Modificări

Ca toate celelalte compoziţii muzicale din [[Biserica Ortodoxă]], canonul este cântat de cor sau de [[cântăreţ]] pe o melodie ''a cappella''?. O odă a Oda (cântarea) canonului începe prin debutează cu cântarea irmosului cu care aceasta începeînceputului unei [[ode biblice]]. Apoi, în puncte stabiliteprestabilite, cântarea oda biblică este întreruptă prin de introducerea unor strofe numite ''[[irmos|irmoase]]'', "legăturălegături", care o conectează fac poetic legătura cu subiectul propriu-zis al canonului. După irmos şi cântate alternativ cu versurile următoare ale odei sunt , se cântă o serie de imnuri, fiecare format dintr-o singură strofă sau ''[[tropar]]e''(imnuri de câte o strofă fiecare), care alternativ cu versetele următoare ale odei biblice. Aceste tropare au aceeaşi structură metrică şi se cântă pe aceeaşi melodie şi rimă ca şi cu irmosul şi care conţin tema dezvoltatăle introduce, dezvoltând subiectul anunţat în irmoase. Oda biblică se termină încheie cu o strofă finală adăugarea unei strofe finale numită ''[[catavasie]]'', care, în funcţie diferă de la o slujbă sau ocazie, la alta sau chiar poate lipsi, după cum urmează. Oda se poate încheia : a) prin repetarea irmosului, a b) prin cântarea irmosului celui de-al doilea canon dacă , când se cântă mai mult de un canon odată, a irmosului c) cu irmosul canonului unei sărbători importante care se apropie sau chiar d) cu alte versuri precizate în cărţile de cult. (Catavasia înseamnă "coborâre", versul fiind numit astfel deoarece, iniţial, era cântat de două coruri care coborau din locurile lor din stânga şi dreapta bisericii pentru a cânta împreună în mijlocul acesteia.)

Când se slujeşte tot canonulîntreg, între odele trei şi patru se cântă o ''[[sedealnă]]'' sau ("imn cântat din poziţia aşezat"). Între odele şase şi şapte este cântat un se cântă ''prooimion''-ul (strofa iniţială) a unui ''[[condac]]'' reminiscent împreună cu ''prooimion?'' său sau stare iniţială şi un ''icos'' sau prima ''strofă''. Această ordine se modifică dacă se slujeşte canonul împreună cu un [[acatist]].

În practica modernă, [[Ode biblice|odele biblice]] nu mai sunt cântate de-a lungul anului, cu excepţia [[Utrenie]]i din zilele lucrătoare ale [[Postul Mare|Postului Mare]]. Cel mai frecvent sunt cântate odele de la unu la nouă, cu excepţia odei doicântării adoi; în consecinţă sunt , doar opt ode care sunt cântate în majoritatea canoanelor. Oda numărul doi a doua are o temă de adâncă pocăinţă extremă, astfel încât şi aceasta este cântată şi ea doar la Utrenia din zilele de lucru peste săptămână din Postul Mare. În această perioadă cărţile de cult cer cântarea a se slujesc doar câte trei ode. dintre odele canonului (În consecinţă, de aceea şi cartea care conţine porţiunile schimbătare variabile ale slujbelor pascale este numită din Postul Mare se numeşte ''[[Triod]]''.) Din această cauzăDe aceea, canoanele care nu sunt slujite se slujesc în această perioadă, Postul Mare adesea nu au nici irmoase şi nici troparul odei nu este trecut în cărţile de cult un tropar al cântării a doua precizat pentru aceasta. De asemenea, oda a doua este slujită ca parte din se slujeşte şi pentru [[Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul|Canonulcel Mare]] al Sfântului [[Andrei Criteanul]].

În schimb, în practica obişnuită oda canonului începe, în mod normal, cu irmosul. Troparele care urmează sunt introduse fiecare de către un scurt [[stih]] (vers) care este la rândul lui determinat legat de subiectul tema canonului. De exemplu, în Canonul Învierii, stihul este: "Slavă, Doamne, Sfintei Învierii Tale"; într-un canon în cinstea Preasfintei [[Maica Domnului|Născătoare de Dumnezeu]] , refrenul este, : "Preasfântă Născătoare-de-Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi"; în restul situaţiilor, stihul este , cel mai adesea, "Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie." La ultimul sau ultimele două tropare, stihul este înlocuit cu doxologia "Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh", "şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin." Cu toate acestea, la La Utrenia de duminicăDuminica, ''[[Cântarea Maicii Domnului]]'', care constituie jumătate din cea de-a noua odă biblică, se cântă de obicei, este cântată în întregime înainte de irmos.

Numărul total de tropare care se cântă este determinat de stabilit prin practica locală. Teoretic, ele sunt cel mult paisprezece pentru fiecare odă, a canonului: unele dintre ele fiind repetate dacă se repetă atunci când în cărţile de cult nu sunt prescrise prevăzute suficiente , iar altele fiind sunt unite da că atunci când sunt prea multe. Acest lucru Aceasta face canonul ca întregul canon să fie prea lung pentru slujbele unei parohii obişnuiterânduiala obişnuită de parohie, astfel încât adeseori numărul troparelor citite este micşorat—redus (în unele tradiţiicazuri, până la minimum trei la de fiecare cântare (odă).

Cu toate că intenţia este de troparele îşi au rostul lor în compoziţia poetică a cânta troparelecanonului, care urmează un anumit fir logic şi narativ, acest lucru cântarea tuturor troparelor este nepractic în majoritatea cazurilorcel mai adesea nepractică, astfel încât ele sunt cântateintegral, de obicei, doar la Utreniile pascaleUtrenia Paştilor. Cel mai desfrecvent, troparele sunt citite ''recto tono'' (pe o unică notă) de un singur [[citeţ]] la fel , ca şi refrenele care le precedă—cu toate acestea [[irmos]]ul şi [[catavasie|catavasia]] sunt continuă să fie în general cântate, de obicei. Adesea, Alteori sunt doi citeţi vor spune care rostesc sau cântă refrenele şi troparele ''antifonic'' (dialogic sau responsorial).