14.992 de modificări
Modificări
wikizare articol - format standard
{{ÎmbunătăţireVechiulTestament}}==Introducere=='''Cartea întâi I a regilor ''' (sau '''Cartea întâi I a lui Samuel''') este una dintre cărţile istorice ale [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. Ea forma, împreună cu [[Cartea II a Regilor|a doua Carte a regilor]], o singură carte, numai foarte târziu ele apărând ca distincte, odată cu Prima Biblie Rabinică, tipărita de [[Daniel Bomberg]] la Veneţia în 1517. Ele continuă istoria din cartea [[Cartea Judecătorilor]] şi istorisesc pe larg întemeierea dinastiei lui [[David]]. Autorul cărţilor este necunoscut.,,Cartea întâi a Regilor" a fost scrisă undeva între schisma naţională din 933 î.Hr . şi robia babilonică din 586 î.Hr. Mântuitorul însuşi atribuie acestei cărţi aceeaşi autoritate ca şi legii lui [[Moise]]. El invocă în discuţia cu [[fariseiifarisei]] i faptul că, de foame, David şi cei ce erau cu el au mâncat pâinile punerii-înainte care erau rezervate doar preoţilor, episod din Cartea întâi a regilor, iar apoi aminteşte de faptul că, potrivit legii lui [[Moise]], preoţii călcau încălcau sâmbăta, aducând [[jertfe]] la altar şi că totuşi erau nevinovaţi, amintind o prevedere din [[Cartea Numerilor]] (Mt12Mt 12.4-5-1Rg211, Rg 21.6, Num28Num 28.9).
==Rezumat==
:Domnul îl opreşte pe David, prin intermediul înţeleptei [[Abigail]] să omoare pe [[Nabal]] (şi casa sa), un om [[bogat]], rău şi aspru, care-l ocărâse, adică să se [[răzbune]] singur vărsând sânge degeaba.
:[[Saul]] recunoaşte că [[David]] i-a răspuns la rău cu bine, cruţându-i viaţa de două ori, şi îi promite că-l va lăsa în pace. David se pune totuşi în slujba lui [[Achiş]], împăratul Gatului, care-i oferă ţinutul Ţiclagului, unde repurtează victorii numeroase, între care şi una contra amaleciţilor, şi câştigă încrederea şi admiraţia împăratului.
Pus în faţa filistenilor,[[ Saul]], cuprins de [[frică]] şi de un mare tremur ce-i apucase inima(28.5) şi fiind părăsit de [[Dumnezeu]] care nu-i răspunde nici prin prooroci, nici prin Urim, nici prin [[vise]](28.6), el îi cere sfatul lui [[Samuel]], chemat din morţi de o [[ghicitoare]] (deşi tot Saul fusese acela care îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii şi pe cei ce ghiceau-28.3,9). Acesta îi întăreşte că Dumnezeu i-a rupt împărăţia din mâinile lui şi i-a dat-o lui David, îi spune că ceea ce i se întâmplă se datorează faptului că nu a ascultat glasul Domnului şi nu a făcut pe [[Amalec]] să simtă aprinderea [[mâniei]] Domnului, îi prezice moartea sa şi a fiilor săi şi pierderea războiului(28.7-25)
În lupta cu filistenii, fiii săi cad în luptă, iar el este rănit greu de aceştia. Saul îl roagă pe purtătorul său de arme să-l ucidă pentru a nu fi batjocorit de cei netăiaţi împrejur (adică de cei necircumcişi, de cei care nu erau evrei), dar acesta, de [[teamă]], refuză. Atunci Saul se sinucide, aruncându-se în propria sabie şi slujitorul lui face la fel (31.1-6). Filistenii i-au tăiat capul, trupul a fost atârnat pe zidurile Bet-Sanului- de unde a fost recuperat de locuitorii Iabesului din Galaad, împreună cu trupurile fiilor lui. Acestea au fost arse, şi oasele îngropate sub stejarul din Iabes (31.9-13).
==Bibliografie==
#Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
#Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, introducere la Cărţile regilor, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
[[Categorie: Sfânta Scriptură]]
[[Categorie: Vechiul Testament]]