5.288 de modificări
Modificări
legături interne
==Istoric==
===Perioada creştină timpurie===
Există manuscrise ale cântării bizantine care datează din secolul al IX-lea şi există [[lectionary|lectionaries (?]] ) ale citirilor biblice care folosesc [[notaţia ecfonetică]] (un sistem grafic primitiv destinat să indice maniera de recitare a pericopelor din [[Sfânta Scriptură]]) mai vechi cu o sută de ani şi care au rămas în uz până în secolelel al XII-lea şi al XIII-lea. Referitor la perioadele anterioare există referinţe în cărţile de cult ale Bisericii: [[tipic]], [[Sfinţii Părinţi|scrieri patristice]] şi istorii medievale. Încă există exemple risipite de texte de imnuri din primele secole de creştinism grecesc. Unele dintre acestea folosesc schemele metrice ale poeziei greceşti clasice; dar schimbările de pronunţie au făcut ca aceste rime să îşi piardă sensul şi, cu cu excepţia cazurilor când forma clasică a fost imitată, imnurile bizantine din secolele următoare sunt poezie în proză, versuri fără rimă de lungimi neregulate şi modele de accentuare variabile. Numele comun al imnurilor formate dintr-o strofă sau din câteva strofe este [[tropar]]ul (aceste termen poate avea şi conotaţia imnurilor formate prin interpolarea versurilor din psalmi). Un exemplu celebru, a cărui existenţă este atestată încă din secolul al IV-lea, este imnul de la [[Vecernia|Vecernie]] numit "''[[Lumină lină|Phos Hilaron]]''" ("Lumină lină"); altul este "''O Monogenes Yios''" ("Fiule Unule Născut"), atribuit împăratului Sfântului [[Iustinian|Justinian cel Mare]] (r. 527-565), care face parte din porţiunea de început a [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]]. Probabil cel mai cunoscut set de tropare cu autor identificat sunt acelea ale [[călugăr]]ului Auxentie (prima jumătate a secolului al V-lea), precizat în biografia sa, dar care nu s-a păstrat în cultul bizantin ulterior.
===Perioada Medievală===
Pentru a aprecia pe deplin funcţia muzicii în cultul bizantin, trebuie înţelese două principii. Primul, care a însoţit răspândirea speculaţiilor teologice şi mistice greceşti până la dizolvarea imperiului, a fost credinţa în transmiterea [[înger]]ească a muzicii sacre: presupunerea că Biserica primară făcea oamenii să participe la [[rugăciune]]a corurilor îngereşti. Această noţiune este cu siguranţă mai veche decât relatarea din [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Cartea Apocalipsei]] (Apocalipsa 4:8-11), pentru rolul muzical al îngerilor aşa cum se precizează în [[Vechiul Testament]] şi clar arătat în [[Cartea lui Isaia|Isaia]] (6:1-4) şi [[Cartea lui Ezechiel|Ezechiel]] (3:12). De fapt, mult mai semnificativă este sublinierea din [[Cartea Ieşirii|Exodul]] 25, care spune că modelul pentru închinarea pământească a poporului lui [[Israel]] provenea din [[rai]]. Această aluzie este perpetuată în scrierile [[Sfinţii Părinţi|Părinţilor Bisericii]] din perioada timpurie, cum ar fi [[Clement Romanul]], [[Iustin Martirul|Iustin]], [[Ignatie de Antiohia]], [[Atenagora de din Atena]] şi [[Dionisie Areopagitul]]. Ulterior, a primit recunoaşterea în tratatele liturgice ale lui [[Nicolae Cabasila]] şi [[Simeon al Tesalonicului]] (''Patrologia Graeca'', CL, 368-492 şi respectiv CLV, 536-699).
Efectul pe care această concepţie l-a avut asupra muzicii bisericeşti a fost întreit: întâi, a dus la o atitudine foarte conservativă privind compoziţia muzicală; în al doilea rând, a fixat tradiţia melodică a anumitor imnuri şi în al treilea rând, a continuat, pentru o vreme, să păstreze anonimatul compozitorului. Pentru că dacă un cântec este de origine cerească atunci recunoaşterea pe care o primeşte omul care îl transmite lumii întregi trebuie să fie minimă. Acest lucru este adevărat în special în cazul imnurilor despre care se ştie că întâi au fost cântate de corurile îngereşti—cum ar fi [[Amin]], [[Aliluia]], [[Trisaghion]], [[Sfânt]] şi [[Doxologie|Doxologia]]. În consecinţă, până în vremea Paleologilor era de neconceput ca un compozitor să-şi pună numele sub astfel de text într-un manuscris.
* (1)-(2) Cele două cântece ale lui [[Moise]] ([[Exodul]] 15:1-19 şi [[Deuteronom]] 32:1-43);
* (3)-(7) Rugăciunile lui [[Ana]], [[Baruh]], [[Isaia]], [[Iona]] şi [[Cântarea celor trei tineri|Cei trei tineri]] ([[I Regi|1 Samuel]] 2:1-10; [[Cartea lui Baruh|Baruh]] 3:1-19; [[Cartea lui Isaia|Isaia]] 26:9-20; [[Cartea lui Iona|Iona]] 2:3-10; [[Cartea lui Daniel|Daniel]] [[Cărţile apocrife|apocrifă]] 3:26-56);* (8) [[Cântarea celor trei tineri]] ([[Cartea lui Daniel|Daniel]] apocrifă 3:57-88);* (9) [[Măreşte]] şi Binecuvântarea ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 1:46-55 and 68-79).
Fiecare odă este formată dintr-un tropar iniţial, [[irmos]]ul, urmat de trei, patru sau mai multe [[tropar]]e care sunt reproducerea metrică exactă a irmosului, ca urmare toate troparele fiind cântate pe aceeaşi melodie la fel de bine.
