Modificări

{{Articol de calitate}}[[Image:Constantine the Great.jpg|right|frame|Sfântul <center>'''Sf. Constantin cel Mare'''</center>]]'''Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus''' <ref>În (latină titlul imperial oficial al lui Constantin a fost <small>IMPERATOR CAESAR FLAVIVS CONSTANTINVS PIVS FELIX INVICTVS AVGVSTVS</small>, ''Imperator Caesar Flavius Constantinus Augustus, piosul, fortunatul, neînvinsul''. După anul 312, el adaugă <small>MAXIMVS</small> ("cel Mare"), pentru ca după anul 325 să înlocuiască ''invictus'' ("neînvinsul") cu <small>VICTOR</small>, deoarece ''invictus'' reamintea de ''Sol Invictus'', Zeul Soare.</ref> ([[27 februarie]] 272 &ndash; [[22 mai]] 337), cunoscut si și sub numele de '''Constantin I''', '''Constantin''', sau în cadrul Bisericii Ortodoxe <ref>Bisericile Răsăritene l-au declarat pe Constantin [[sfânt]], spre deosebire de [[Biserica Romano-Catolică]], care nu a urmat aceeaşi aceeași cale.</ref> sub titulatura de '''Sfântul Constantin cel Mare''', a fost Împărat un împărat roman, proclamat ''Augustus '' de către trupele sale în data de [[25 iulie]] 306 şi d.Hr. și care a condus Imperiul Roman până la moartea sa, survenită în anul 337.

Sfântul Constantin a rămas cunoscut până în timpurile noastre mai ales pentru [[Edictul de la Milano]] din anul 313, care marchează intrarea în legalitate a religiei creştine creștine pe întreg cuprinsul imperiului, pentru prima oară în istorie, precum şi și pentru organizarea [[Sinodul I Ecumenic|Primului Sinod Ecumenic]] de la Niceea în anul 325; aceste acţiuni acțiuni sunt considerate factori majori ai răspândirii religiei creştinecreștine. Reputaţia Reputația sa de '''primul împărat creştin'creștin'' a fost recunoscută de către istorici , începând cu [[LactanţiuLactanțiu]] şi și [[Eusebiu de Cezareea]] , până în timpurile noastre, deşi deși în mediile neortodoxe încă mai există dispute cu privire la sinceritatea convingerilor sale religioase. Acestea ar fi fost alimentate de suportul sprijinul pe care l-a arătat în continuare zeităţilor zeităților păgâne, precum şi și de faptul ca că s-a botezat abia spre sfârşitul vieţiisfârșitul vieții.

==ViaţaViața==

Sfântul Constantin s-a născut la Naissus (astăzi localitatea Niš, în din Serbia) în provincia romană Moesia Superior în , la data de [[27 februarie]] 272 sau 273<ref>Au existat controverse privind data exactă a nașterii, dar majoritatea istoricilor moderni o consideră în anul 272 d.Hr.: Lenski, Noel, ed., ''The Cambridge Companion to the Age of Constantine'', Cambridge University Press, New York, 2006, p. 59. ISBN 0-521-52157-2</ref>, fiind fiul generalului roman Constantius Chlorus şi și al primei sale soţiisoții, Sfânta [[Elena Împărăteasa|Elena]], fiica unui hangiu, în vârstă de numai 16 ani la acea vreme. Tatăl său o va părasi părăsi pe Elena în jurul anului 292 pentru a se recăsători cu Flavia Maximiana Theodora, fiica împăratului roman din Apus [[Maximian]]. Theodora va da naştere naștere la nu mai puţin puțin de 6 copii, printre care şi și Iulius Constantius (tatăl viitorului împărat [[Julius ConstantiusIulian Apostatul]]).

Tânărul Constantin a fost trimis la curtea lui [[DiocleţianDioclețian]] în [[Nicomidia]], imediat după numirea tatălui său ca unul din cei doi Cezari ai Tetrarhiei, în anul 293. În 305, Diocleţian şi Dioclețian și Maximian se decid să abdice împreună, Constantius succedând Chlorus succedându-i lui Maximian în poziţia poziția de Augustus al Imperiului Roman de Apus. Deşi Deși fiecare dintre noii auguşti auguști aveau fii legitimi capabili de a fi numiţi numiți în cinstea de Cezar (e vorba de Constantin si MaxenţiuMaxențiu, fiul lui Maximian), ei sunt lăsaţi lăsați la o parte în favoarea lui Severus şi și a lui Maximin Daia. În aceste condiţiicondiții, Constantin părăseşte părăsește Nicomidia pentru a se alătura tatălui său în Galia. Pe de altă parte, Constantius cade grav bolnav în timpul unei expediţii expediții militare împotriva Picţilor Picților în Caledonia, şi și moare în cele din urmă în [[25 iulie]] 306 la Eboracum (York, în Anglia). În puţină puțină vreme, generalul Chrocus alături de trupele loiale lui Constantius îl proclamă pe Constantin ''Augustus''.

TotuşiTotuși, în cadrul Tetrahiei ascesiunea ascensiunea lui Constantin apare ca fiind cel puţin puțin nelegitimă. Pe când Constantius, aflându-se în poziţia poziția de împărat senior (Augustus), ar fi putut "crea" „crea” un nou ''caesarCaesar'', proclamarea lui Constantin ca Augustus de către armatele sale ignora sistemul de succesiune stabilit în 305. De aceea, Constantin îi cere lui GaleriuGalerius, împăratul roman din răsaritrăsărit, să-i recunoască succesiunea la tronul tatălui său. Galeriu îi acordă titlul de ''caesarCaesar'', confirmând astfel jurisdicţia jurisdicția lui Constantin asupra teritoriilor deţinute deținute de tatăl său. De asemenea, Galerius îl declară pe Sever Severus ca împărat senior (augustus''Augustus'') al Imperiului de Apus.<ref>Edward Gibbon, ''Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman'', Editura Minerva, București, 1976</ref>

Teritoriile din Imperiul Roman aflate sub conducerea lui Imediat ce Constantin cuprindeau provinciile Galiava deveni împărat, va abandona și campania începută de Constantius în Britania, Germania şi Hispaniași se va reîntoarce în Galia pentru a pune capăt unei rebeliuni a francilor. Va întreprinde o altă expediție victorioasă împotriva triburilor francilor în anul 308. Ca urmare, sub comanda sa se Apoi va regăsi una din cele mai mare armate ale Imperiului roman (staţionată pe decăuta să-a lungul frontierei de pe și consolideze prezența în regiune, construind un pod peste Rin). Galiala Cologne, odată una dintre cele căruia îi va adăuga mai bogate provincii ale imperiului, se găsea într-apoi o situaţie de criză: multe regiuni fuseseră depopulate, oraşele căzuseră fortăreață permanentă pe malul drept al fluviului. O alta campanie începută în ruină etc310 va trebui să fie întreruptă datorită rebeliunii lui Maximian. Ultimul război al lui Constantin continuă însă eforturile tatălui său de a securiza la frontiera de pe Rin si de a reclădi Galia. De aceeava fi în anul 313, între anii 306 şi 316, îşi stabileşte reşedinţa principală după care va reveni în oraşul TrierItalia.

Îmediat ce Obiectivul principal al conducerii lui Constantin va deveni împăratera asigurarea stabilității imperiului, va abandona şi campania începută de Constantius în Britania şi se va reîntoarce în Galia iar pentru a pune capăt unei rebeliuni ale Francilor. Va -și îndeplini această dorință, va întreprinde o altă expediţie victorioasă dese expediții militare împotriva triburilor francilor în anul 308rebele germanice, demonstrându-și potențialul militar de care dispunea prin înfrângerea inamicilor aflați de cealaltă parte a Rinului. Apoi va cauta săStrategia s-şi consolideze prezenţa în regiune, construind un pod peste Rin la Colognea dovedit a fi de succes, căruia îi va adăuga mai apoi o fortăreaţă permanentă pe malul drept al fluviului. O alta campanie începută în 310 va trebui să fie întreruptă datorită rebeliunii lui Maximian. Ultimul război al lui Constantin la astfel încât frontiera de pe Rin va fi în anul 313, după care va reveni a rămas relativ liniștită în Italiaperioada sa.

Obiectivul principal al conducerii lui ==Constantin era asigurarea stabilităţii imperiului- împărat creștin==Născut din părinți nobili, iar împăratul Constantius Chlorus și Elena, '''Constantin cel Mare''' a fost un om providențial pentru aBiserica creștină, mai ales după anul 312, când -şi îndeplini această dorinţăînaintea unei lupte decisive cu rivalul sau la tron, va întreprinde dese expediţii militare împotriva triburilor rebele germanice, demonstrânduMaxențiu -şi potenţialul militar de care dispunea prin înfrângerea inamicilor aflaţi de cealaltă parte a Rinului. Strategia s-a dovedit a fi de succes, astfel încât frontiera de pe Rin a rămas relativ liniştită în perioada produs convertirea sa.

==Constantin - împărat creştin==Născut Istoricii bisericești [[Eusebiu de Cezareea]] și [[Lactanțiu]] afirmă că în ajunul bătăliei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din părinţi nobili[[28 octombrie]] 312, împăratul Constantius Chlorus şi Elenacontra lui Maxențiu, '''Constantin cel Mare''' a fost un om providenţial pentru Biserica creştinăvăzut pe cer, mai ales după anul 312ziua, o [[cruce]] luminoasă, deasupra soarelui, când - înaintea unei lupte decisive cu rivalul sau la tron, Maxenţiu - s-a produs convertirea sainscripția ''in hoc signo vinces'' („prin acest semn vei învinge”).

Istoricii bisericeşti [[Eusebiu de Cezareea]] şi [[Lactanţiu]] afirmă că Noaptea, în ajunul bătăliei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din [[28 octombrie]] 312, contra lui Maxenţiuvis, Constantin i s-a văzut pe cer, ziua, o arătat [[cruceIisus Hristos|Mântuitorul]] luminoasă, deasupra soareluicerându-i să pună pe steagurile armatei sale simbolul Său, ca semn protector în lupte. Steagul cu inscripţia "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei învinge)monograma creștină s-a numit ''labarum''.

NoapteaVictoria miraculoasă a armatei sale de numai 20.000 de soldați împotriva celei a lui Maxențiu, în visde 150 000 de soldați, i sConstantin a considerat-o ca ajutor de la Dumnezeu. Dovada acestei credințe a arătat lui Constantin în ajutorul divin este inscripția de pe Arcul lui Constantin din [[Iisus Hristos|MântuitorulRoma]], cerându-i să pună pe steagurile armatei sale simbolul Săupăstrată până astăzi, ca semn protector în lupte. Steagul cu monograma creştină s-prin care mărturisește că a numit câștigat lupta ''labaruminstinctu divinitatis''(„prin inspirație divină”).

Victoria miraculoasă a armatei sale de numai 20.000 de soldaţi împotriva celei Apoi i-a mărturisit lui MaxenţiuEusebiu, de 150 000 de soldaţisub jurământ, Constantin a consideratcă semnele care i s-au arătat l-o ca ajutor au făcut să treacă de la Dumnezeu. Dovada acestei credințe a lui Constantin în ajutorul divin este inscripţia de pe Arcul lui Constantin din Romapartea creștinilor, el fiind mai înainte, păstrată până astăzica și tatăl său, prin care mărturiseşte că a câştigat lupta "instinctu divinitatis" adept al cultului lui Sol Invictus (prin inspiraţie divinăSoarele Nebiruit - cult cu origini orientale).

Apoi i-a mărturisit lui EusebiuÎn ianuarie 313, sub jurământîmpăratul Constantin cel Mare dă Edictul de la Milan (numit atunci Mediolanum), că semnele prin care i screștinismul devine "religio licita", adică religie permisă, la fel cu celelalte religii din imperiu. Mai mult, convins de valoarea religioasă și morală a [[creștinism]]ului, l-au arătat a recomandat tuturor. Nu l-au făcut să treacă a declarat religie de partea creştinilorstat - cum greșit se afirmă uneori, el fiind acest lucru făcându-l mai înaintetârziu împăratul [[Teodosie cel Mare]], ca şi tatăl său, adept al cultului lui Sol Invictus în anul 380.<ref>Peter N. Stearns (Soarele Nebiruit - cult cu origini orientaleed.), ''The Encyclopedia of World History'', 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5</ref>

În ianuarie 313, împăratul Politica religioasă a împăratului Constantin cel Mare dă a fost marcată de câteva evenimente deosebite: Edictul de la Milan (numit atunci Mediolanum)din 313, prin care creştinismul devine "religio licita", adică religie permisă, la fel cu celelalte religii din imperiu. Mai multînfrângerea lui Liciniu în 323, convins de valoarea religioasă şi morală a convocarea [[creştinismSinodul I Ecumenic|Primului Sinod Ecumenic]]uluidin 325, l-a recomandat tuturor. Nu l-a declarat religie de stat - cum greşit se afirmă uneorialegerea unei noi capitale (fostul oraș trac Bizanț, acest lucru făcându-l mai târziu împăratul numit [[Teodosie cel MareConstantinopol]], is – "orașul lui Constantin") în anul 380330 etc. [[Imagine:Constantine_I_Hagia_Sophia. jpg|thumb|280px|right|Împăratul Constantin I prezentând Fecioarei Maria un model al Constantinopolului; detaliu al unui mozaic din [[Sfânta Sofia (Constantinopol)]]]]

Politica religioasă a împăratului Constantin cel Mare a fost marcată de câteva evenimente deosebite : Prin Edictul de la Milan din anul 313, înfrângerea lui Liciniu Constantin devine protector al creștinismului. Ia măsuri în favoarea Bisericii creștine, scutește pe preoți de obligația funcțiilor municipale și le acordă subvenții. Înlătură din legile penale pedepsele contrare spiritului creștin ([[răstignirea]], zdrobirea picioarelor, stigmatizarea sau arderea cu fierul roșu). Îmbunătățește tratamentul în 323închisori, convocarea ușurează eliberarea sclavilor acordând [[episcop]]ilor și [[preot|preoților]] dreptul de a-i declara liberi în [[Sinodul I Ecumenicbiserică|Primului Sinod Ecumenicbiserici]] din 325. Protejează prin lege pe săraci, orfani și văduve. Modifică legislația privind căsătoria, îngreunează divorțul, alegerea unei noi capitale pedepsește adulterul. Atribuie Bisericii creștine casele imperiale de judecată ( fostul oraş trac Bizanţ''basilikos oikia''),care vor purta în continuare numele de basilici, numit Constantinopolis – "oraşul lui Constantin") nume păstrat în 330 etclimba română sub termenul de biserică.

Prin Edictul de la Milan din anul 313, Împăratul Constantin devine protector al creştinismului. Ia măsuri cel Mare a generalizat în favoarea Bisericii creştine, scuteşte pe preoţi de obligaţia funcţiilor municipale şi le acordă subvenţii. Înlătură din legile penale pedepsele contrare spiritului creştin (răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea sau arderea cu fierul roşu). Îmbunătăţeşte tratamentul în închisori, uşurează eliberarea sclavilor acordând 321 [[episcopDuminica]]ilor şi [[preot|preoţilor]] dreptul drept zi de a-i declara liberi odihnă în imperiu, [[biserică|bisericisărbătoare]]. Protejează prin lege pe săracia săptămânală a creștinilor, orfani şi văduvecând soldații asistau la slujbe. Modifică legislaţia privind căsătoria, îngreunează divorţul, pedepseşte adulterul. Atribuie Bisericii creştine casele imperiale de judecată (''basilikos oikia''),care vor purta în continuare numele de basilici, nume păstrat în limba română sub termenul de bisericăÎncă din anul 317 a început să bată monedă cu monogramul creștin.

Împăratul Constantin cel Mare a generalizat și familia sa au ajutat moral și material în 321 Duminica drept zi de odihnă repararea bisericilor sau în imperiuconstruirea altora mai mari și mai frumoase la [[Ierusalim]], Roma, [[Antiohia]], sărbătoarea săptămânală a creştinilorNicomidia, când soldaţii asistau la slujbe. Încă din anul 317 a început să bată monedă cu monogramul creştinTyr etc.

Împăratul şi familia sa Din dorința de a ajuta Biserica, a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, împotriva ereziei lui [[Arie]], care socotea pe Fiul o creatură subordonată Tatălui. Sub influența sfântului [[Atanasie cel Mare]], Sinodul a proclamat învățătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin care toate s-au ajutat moral şi material în repararea bisericilor făcut" (Simbolul Credinței sau în construirea altora mai mari şi mai frumoase [[Crezul]]). Același Sinod a stabilit principiul alegerii datei Paștilor - prima duminică după lună plină după echinocțiul de primăvară - și a dat 20 de canoane bisericești. Aici, la Ierusalim, RomaNiceea, Antiohiaîmpăratul Constantin cel Mare a învățat despre modestia și credința minunată a sfântului [[Spiridon al Trimitundei|Spiridon]], Nicomidiadespre puterea rugăciunii și adâncimea evlaviei sfântului [[Alexandru]] și despre bărbăția evanghelică a sfântului [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]], Tyr etc[[ierarh]]ul din Mira Lichiei.

Din dorinţa de Împăratul Constantin cel Mare a ajuta Bisericatrimis o solie oficială, a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325cu o misiune sfântă, împotriva ereziei lui în frunte cu sfânta [[ArieElena Împărăteasa|Elena]], care socotea pe Fiul o creatură subordonată Tatălui. Sub influenţa sfântului mama sa, la [[Atanasie cel MareIerusalim]], Sinodul a proclamat învăţătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin să caute crucea pe care toate s-au făcut" (Simbolul Credinţei sau a fost răstignit Domnul [[CrezulIisus Hristos]]). Acelaşi Sinod Cu osteneală și rugăciune fierbinte, Sf. Elena a stabilit principiul alegerii datei Paştilor - prima duminică după lună plină după echinocţiul de primăvară - şi a dat 20 de canoane bisericeştireușit sa afle Sf. Aici, la Niceea, împăratul Constantin cel Mare a învăţat despre modestia şi credinţa minunată a sfântului [[Spiridon al Trimitundei|SpiridonCruce]], despre puterea rugăciunii şi adâncimea evlaviei sfântului [[AlexandruÎnălțarea Sfintei Cruci|înălțată]] şi despre bărbăţia evanghelică a sfântului solemn în văzul poporului creștin de Episcopul cetății Ierusalimului, [[Nicolae Macarie I al MirelorIerusalimului|NicolaeMacarie I]], la [[ierarh14 septembrie]]ul din Mira Lichiei326.

Împăratul Constantin cel Mare a trimis o solie oficială, cu hotărât sa zidească o misiune sfântănouă capitală, în frunte cu sfânta [[ElenaConstantinopol]](grec. ''Constantinopolis'', mama sa„orașul lui Constantin”, inaugurată la Ierusalim[[11 mai]] 330. Din fostul Bizanț, care să caute crucea pe care Constantin face o capitală de imperiu creștin, cu biserici minunate - ca aceea a fost răstignit Domnul Iisus Hristos[[Biserica Sfinților Apostoli (Constantinopol)|Sf. Cu osteneală şi rugăciune fierbinteApostoli]] - oraș strategic, Sfde un pitoresc deosebit. Elena L-a reuşit sa afle Sfnumit "Roma cea nouă", umbrind Roma antică. Mai mult, [[Cruceepiscop]]ul noii capitale va fi ridicat la rang de cinste, egal cu cel al Romei vechi, prin canonul 3 al [[Înălţarea Sfintei CruciSinodul II Ecumenic|înălţatăSinodului al II-lea Ecumenic]] solemn în văzul poporului creştin de Episcopul cetăţii Ierusalimului, din anul 381 și prin canonul 28 al [[Macarie I al IerusalimuluiSinodul IV Ecumenic|Macarie I]], Sinodului de la [[14 septembrieCalcedon]] 326din 451.

Împăratul Dar meritele lui Constantin cel Mare sunt deosebite: prin libertatea acordată creștinismului a hotărât sa zidească făcut din comunitatea prigonită o nouă capitalăreligie liberă și chiar privilegiată în imperiu și a asigurat unitatea Bisericii creștine. De exemplu, Constantinopolis sau oraşul lui Constantin, inaugurată la [[11 mai]] 330. Din fostul Bizanţterminarea Sinodului I ecumenic, Constantin face o capitală de imperiu creştincând ereticul Arie a fost excomunicat, cu biserici minunate când s- ca aceea a reafirmat și proclamat divinitatea Mântuitorului [[Biserica Sfinţilor Apostoli (Constantinopol)|Sf. ApostoliIisus Hristos]] - oraş strategic, de un pitoresc deosebit. L-a numit Fiul lui Dumnezeu, "Roma cea nouăDumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat", umbrind Roma antică. Mai mult, iar [[Osiu de Cordoba]] a rostit pentru prima oară [[episcopCrezul]]ul noii capitale va formulat de cei 318 Părinți sinodali, marele Constantin ar fi ridicat la rang de cinsteexclamat: "Da, acesta este adevărul. Nu sunt teolog, dar simt că aici este adevărul. Sunt convins că nu voi l-ați făcut, egal ci Dumnezeu care a lucrat cu cel al Romei vechivoi." <ref>Eusebiu de Cezareea, prin canonul 3 al [[Sinodul II Ecumenic|Sinodului al II-lea Ecumenic]] ''De vita Constantini''</ref> Era un mare moment din anul 381 şi prin canonul 28 al istoria Bisericii și a mântuirii. [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la CalcedonDuhul Sfânt]] din 451lucra în Biserică, iar Biserica lui Hristos își afirma unitatea.

Dar meritele I s-a reproșat lui Constantin cel Mare sunt deosebite: prin libertatea acordată creştinismului a făcut din comunitatea prigonită o religie liberă şi chiar privilegiată în imperiu şi a asigurat unitatea Bisericii creştine. De exemplu, la terminarea Sinodului I ecumenic, când ereticul Arie a fost excomunicat, când faptul că nu s-a reafirmat şi proclamat divinitatea Mântuitorului [[Iisus Hristos]], Fiul lui Dumnezeu, "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat", iar [[Osiu de Cordoba]] botezat decât pe patul morții și că a rostit pentru prima oară [[Crezul]] formulat păstrat titlul de cei 318 Părinţi sinodali, marele Constantin ar fi exclamat: "Da, acesta este adevărul. Nu sunt teolog, dar simt că aici este adevărul. Sunt convins că nu voi l-aţi făcut, ci Dumnezeu care a lucrat cu voi.pontifex maximus" <ref>Eusebiu titlu de Cezareea, ''De vita Constantini''conducător suprem al cultelor păgâne</ref> Era un mare moment din istoria Bisericii şi a mântuirii. În primele veacuri ale creștinismului însă, mulți [[Duhul Sfântcatehumen]] lucra i (cei care doreau să se boteze și erau în Bisericăstadiul de învățare a normelor credinței creștine) amânau botezul cu anii, iar Biserica lui Hristos îşi afirma unitateadacă ar fi renunțat la titlul mai sus numit își ridica un rival puternic și păgân, care ar fi încercat să restabilească vechea religie idolatră.

I s-a reproşat lui Primul împărat creștin al imperiului roman, apoi bizantin, Constantin cel Mare faptul că nu , a avut o domnie lungă, de peste 30 de ani (306-337), în care s-a botezat decât pe patul morţii şi că a păstrat titlul dovedit un om de "pontifex maximus" <ref>titlu mare voință, un înțelept, un strateg, făcând Bisericii cel mai mare serviciu - dându-i libertatea după lunga perioadă de conducător suprem al cultelor păgâne</ref>. În primele veacuri ale creştinismului însă, mulţi [[catehumenPersecuții împotriva creștinilor|persecuții]]i (cei care doreau să se boteze şi erau în stadiul au tulburat-o, de învăţare a normelor credinţei creştine) amânau botezul cu anii, iar dacă ar fi renunţat la titlul mai sus numit îşi ridica un rival puternic şi păgân, care ar fi încercat să restabilească vechea religie idolatrăNero până la Dioclețian.

Primul împărat creştin al imperiului roman, apoi bizantin, Constantin cel Mare, a avut o domnie lungă, de peste 30 de ani (306-337), murit în care s-a dovedit un om de mare voinţă, un înţelept, un strateg, făcând Bisericii cel mai mare serviciu - dându-i libertatea după lunga perioadă de [[Persecuţii împotriva creştinilorPogorârea Sfântului Duh|persecuţiiDuminica Rusaliilor]] care au tulburat-o, de la Nero până la Diocleţian[[22 mai]] 337 și a fost înmormântat în biserica Sf. Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.

Constantin cel Mare Pentru meritele și serviciile aduse creștinismului, Biserica l-a murit cinstit în mod deosebit, trecându-l în rândul [[Pogorârea Sfântului Duh|Duminica Rusaliilorsfinți]]lor, la împreună cu mama sa, sfânta Elena, și numindu-l ''isapostolos'' - "cel întocmai cu Apostolii", atribuindu-i cu înțelepciunea lui [[22 maiSolomon]] și blândețea lui [[David]] 337 şi a fost înmormântat în biserica Sf. Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.

Conform ''Erminiei'' lui Dionisie din Furna (ed. Sophia:Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l și ca [[Apostolul Pavel|Pavel]] chemarea nu de la oameni luând, Bucureşticel între împărați apostolul Tău, 2000Doamne, ppîmpărăteasca cetate în mâinile Tale o a pus. 145, 164Pe care păzește-o totdeauna în pace, 174pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, 205Unule, 214, 218, 236), SfIubitorule de oameni. Constantin poate fi reprezentat după cum urmează:

*în rândul [[drepţiCondac]]lor, glasul al 3-lea: :Constantin astăzi, cu maica sa Elena, Crucea a arătat, lemnul cel preacinstit, care este rușinea tuturor iudeilor și arma credincioșilor împărați asupra celor potrivnici. Că pentru noi s-a arătat semn mare și în războaie înfricoșător. ==Iconografie== Conform ''Erminiei'' lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, 2000, pp. 145, 164, 174, 205, 214, 218, 236), Sf. Constantin poate fi reprezentat după cum urmează: *în rândul drepților, este reprezentat, în veşminte împărăteştiveșminte împărătești, ca tânăr cu un început de barbă, ţinând ținând în mână o [[Cruce]] şi și o [[Evanghelie]];*împreună cu Sfânta împărăteasă [[Elena Împărăteasa|Elena]], mama sa (pentru prăznuirea din [[21 mai]]); * în registrul de jos din [[naos]]ul bisericii, în dreptul [[strană|stranei]] mici, spre stânga, înspre [[Altar]], sunt reprezentaţi reprezentați Sf. Constantin şi și mama sa Elena împreună cu [[Cruce]]a Domnului. *la reprezentarea Mântuitorului de la versetul "Toată suflarea să laude pe Domnul...", conducând ceata împăraţilorîmpăraților, zicând: "Slava şi și întărirea împăraţilor împăraților celor drept-credincioşicredincioși."*la reprezentarea ''Acatistului Buneivestiri'', la "De tine se bucură, ceea ce eşti ești plină de dar", înaintea cetei Sfinţilor împăraţiSfinților împărați, zice: "Bucură-te, puterea şi și coroana împăraţilorîmpăraților, Fecioară!";

*la reprezentarea minunilor Sf. Nicolae, vedenia împăratului: palate, în care dreptul Constantin "doarme sus pe un pat de aur, învelit până la brâu cu o plapumă ţesută țesută cu aur; şi și sfântul ([[Nicolae al Mirelor|Nicolae]]) deasupra capului lui îl înfricoşeazăînfricoșează; şi puţintel și puțintel mai încolo alt pat şi și Avlavie dormind, pe care de asemenea îl înspăimântă sfântul" (despre această minune, a se vedea, de exemplu ''[http://www.sfantulnicolae.info/viata.php Viaţa Viața Sf. Nicolae]'').

Cel mai adesea, Sf. Constantin este reprezentat împreună cu mama sa Elena şi și cu Sfânta Cruce a Domnului. ==Onomastică==Conform statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în anul 2013, în România 635.068 bărbați purtau numele ''Constantin'' sau diminutive ale acestuia (Costel, Costică, Costin, Costinel, Costi etc.).<ref>[http://www.evz.ro/detalii/stiri/aceste-nume-le-poarta-11-milioane-de-femei-romanii-isi-serbeaza-onomastica-de-sfintii-im-10.html Petrișor Cană: ''Românii își serbează onomastica de Sfinții Împărați Constantin și Elena'', 20 mai 2013, ''Evenimentul zilei''], accesat 21 mai 2013.</ref>

*[[ElenaÎmpărăteasa|Sfânta Elena]]

*[[Înălţarea Înălțarea Sfintei Cruci]] ==Surse==*'''de făcut''' ==Legături externe== * '''de făcut'''

înainte=[[Constanţiu Constanțiu I]]|titlu=[[http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_împăraților_bizantini Împărat Roman]]|

după=[[Constanţiu Constanțiu al II-lea]]}}

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Împăraţi Împărați romani]]