Modificări

{{ÎmbunătăţireCreștinismOrtodox}}'''Biserica Ortodoxă''' este [[Biserica]] întemeiată de către [[Iisus Hristos]] și [[apostol]]ii săi. Își are începutul în ziua [[Cincizecime|Cincizecimii]] prin pogorârea Duhului Sfânt în anul 33 după Hristos. Este cunoscută (în special în Occidentul contemporan) ca ''Biserica Ortodoxă Răsăriteană'', sau ca ''Biserica Greco-Ortodoxă''. Mai este numită și ''Biserica Ortodoxă Sobornicească'', ''Biserica Creștin Ortodoxă'', ''Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească'' (după cum spunem în [[Crez]]), ''Trupul lui [[Hristos]]'', ''Mireasa lui Hristos'' sau simplu: ''Biserica''.

[[Episcop]]ii Bisericii Ortodoxe trasează o neîntreruptă [[succesiune apostolică]], provenind de la primii [[Apostol|apostoli înşişi]] înșiși, motiv pentru care consacrarea lor provine în ultimă instanţă instanță de la însuşi [[însuși Domnul]] [[Iisus Hristos]]. Toţi Toți episcopii Bisericii, indiferent de titlurile lor, sunt egali în slujirea lor sacramentală. Diferitele titluri pe care ei le au sunt administrative (necesare pentru buna chivernisire a treburilor Bisericii) sau onorifice în esenţa esența lor. La un [[sinod ecumenic]], fiecare episcop poate da un singur vot, fie că este patriarh ecumenic sau un simplu episcop vicar (deci fără scaun episcopal). În această privinţă privință nu poate deci exista o echivalenţă echivalență cu Biserica Romano-Catolică, în care învăţătura învățătura despre [[primatul papal]] permite unui [[papă]] să intervină de o manieră unilaterală în treburile Bisericii.

Prin succesiunea sa Apostolicăapostolică, Biserica transmite astăzi credinţa credința Bisericii dintotdeauna, primită de Apostoli de la Domnul Iisus Hristos. Nimic nu este adăugat sau scos din "credinţa credința dată sfinţilorsfinților, odată pentru totdeauna"(Iuda 3). De-a lungul istoriei numeroase erezii au atacat Biserica, şi și la acele timpuri şi și contexte concrete Biserica a făcut enunţuri enunțuri dogmatice (în special cu ocazia sinoadelor ecumenice), uneori dezvoltând într-un limbaj nou ce s-a crezut dintotdeauna de către Biserică, cu scopul de a opri răspândirea ereziilor şi și chemând la pocăinţă pocăință pe aceia care au sfâşiat sfâșiat Trupul lui Hristos. Prima astfel de mărturisire de credinţă credință a fost [[Crezul]] niceo-constantinopolitan, care afirmă:

==Mărturisirea de credinţăcredință: atributele Bisericii==

'''Una Sfântă Sobornicească şi și Apostolească Biserică''' este [[Eclesiologie|Biserica]] lui [[Iisus Hristos]], căreia El i-a promis că nici porţile porțile [[iad]]ului nu o vor birui. În particular, ''una sfântă, sobornicească şi și apostolească Biserică'' este forma de exprimare a credinţei credinței prezentă în [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]]. Ceea ce implică această credinţă credință este cunoscut în general ca fiind atributele Bisericii: unitate, sfinţeniesfințenie, sobornicitate şi și apostolicitate.

Biserica este una singură. Ea este trupul mistic al Mântuitorului; la fel cum el nu poate fi împărţitîmpărțit, nici trupul său nu poate fi împărţitîmpărțit. Există o singură Biserică, nu mai multe; şi și este unită nu împărţităîmpărțită. Aceste lucru poate părea naiv sau dur ţinând ținând cont de realităţile realitățile prezentei separări a creştinilor creștinilor veche de aproape o mie de ani. În faţa fața acestei divizări reale, oamenii moderni sunt tentaţi tentați să abandoneze speranţa şi speranța și vorbesc despre o "Biserică împărţităîmpărțită," abandonând credinţa credința în Crez.

În conformitate cu Protopopul Părintele Thomas Hopko<ref>[http://www.oca.org/OCchapter.asp?SID=2&ID=26 Protopresbyter Thomas Hopko - The Orthodox Faith]</ref>::...această singură Biserică, deoarece unitatea ei depinde de Dumnezeu, Iisus Hristos şi și Sfântul Duh, nu poate fi niciodată divizată. Astfel, în conformitate cu doctrina ortodoxă, Biserica este invizibilă; oamenii pot în ea sau în afara ei, dar ei nu o pot împărţiîmpărți.

:În conformite conformitate cu învăţătura învățătura ortodoxă, unitatea Bisericii este unitatea liber consimţită consimțită a oamenilor în dragostea şi și adevărul lui Dumnezeu. O astfel de unitate nu este adusă sau înfiinţată înființată de puterea juridică sau de autoritatea oamenilor, ci doar de Dumnezeu însuşiînsuși. Prin extindere, acei oameni care sunt în adevărul şi și iubirea lui Dumnezeu sunt membrii membri ai Bisericii Sale.

Biserica Ortodoxă învaţă Unii ortodocși spun că există și o participare imperfectă în Biserică a acelora care nu sunt în comunitate vizibilă cu ea . Acest lucru a fost exprimat cel mai bine de către [[Episcop]]ul [[Kallistos (Ware) din Diokleia]], "Putem spune unde este Biserica; dar nu putem spune unde nu este acea parte vizibilă a Bisericii."

Unii ortodocşi spun === Sfințenia ===Biserica este sfântă pentru că există şi o participare imperfectă Dumnezeu îi sfințește pe membrii ei prin unirea cu El. Dumnezeu sfințește Biserica prin aducerea ei în Biserică a acelora care nu sunt viața Sa sfântă, în comunitate vizibilă cu ea. Acest lucru a fost exprimat modul cel mai bine de către deplin prin Întruparea Sa. Credința și viața Bisericii participă la sfințenia lui Dumnezeu prin exprimarea vieții divine în doctrină, taine, slujbe religioase și [[Episcopsfinți]]ul [[Kallistos (Warebărbați și femei ale căror vieți au fost recunoscute pentru sfințenia lor) din Diokleia]], "Putem spune unde este Biserica; dar nu putem spune unde nu este."

=== Sfinţenia ===Biserica este sfântă pentru că Dumnezeu îi sfinţeşte pe membrii ei prin unirea cu El. Dumnezeu sfinţeşte Biserica prin aducerea ei în viaţa Sa sfântă, în modul cel mai deplin prin Întruparea Sa. Credinţa şi viaţa Bisericii participă la sfinţenia lui Dumnezeu prin exprimarea vieţii divine în doctrină, taine, slujbe religioase şi sfinţi --- bărbaţi şi femei ale căror vieţi au fost recunoscute pentru sfinţenia lor. Aşa Așa cum neadevărul ne desparte de unitatea cu Dumnezeu şi și în ultimă instanţă instanță de unitatea Bisericii, tot aşa așa starea de păcătoşenie păcătoșenie ne separă de Dumnezeu şi și de Biserică.

Biserica este deplinătatea trupului Mântuitorului pe Pământ. Ca termen, ''sobornicitatea'' înseamnă maximul perfecţiuniiperfecțiunii, deplinătatea. Doar Dumnezeu este deplin, deplinătatea fiinţeiființei. Dumnezeu face Biserica sobornicească prin participarea deplină în viaţa viața sfântă a acesteia.

:Termenul "catolic" aşa așa cum se folosea iniţial inițial ca atribut al Bisericii (până în primele decenii ale celui de-al doilea secol) era o definiţie definiție mai degrabă calitativă decât cantitativă. Prin acest atribut, Biserica era considerată întreagă şi și deplină, a-tot-cuprinzătoare şi atotcuprinzătoare și fără nici un fel de lipsuri. :În conformite cu învăţătura ortodoxă, unitatea Bisericii este unitatea liber consimţită a oamenilor în dragostea şi adevărul lui Dumnezeu. O astfel de unitate nu este adusă sau înfiinţată de puterea juridică sau de autoritatea oamenilor, ci doar de Dumnezeu însuşi. Prin extindere, acei oameni care sunt în adevărul şi iubirea lui Dumnezeu sunt membrii ai Bisericii Sale. Biserica Ortodoxă învaţă că ea este acea parte vizibilă a Bisericii. Unii ortodocşi spun că există şi o participare imperfectă în Biserică a acelora care nu sunt în comunitate vizibilă cu ea. Acest lucru a fost exprimat cel mai bine de către [[Episcop]]ul [[Kallistos (Ware) din Diokleia]], "Putem spune unde este Biserica; dar nu putem spune unde nu este." === Sfinţenia ===Biserica este sfântă pentru că Dumnezeu îi sfinţeşte pe membrii ei prin unirea cu El. Dumnezeu sfinţeşte Biserica prin aducerea ei în viaţa Sa sfântă, în modul cel mai deplin prin Întruparea Sa. Credinţa şi viaţa Bisericii participă la sfinţenia lui Dumnezeu prin exprimarea vieţii divine în doctrină, taine, slujbe religioase şi sfinţi --- bărbaţi şi femei ale căror vieţi au fost recunoscute pentru sfinţenia lor. Aşa cum neadevărul ne desparte de unitatea cu Dumnezeu şi în ultimă instanţă de unitatea Bisericii, tot aşa starea de păcătoşenie ne separă de Dumnezeu şi de Biserică. === Sobornicitatea sau catolicitatea ===Biserica este deplinătatea trupului Mântuitorului pe Pământ. Ca termen, ''sobornicitatea'' înseamnă maximul perfecţiunii, deplinătatea. Doar Dumnezeu este deplin, deplinătatea fiinţei. Dumnezeu face Biserica sobornicească prin participarea deplină în viaţa sfântă a acesteia.

Părintele Thomas Hopko::Termenul "catolic" aşa cum se folosea iniţial ca atribut al În conformitate cu învățătura ortodoxă, unitatea Bisericii (până este unitatea liber consimțită a oamenilor în primele decenii ale celui dragostea și adevărul lui Dumnezeu. O astfel de-al doilea secol) era o definiţie mai degrabă calitativă decât cantitativăunitate nu este adusă sau înființată de puterea juridică sau de autoritatea oamenilor, ci doar de Dumnezeu însuși. Prin acest atributextindere, Biserica era considerată întreagă şi deplină, a-tot-cuprinzătoare şi fără nici un fel de lipsuriacei oameni care sunt în adevărul și iubirea lui Dumnezeu sunt membri ai Bisericii Sale.

:Chiar şi și înainte ca Biserica să fie întinsă în toată lumea, ea însăși se definea cu atributul de catolică. Biserica iniţială inițială a Apostolilor din Ierusalim sau bisericile primare din orăşeneşti orășenești din Antiohia, Efes, Corint sau Roma, erau catolice. Aceste biserici erau catolice – aşa așa cum este fiecare biserică ortodoxă din zilele noastre - pentru că nimic esenţial esențial nu le lipsea că să fie adevărate Biserici ale lui Hristos. Dumnezeu Însuşi Însuși este revelat pe deplin şi și prezent în fiecare biserică prin Hristos şi și Duhul Sfânt, manifetândumanifestându-se în comunitaăţile comunitățile locale de credincioşi credincioși prin doctrina sa apostolică, preoţie preoție (ierarhie) şi și taine, acestea făcând ca nimic să nu mai fie necesar pentru a intra pe deplin în Împărăţia Împărăția lui Dumnezeu.

Sobornicitatea este uneori confundată cu universalitatea &#8212; ideea conform căreia credinţa creştină credința creștină se adresează tuturor oamenilor. Cu toate acestea, la început, cuvântul a fost folosit pentru a separa Biserica adevărată de hoardele mulțimile în creştere creștere ale [[erezie|ereticilor]] care îndepărtau anumite lemente elemente ale credinţei credinței care nu le conveneau, refăcând credinţa creştină credința creștină după bunul lor plac. Sobornicitatea este o trăsătură calitativă: este calitatea credinţei credinței depline lăsate de apostoli.

Biserica a fost trimisă în lume pentru ca să aducă lumea în comuniune cu Dumnezeu. La fel cum Fiul a fost trimis de Tatăl şi și Duhul a fost trimis de Fiu, Biserica a fost trimisă de [[Sfânta Treime]] în lume.

:Aşa Așa cum Hristos a fost trimis de Dumnezeu, Hristos însuşi însuși I-a ales pe Apostoli şi și i-a trimis. "Aşa Așa cum Tatăl M-a trimis pe Mine, aşa așa vă trimt şi trimit și Eu ... luaţi luați Duh Sfânt," a spus Hristos cel Înviat apostolilor Săi. Astfel, apostolii au mers în lume, devenind primele temelii ale Bisericii CreştineCreștine.

:În acest sens, apoi, Biserica s-a numit apostolică: întâi, pentru că este zidită pe Hristos şi și pe Duhul Sfânt trimişi trimiși de Dumnezeu şi și pe acei apostoli care au fost trimişi trimiși de Hristos, plini de Duhul Sfânt; şi și în al doilea rând pentru că Biserica prin membrii ei pământeşti pământești este ea însăşi însăși trimisă de Dumnezeu să aducă mărturie despre Împărăţia Împărăția Sa, să păstreze cuvântul Său şi și să Îi facă voia şi și lucrarea în lume.

Această trimitere a fost realizată prima dată prin apostoli, astfel încât apostolicitatea nu este numai misiunea divină; ea este şi și unitatea Bisericii cu apostolii care au fost trimişi trimiși la propovăduire de [[Iisus Hristos]]. Deci, există o [[succesiune apostolică]] prin care preoţii preoții Bisericii îşi își trag hirotonirea înapoi până la Biseric Biserica primară fondată de Iisus Hristos în secolul I.

În zilele noastre, Biserica Ortodoxă este alcătuită din paisprezece sau cincisprezece Biserici [[autocefalie|autocefale]] şi și cinci Biserici [[autonomie|autonome]], numite uneori şi și [[jurisdicţiejurisdicție|jurisdicţiijurisdicții]]. Bisericile autocefale se autoguvernează în toate lucrările lor, în timp ce [[întâistătător]]ii Bisericilor autonome trebuie să fie confirmaţi confirmați de către una din Bisericile autocefale, de obicei de Biserica-Mamă. Toate aceste Biserici se găsesc în comuniune deplină, având aceeaşi credinţă şi aceleaşi aceeași credință și aceleași practici. Ocazional, au avut loc rupturi ale comuniunii, datorate diferitor diferitelor probleme apărute de-a lungul timpului, dar în general ele au fost de scurtă durată, neajungându-se la [[schismă]] sau ruptură totală. Patriarhia [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii din Constantinopol]] este cunoscută şi și sub numele de ''Patriarhia Ecumenică'', întâistătătorul acesteia fiind ''primus inter pares'' ("primul între egali" ) în rândul episcopilor întregii Biserici Ortodoxe, ; Patriarhia Ecumenică având acelaşi are însă același statut între Bisericile ca și celelalte Biserici autocefale şi și autonome.

'''A se vedea şiși: [[Lista Bisericilor autocefale şi și autonome]]'''

*[[Introducere în creştinismul ortodoxCreștinismul Ortodox]] ==lucrări recomandate==

===Lucrări publicate=Note==<references/>

'''Dintr-o perspectivă [[heterodox]]ăheterodoxă'''