De atunci s-a răspândit purtarea culorii ''Liturghie se purtau veșminte negre'' la înmormântări şi în Postul Mare, ca în tradiţia după obiceiul romano-catolicăcatolic, dar acest lucru nu mai este universal valabil.

În Ucraina Occidentală====Observații====Unde se poate, în fostele parohii greco-catolicetoate acoperămintele din biserică, inclusiv perdeaua și chiar sticla candelelor se schimbă în cursul săptămânii, la înmormântări şi la parastase, precum şi la Liturghie se purtau veşminte negre, după obiceiul romano-catolic, dar acest lucru nu mai este universal valabilfuncție de culoarea veșmintelor sfințiților slujitori.

====Observaţii====Unde În tradiția grecească se poate, toate acoperămintele din biserică, inclusiv obișnuiește însă ca dvera şi chiar și sticla candelelor se schimbă să rămână tot timpul ''roșii'', în funcţie amintirea surpării catapetesmei Templului din Ierusalim la moartea Mântuitorului pe Cruce și a ouălor aduse, potrivit tradiției, de soția lui Ponțiu Pilat la Cruce, care s-au înroșit când asupra lor a curs Cinstitul Sânge al Domnului Hristos. Totodată că purpuriul, roșul închis intens este și culoarea veşmintelor sfinţiţilor slujitoriimperială, motiv pentru care este folosit la dvera Sfintelor Uși (pe unde intra și împăratul Bizanțului spre a se împărtăși).

În tradiţia grecească După cum se obişnuieşte însă ca dvera şi sticla candelelor să rămână tot timpul ''roşii''vede, în amintirea surpării catapetesmei Templului din Ierusalim la moartea Mântuitorului pe Cruce şi a ouălor aduse, potrivit tradiţieiaceste practici sunt foarte variate. Însă măcar acolo unde sunt dotările de rigoare sau unde există posibilități materiale mai bune, este de soţia lui Ponţiu Pilat la Cruce, care s-au înroşit când asupra lor preferat să se urmărească și semnificația duhovnicească a curs Cinstitul Sânge al Domnului Hristos. Totodată că purpuriulculorilor în purtarea veșmintelor, roşul închis intens este şi culoarea imperială, motiv pentru care este folosit la dvera Sfintelor Uşi (pe unde intra şi împăratul Bizanţului spre mai ales a se împărtăşi)celor liturgice.

După cum ===Practica românească: hotărârea Sfântului Sinod (2012) ===Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anul 2012<ref> A se vede, aceste practici sunt foarte variatevedea nota 1. </ref> propune o rânduială flexibilă a folosirii culorilor liturgice. Însă măcar acolo unde Culorile folosite sunt dotările cel puțin două (veșminte deschise pentru majoritatea situațiilor și respectiv închise la culoare pentru perioada Postului Mare în special), dar în funcție de rigoare sau unde există posibilităţi materiale posibilități, numărul lor poate fi mai bunemare. Astfel, este de preferat să se urmărească şi semnificaţia duhovnicească a culorilor în purtarea veşmintelorpotrivit Hotărârii Sfântului Sinod, mai ales a celor culorile liturgice.recomandate sunt:

În tradiţia rusă, pentru că monahii poartă îmbrăcăminte Îmbrăcămintea neliturgică a preoților de culoare închisă mir este alcătuită din anteriu (de obicei ''neagră''sutană, ''bleumarin'' sau ''maro închis''reverendă), iar clerul mirean și rasă. Deosebirea dintre ele este că rasa se încheie chiar pe mijloc și are deschizături largi la mâneci; ea se poartă de obicei reverende de culori deschise, cele două categorii sunt cunoscute, oarecum inexactpeste reverendă, drept ''clerul negru'' şi ''clerul alb''care este mai strânsă pe corp.

În Rusiatradiția rusă, înainte pentru că monahii poartă îmbrăcăminte neliturgică de culoare închisă (de Revoluţia din 1917obicei ''neagră'', acest plan vestimentar era valabil pentru ambele sutane ''bleumarin'' sau veşminte neliturgice. De asemenea''maro închis''), iar clerul mirean poartă de obicei reverende de culori deschise, cele două categorii sunt cunoscute, oarecum inexact, culoarea marginii mânecii rasei semnifica rangul preotuluidrept ''clerul negru'' și ''clerul alb''.

În Rusia modernă, clerul foloseşte culoarea ''neagră'' pentru rasă şi culori diverse înainte de Revoluția din 1917, acest plan vestimentar era valabil pentru reverendăambele sutane sau veșminte neliturgice. De asemenea, nemaipurtându-se culori potrivite rangului administrativculoarea marginii mânecii rasei semnifica rangul preotului.

TotuşiÎn Rusia modernă, deoarece clerul comunităţilor ruseşti din diaspora – mai ales din America folosește culoarea ''neagră'' pentru rasă și culori diverse pentru reverendă, nemaipurtându- nu a fost afectat de Revoluţia din 1917, acesta, în marea sa majoritate, continuă tradiţia purtării de veşminte de culorilor diferitese culori potrivite rangului administrativ.

Practica purtării sau veşmintelor neliturgice Totuși, deoarece clerul comunităților rusești din diaspora – mai ales din America – nu a fost afectat de diverse culori vine Revoluția din vremea stăpânirii turceşti. Imamii musulmani îşi revervaseră dreptul de a purta culorile ''alb'' sau ''negru''1917, acesta, considerând că umilesc astfel clerul creştinîn marea sa majoritate, silit astfel să poarte culori mai strălucitoare (pentru a se deosebi continuă tradiția purtării de veșminte de aceştia n.tculorilor diferite.)

După ce Biserica Ortodoxă a scăpat Practica purtării veșmintelor neliturgice de sub constrângerile diverse culori vine din vremea stăpânirii turceştiturcești. Imamii musulmani își rezervaseră dreptul de a purta culorile ''alb'' sau ''negru'', considerând că umilesc astfel clerul ortodox din fostele teritorii otomane a renunţat creștin, silit astfel să mai poarte sutane de diverse culori; această tradiţie mai strălucitoare (pentru a fost însă continuată se deosebi de clerul rusaceștia n.t.).

Dar şi După ce Biserica Ortodoxă a scăpat de sub constrângerile stăpânirii turcești, clerul ortodox de alte tradiţii, din fostele teritorii otomane a renunțat să mai ales cel grec, poartă poarte sutane de diverse culori diverse (mai ales deschise) în zonele cu climat tropical, ecuatorial şi mediteranean. ''Cremul'', ''griul'' şi ''gălbuiul'', ca şi ''bronzul pal'' (''bej'' şi ''auriu pal'' chiar, n.t.) sunt cele mai populare. De asemenea, reverenda ; această tradiție a fost însă continuată de culoare ''bleu'' o întâlnim la clerul de pretutindenirus.

Peste reverendă este potrivit să se poarte un brâu sau curea Dar și clerul ortodox de alte tradiții, mai ales cel grec, poartă sutane de culori diverse (mai ales că se pot găsi şi cingători deschise) în zonele cu însemne creştineclimat tropical, ecuatorial și mediteranean. ''Cremul'', ''griul'' și ''gălbuiul'', ca și ''bronzul pal'' (''bej'' și ''auriu pal'' chiar, n.t.)sunt cele mai populare. În tradiţia greacăDe asemenea, această curea este o panglică, un şiret, un cordon sau reverenda de culoare ''bleu'' o funie ce împrejmuieşte talia. În tradiţia sârbă şi română aceste brâie semnifică rangul preotului (distincţiile şi/sau funcţiile administrative). În Biserica Rusă acest brâu este ales împodobit (arhiepiscopul Ioan Garklavs întâlnim la clerul de Chicago purta prin 1991 unul chiar brodat cu trandafiripretutindeni.)

Purtarea sutanelor (a reverendei şi a rasei) Peste reverendă este proprie episcopilor, preoţilor, diaconilor, monahilor şi monahiilor. Permisiunea de a purta sutane potrivit să se acordă şi seminariştilor poarte un brâu sau curea (şi studenţilor teologimai ales că se pot găsi și cingători cu însemne creștine, n.t.). În tradiția greacă, fraţilor de mănăstireaceastă curea este o panglică, un șiret, ipodiaconilor şi citeţilor un cordon sau o funie ce împrejmuiește talia. În tradiția sârbă și română aceste brâie semnifică rangul preotului (respectiv dascălilor distincțiile și/ sau cantorilor azi, nfuncțiile administrative).tÎn Biserica Rusă acest brâu este ales împodobit (arhiepiscopul Ioan Garklavs de Chicago purta prin 1991 unul chiar brodat cu trandafiri.).

Purtarea sutanelor (a reverendei și a rasei) este proprie episcopilor, preoților, diaconilor, monahilor și monahiilor. Permisiunea de a purta sutane se acordă și seminariștilor (și studenților teologi, n.t.), fraților de mănăstire, ipodiaconilor și citeților (respectiv dascălilor sau cantorilor azi, n.t.). În ceea ce priveşte privește sutanele, Tipiconul (http://www.romarch.org/arhiva/[[Tipic.html) ]]ului nu precizează nimic mai mult decât că ele pot fi ''deschise'' sau ''închise'' la culoare, aşa așa că tradiţia tradiția locală este singurul ''standard''.  ==Note== <references/>

* (ro) [http://dragocip.wordpress.com/2008/09/12/culorile-vesmintelor-in-biserica-ortodoxa/ Culorile veşmintelor veșmintelor liturgice în Biserica Ortodoxă]* (enro) [http://aggreenpatriarhia.netro/vestmentimages/liturgical_colorspdf/HotarariSinodale/2012/5274_(2012)_Folosire_vesminte.html Liturgical Vestment Colors of the Orthodox Churchpdf Hotărârea nr.5274 din 5 iulie 2012 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în legătură cu modalitatea unitară de folosire a mantiei și mitrei, precum și a veșmintelor arhierești de culori diferite, de către Înaltpreasfințiții și Preasfințiții Părinți ierarhi în timpul serviciilor religioase, în acord cu practica din celelalte Biserici Ortodoxe]

==A se vedea şiși==

* [[VeşminteVeșminte]]*[[Distincţii bisericeştiDistincții bisericești]]