5.288 de modificări
Modificări
ortografie
La 14 septembrie 1933, la [[Înălţarea Sfintei Cruci]], nevoitorul monah Gherasim și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, culcat în sicriul pe care singur și-l făcuse drept pat în care dormea noaptea.
Până în anul 1935, Constantin a păscut oile Schitului Sihăstria, împreună cu alți fraţi, în smerenie, ascultare, rugaciune rugăciune şi studierea Sfinţilor Părinți. Părintele Cleopa ne povestea: "În anii în care am fost cioban la oile schitului împreună cu fraţii mei, am avut mari bucurii duhovnicești. Stâna, oile, trăirea în liniște și singurătate pe munte, în mijlocul naturii, mi-au fost şcoală de călugărie şi [[teologie]]".
A mai avut ascultări de [[paracliser]] şi [[iconograf|pictor de icoane]].
În anul 1935, Constantin a fost chemat în armată, pe care a făcut-o în oraşul Botoşani.
== Calugăria Călugăria ==
În anul 1937, la sfârșitul lunii iulie, rasoforul Constantin Ilie a fost rânduit de [[egumen]] să fie făcut călugăr. Acum avea 6 ani de ucenicie în schit. După aceasta şi-a continuat ascultarea de cioban la oile schitului până în vara anului 1942, fiind ajutat de monahii Galaction Ilie (unchiul său) și Antonie Olaru.
== Prigonirea şi retragerea în munţi ==
Odată cu venirea comuniştiilor comuniştilor la putere, urmează o perioadă nefastă pentru părinte. Ceea ce avea să îl aducă în vizorul autorităţilor a fost o predică pe care a rostit-o la sărătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, spunând: ''Să dea Dumnezeu ca și conducătorii noștri de acum să fie ca Sfinţii Împărați, ca să-i pomenească Biserica în veac!'' şi lăudând râvna marilor împărați, care au dat libertate creştinilor şi au construit numeroase biserici. Cineva din cei prezenți l-a denunțat, astfel că a fost arestat şi anchetat pentru cinci zile la Târgu Neamţ. A fost eliberat la fel de repede cum fusese şi arestat.
Cei din jurul său, conştientizând că va mai avea de furcă cu autorităţile comuniste, l-au sfătuit să se ascundă pentru un timp în munţi. Părintele Cleopa și-a făcut atunci un bordei din lemn, în pământ, la 6 km de mânăstire, în adâncul pădurii. Monahii din mânăstire îi mai duceau din când în când câte ceva de mancaremâncare. Părintele se ruga acolo neîncetat, ziua şi noaptea, cerând ajutorul şi mila lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului, către care avea multă evlavie.
După șase luni de retragere în munţi, Arhimandritul Cleopa a fost readus ca stareţ în obștea Mănăstirii Sihăstria, spre bucuria tuturor, atât a călugărilor, cât și a credincioşilor.
Părinții Cleopa și Arsenie s-au nevoit în Munții Stânișoarei până în vara anului 1954, când Patriarhul [[Justinian Marina|Justinian]] a obținut aprobarea ca cei doi nevoitori să se reîntoarcă la mănăstire sau să vină la Patriarhie. Părinții Cleopa și Arsenie s-au reîntors la Mănăstirea Slatina, spre bucuria călugărilor și a credincioșilor din partea locului.
În primăvara anului 1955 s-a organizat o acțiune de lămurire si combatere a stilismului. Se încerca repararea schismei unora din credincioșii ortodocși care, insistând asupra respectării calendarului iulian neîndreptat în Biserică, se rupseseră de comuniunea cu Patriarhia Română. La această încercare de readucere a credincioșilor stiliști în sânul Bisericii Ortodoxe a participat şi părintele Cleopa, facând făcând misionarism prin satele stiliste ale Moldovei.
În toamna anului 1956, Părintele Cleopa a revenit la Mânăstirea Sihăstria. De acum, viaţa duhovnicească de la Sihăstria s-a întărit şi mai mult. Părintele Cleopa spovedea şi povăţuia pe credincioşi şi monahi la chilia sa din deal.
Persecuţiile dintre anii 1959 și 1964 au fost cea mai dificilă perioadă prin care a trecut monahismul românesc în secolul XX.
Spre sfârșitul anului 1959 s-a votat de către guvernul ateu din BucurestiBucurești, un decret special (Decretul 410/1959) prin care erau excluşi din mănăstiri toţi călugării mai tineri de 55 de ani şi maicile de până în 50 de ani. Decretul a fost aplicat cu severitate, sub controlul Securității, cu ajutorul Miliției și sub supravegherea Departamentului Cultelor.
Până în primăvara anului 1960, au fost excluși din mănăstiri peste 4000 de monahi şi monahii. Mai întâi au fost excluşi din monahism pentru toată viaţa stareţii şi duhovnicii care aveau o activitate duhovnicească mai intensă și, din toate mănăstirile din ţară, întregul tineret, adică fraţii şi [[rasofor]]ii, iar primirea de noi tineri în mănăstiri era interzisă şi supravegheată de Securitate.
În toamna anului 1964, când tulburările şi prigonirile Bisericii s-au mai liniştit, părintele revine în Mănăstirea Sihăstria, ca [[duhovnic]] al întregii obşti, şi povăţuieşte fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de 34 de ani.
Cuvântul sâu său ajungea în toată ţara şi peste hotare, numele său fiind vestit, cunoscut şi iubit de toţi. Era căutat de zeci de oameni zilnic, pentru sfat, povaţă, îndrumare. El îi primea pe toţi cu dragoste, învăţându-i cele de trebuinţă ale credinţei şi petrecându-i cu dragoste. A rămas celebră vorba sa, care îi este reprezentativă: "Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce". Așa de mare era dragostea sa "că dacă aş avea un sac mare, v-aş băga pe toţi în el, şi v-aş duce în Rai !".
== Adormirea ==
Lunile septembrie-noiembrie ale anului 1998 prevesteau sfârşitul apropiat al Părintelui Cleopa. Acum vorbea tot mai puţin, cu voce stinsă şi mereu repeta aceleaşi cuvinte: "De acum mă duc la fraţii mei!", "Lăsaţi-mă să plec la fratii frații mei!" Apoi iarăşi spunea: "Mă duc la Hristos! Rugați-vă pentru mine, păcătosul!"
Până duminică, [[29 noiembrie]] a spovedit călugări şi credincioşi Era senin la față, vorbea calm şi frumos celor care îl întrebau şi nu refuza pe nimeni care voia să-l vadă. Pe toți îi mângâia şi îi îmbărbăta ca întotdeauna, în liniște si bucurie. Începând de Duminică, de la ora 4 după-amiază, Părintele Cleopa nu a mai răspuns la întrebările ucenicilor săi şi a rămas nemişcat, cu ochii întredeschişi, pe scaunul său de spovedanie, ca într-o răpire, timp de mai bine de unsprezece ore.
Multă lume se închină în chilia şi la mormântul Părintelui Cleopa, şi iau pământ şi flori de binecuvântare, spunând că simt ajutor, prin rugăciunile sfinţiei sale.
Arhimandritul [[Ioanichie Bălan]], vechi ucenic al Părintelui, spunea: "Părintele Cleopa este considerat, pe drept cuvânt, unul din cei mai iscusiţi duhovnici, sfetnici şi predicatori ai monahismului românesc contemporan. Viaţa sa interioară exemplară, de ascet şi sihastru consacrat, experienţa sa în nevoinţa monahală, vastele sale cunostinţe cunoștinţe scripturistice şi patristice de autodidact care te uimesc, memoria sa rar întâlnită, blândeţea, dragostea sa de oameni, râvna pentru Dumnezeu şi cuvântul său hotărât, înţelept şi precis, unit cu darul frumoasei vorbiri în grai dulce moldovenesc fac din Arhimandritul Cleopa Ilie o personalitate în spiritualitatea noastră ortodoxă. Credincioşii, numeroşii săi fii duhovniceşti, călugări şi mireni, îl socotesc ca fiind o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru Biserica noastră".
La sfârşitul anului 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat că se are în vedere deschiderea procesului de canonizare a Părintelui Cleopa și trecerea sa în rândul sfinţilor, în calendar, cu numele: Cuviosul Cleopa de la Sihăstria.
