Modificări

{{În lucru}}Cutie Biografie Episcopi| Nume = PS Chesarie al Buzăului| Imagine = [[Fișier:Chesarie al Buzaului.jpg|right180px]]| Afiliere =[[Biserica Ortodoxă Română]]| Reşedinţă = Buzău| Formulă = Preasfinția Voastră| Titlul = [[Episcop]]| Perioada = 1825 - 1846| Predecesor = Costandie Filitti| Succesor = Filotei| Hirotonire preot = |190pxHirotonire episcop = 1825, la Buzău| Consecratori = [[Grigorie Dascălul|Mitropolitul Grigorie Dascălul]]| Titluri precedente = | Funcţii = | Data naşterii = 1784| Locul naşterii = București| Data morţii = [[30 noiembrie]] 1846| Locul morţii = Buzău|}}'''Chesarie al Buzăului''' (pe numele de mirean '''Constantin Căpățână'''; n. 1784, București – d. [[30 noiembrie]], 1846, Buzău) a fost episcop al Buzăului între anii 1825-1846. Printre realizările sale din perioada în care a păstorit [[Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei|Episcopia Buzăului]], cele mai remarcabile sunt: refacerea [[Catedrală|Catedralei]] cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]], înființarea Seminarului Teologic din Buzău și reînființarea tipografiei eparhiale (1834).

În anul 1820, ucenicul Episcopului Iosif ajunge iconom al Mănăstirii Antim și, mai târziu, al Mitropoliei Ungro-Vlahiei. Fiind dăruit de Dumnezeu cu multă ascultare, smerenie și pricepere, în anul la 5 aprilie 1825 a fost hirotonit ales [[Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei|Episcop al Buzăului]], fiind [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] de către [[Grigorie Dascălul|Mitropolitul Grigorie Dascălul]], unde a păstorit cu dragoste creștinească și osârdie, timp de 21 de ani.

==Note==A găsit în Eparhia Buzăului multe lipsuri, atât materiale cât și spirituale. Deoarece multe biserici erau în stare de degradare avansată sau chiar ruinate, noul episcop a început o activitate intensă și constantă de reparare și reconstrucție a acestor sfinte lăcașuri. Astfel, în cei 21 de ani cât a păstorit eparhia, au fost renovate zeci de [[Mănăstire|mănăstiri]], [[schit]]uri, [[metoc]]uri și biserici parohiale, culminând cu refacerea [[Catedrală|Catedralei]] cu [[hram]]ul [[Adormirea Maicii Domnului]], Chesarie devenind astfel un mare ctitor al Episcopiei Buzăului.<references />Pentru luminarea copiilor și folosul de obște al neamului, a întemeiat mai multe școli, precum: Seminarul teologic eparhial (înființat în anul 1836), Școala de muzică bisericească (în anul 1830), Școala de pictură bisericească (sub conducerea pictorului Nicolae Teodorescu, unchiul lui [[Gheorghe Tattarescu]], în anul 1831) și altele. În aceste școli ctitorite de Episcopul Chesarie au fost aduși cei mai buni profesori, duhovnici și dascăli din Țara Românească, printre absolvenții școlilor respective numărându-se viitori episcopi, preoți și dascăli aleși, precum și pictori renumiți. Elevilor li se cerea în primul rând credință tare în Dumnezeu, rugăciune și viață morală desăvârșită. Printre numeroasele fapte de binefacere ale Episcopului Chesarie, se poate aminti și modul în care i-a deschis calea spre pictură lui [[Gheorghe Tattarescu]]. Acesta, după ce studiase pictura bisericească la Școala de la Episcopia Buzăului, al cărei director era unchiul său, Nicolae Teodorescu, și urmase în paralel și ''Școala de grămătici'' din Buzău, înființată în 1830, a participat (începând din anul 1833) la executarea picturii interioare a catedralei episcopale din Buzău, refăcută în 1832 după ce fusese grav deteriorată de un cutremur. Cu această ocazie a fost remarcat de Episcopul Chesarie, care observând talentul, seriozitatea și puterea de muncă a acestui învățăcel adolescent, l-a ținut minte și, mai târziu, în 1845, l-a recomandat insistent pentru o bursă de studii la prestigioasa școală de arte plastice ''Academia di San Luca'' din Roma. P.S. Chesarie a dovedit astfel și o deschidere spre arta plastică modernă (a acelor timpuri), permițând faptul ca un zugrav bisericesc ortodox, pentru care hieratismul bizantin era o regulă ce trebuia păstrată, să urmeze studii pentru pictura religioasă într-o școală apuseană, unde laicizarea artei era tradițională. Gheorghe Tattarescu nu l-a dezamăgit pe binefăcătorul său, devenind ulterior unul dintre cei mai vestiți și prolifici [[iconograf]]i români din secolul al XIX-lea, precum și un remarcabil pictor clasic, considerat, de către criticii de artă, „un pionier al neoclasicismului în pictura românească” și fondator al „Școlii de Arte Frumoase” (actuala Universitate Națională de Arte din București). Pentru tipărirea cărților de slujbă și învățătură duhovnicească, Episcopul Chesarie a reînființat în anul 1833 tipografia eparhială din Buzău, unde s-au tipărit, cu binecuvântarea și pe cheltuiala sa, zeci de cărți patristice și de cult, răspândite în cea mai mare parte gratis. Dintre cărțile de cult s-au tipărit sub îndrumarea sa: ''[[Evanghelia]]'' (în 1834), ''[[Molitfelnic]]ul'' (1834), ''[[Liturghier|Sfintele Liturghii]]'' (1835), ''[[Acatistier]]ul'' (1836), ''[[Octoih]]ul'' și ''[[Catavasier]]ul'' (1839), ''[[Psaltire]]a'' (1841), ''Agheasmatarul'' (1845) și altele. Iar dintre cărțile de învățătură tipărite spot fi amintite: ''Despre purcederea Sfântului Duh'', ''Împărțirea de grâu și Puțul Sfântului Ioan Gură de Aur'' (1833), ''Sfătuire pe scurt către cel ce se pocăiește'' (1834), ''Cazanii'' (1834), ''Prohodul Domnului'' (1836, tradus și versificat în româneşte), ''Tălmăcire la cei o sută cincizeci de psalmi'' (1840), ''Învățătură către preoți și diaconi'' (1835), ''Alcătuire aurită'' (1837), ''Carte foarte folositoare de suflet'', ''Cinci cuvinte ale Sfântului Grigorie de Nyssa'' (1838), ''Chiriacodromion'' (1839). În total, în perioada perioada 1833-1846, s-au tipărit aici circa 60 de cărți, precum și cel dintâi ziar bisericesc românesc, ''Vestitorul Bisericesc'' (care a apărut în perioada 1839-1840), foaie religioasă și morală concepută și realizată de [[ierodiacon]]ul Dionisie Romano (viitorul episcop al Buzăului), împreună cu Gavril Munteanu. După 22 iunie 1834, când a murit [[Grigorie Dascălul|mitropolitul Grigorie]], și până în 1840, când a fost ales mitropolit [[Neofit al II-lea]], episcopul Chesarie al Buzăului a fost delegat locțiitor de mitropolit împreună cu ceilalți doi episcopi ai vremii, Neofit al Râmnicului și Ilarion al Argeșului. Chesarie al Buzăului a fost și un mare patriot. Chiar la instalarea în scaunul de episcop s-a exprimat foarte clar că este adeptul unirii „multora într-una”. El compara patria cu universul, în care atracția universală dă unitate, și spunea că oamenii pe pământ s-au despărțit în decursul istoriei, formând popoare, după „seminție și rudă”. Patria, în viziunea lui, este „cea mai înaltă râvnă omenească”, de aceea cei ce mor în pământ străin vor să li se aducă rămășițele pământești „în pământul strămoșilor, adică în patrie”. Episcopul Chesarie îndemna poporul la unire, de la care vine tot binele, în contrast cu „blestemata neunire de la care au venit toate amărâtele nenorociri”. În opinia sa, pentru români ceasul deșteptării a venit la 1821, considerându-l pe Tudor Vladimirescu „omul bunătății Domnului”. Ierarhul buzoian arăta că unirea și iubirea de patrie au întemeiat stâlpi eterni, iar neunirea și egoismul au lăsat doar morminte. Ei era animat de înalte trăsături morale și de profunde sentimente patriotice pe care a încercat și a reușit să le trimită urmașilor și credincioșilor săi. La [[30 noiembrie]] 1846, Episcopul Chesarie, păstorul cel bun și credincios al Eparhiei Buzăului, a trecut la cele veșnice. Plâns de toți credincioșii săi, el a fost îngropat lângă catedrala episcopală, spre neuitată pomenire. Pe piatra lui de mormânt se află această emoționantă inscripție:: ''Oprește-ți, trecătorule, pasul în respect lângă pacinicul lăcaș al colosalei umbre ‒ sacrul mormânt. Aici ierarhul Chesarie trupul își odihnește de multele, în puțin timp, jertfiri spre gloria Domnului, a Patriei și eternei sale memorii. (Noiemvrie 30, 1846).''