Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
legături interne și mici corecturi
== Viaţa şi personalitatea ==
Se ştiu puţine despre viaţa sa înainte de a deveni [[episcop]]; indicarea anului 315 ca an al naşterii sale reprezintă doar o simplă presupunere. Se pare că a fost [[hirotonie|hirotonit]] [[diacon]] de Episcopul [[Macarie al Ierusalimului]] în jurul anului 335 iar preot 10 ani mai târziu de către Maxim. Având o fire împăciuitoare, înclinată către reconciliere, a avut la început o poziţie relativ moderată, dar categoric împotriva [[arianism]]ului, dar (spre deosebire de câţiva dintre contemporanii săi ortodocşi) câtuşi de puţin doritor de a accepta intransigentul termen de ''[[homoousios]]'' ([[cosubstanţial]]). Separându-se de [[mitropolit]]ul său [[Acacius Acachie de Cezareea]], adept a lui [[Arie]], a trecut de partea eusebienilor, "aripa dreaptă" a partidului conciliator post-niceean, intrând astfel în conflict cu [[ierarh]]ul său, conflict agravat şi de [[invidia]] acestuia provocată de importanţa atribuită de [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] diocezei Sf. Chiril. În 358, un consiliu conciliu ţinut sub autoritatea lui AcaciusAcachie, l-a îndepărtat pe Sf. Chiril, silindu-l să se retragă în [[Tars]]. La vremea aceea fusese oficial însărcinat să vândă proprietatea bisericii pentru a-i ajuta pe săraci, deşi adevăratul motiv s-a dovedit a fi faptul că Sf. Chiril propovăduia în [[cateheză|catehezele]] sale doctrina niceeană şi nu cea ariană. Pe de altă parte, în anul următor, [[sinodSinodul de la Seleucia]]ul conciliator din Seleucia, la care Sf. Chiril a fost prezent, l-a condamnat pe AcaciusAcachie. În 360, sub influenţa tribunalului prezidat de mitropolit, Sf. Chiril a fost din nou trimis în exil până la urcarea pe tron a lui [[Iulian Apostatul]], care i-a permis să se întoarcă. Dar împăratul arian [[Valens]] l-a surghiunit încă o dată în 367, după care a fost lăsat în pace până la moartea sa, autoritatea sa fiind confirmată de Primul Sinod de la Constantinopol (381) la care a fost prezent. În cadrul acestui sinod, el a acceptat termenul de ''homoousios'', convingându-se în cele din urmă că nu există o alternativă mai potrivită.
== Poziţia teologică ==
Paralel cu tălmacirea [[Crez]]ului, aşa cum era la acea vreme primit în biserica din Ierusalim, desfăşoară polemici vehemente împotriva păgânilor, evreilor şi rătăcirilor eretice. Acestea sunt de o mare importanţă, dat fiind lumina pe care o aruncă asupra metodelor pedagogice specifice vremii, ca şi asupra practicilor liturgice despre care oferă o amplă relatare.
==QuotesCitate==
"Oh, lucru straniu şi de neînchipuit! Nu am murit cu adevărat, nu am fost îngropaţi cu adevărat, nu am fost răstigniţi cu adevărat şi nu am înviat, căci ceea ce noi am închipuit nu a fost altceva decât asemănare, pe când mântuirea noastră este realitate. Cu adevărat Hristos a fost pironit pe cruce, îngropat şi a înviat; şi toate acestea ne-au fost date nouă prin milostivirea Sa, ca noi, urmând calea patimilor Sale să ne putem câştiga mântuirea cu adevărat. Oh, neîntrecută şi iubitoare milostivire! Hristos a primit cuie în mâinile şi picioarele Sale fără prihană şi a îndurat suferinţă mare; pe când mie, fără suferinţă sau durere, mi-a dăruit mântuire prin unirea cu pătimirea Sa." – ''Despre Tainele creştine''
