5.288 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
Dincolo de glumele care se fac pe seama credinţei în zodii ( horoscop ), această credinţă există. Este curios, dar oamenii care refuză ideea unui [[Dumnezeu]] Creator, preferă să se supună unor berbeci imaginari care aleargă prin stele. O gospodină trece cu vederea cuvintele lui [[Iisus|Hristos]]: "iubeşte pe aproapele tău", dar o ascultă pe prezentatoarea TV, dacă îi zice: "astăzi veţi avea o zi grea, evitaţi conflictele cu cei apropiaţi"(zodia ... - horoscopul zilei).
Faptul că omul e îndreptat spre latura tainică a existenţei sale, vorbeşte despre dualitatea naturii umane. Pe de o parte, lumea imediată, văzută, iar pe de altă parte, lumea mistică, necunoscută şi nesigură, dar prezentă în chip latent în fiecare. Omul crede, dacă nu în Dumnezeu, atunci în orice altceva. De exemplu, studenţii din Iaşi nu trec în timpul sesiunii pe sub peretele fostei edituri "Junimea", pentru că nu le merge la examene. Alţii, din aceleaşi motive, nu calcă pe capacele de canalizare.
Ierodiacon [[Savatie Bastovoi]]
Despre astrologie - sau "descifrarea tainelor cereşti"
Pentru cei care cred în astrologie, în zodiac şi în alte rătăciri asemănătoare, perspectiva ortodoxă asupra acestor probleme nu poate fi luată în considerare; sunt prea multe "dovezi" care contrazic viziunea [[Biserica|Bisericii]].
Pentru cei care sunt fii [[credinţa|credincioşi ]] ai Bisericii, nimic nu este mai important decât învăţătura [[mântuire|mântuitoare]] propovăduită de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi nimic nu este mai periculos decât lepădarea de această învăţătură.
Oamenii trebuie să îşi pună următoarea întrebare: intrăm sau nu intrăm într-o Nouă Eră? Dacă intrăm, atunci concepţiile creştine trebuie ajustate astfel încât să nu contrazică realitatea. Dacă nu intrăm, atunci trebuie să ne ferim cu toate puterile de înşelarea care pe zi ce trece câştigă tot mai mult teren.
"Astrologia, asemenea oricărei alte arte sau ştiinţe omeneşti, cum ar fi fizica nucleară sau psihoterapia, poate fi folositoare când este practicată în supunere fată de Domnia lui Isus Christos, dar este periculoasă spiritual sau psihologic atunci când este practicată în spiritul lumii, al cărnii sau al diavolului" [10;35], mărturisea un "creştin".
Pentru mulţi oameni [[credinţa ]] în Hristos nu are nimic incompatibil cu practicarea astrologiei. Iată ce afirma mediumul Jean Dixon despre "ghicitul în stele": "unii din prietenii mei consideră aceasta ca o practică ciudată pentru o romano-catolică. Totuşi, după cum înţeleg eu, [[Biserica Catolică ]] şi multe alte organizaţii religioase n-au condamnat niciodată studiul astrologiei... N-am experimentat niciodată vreun conflict între credinţa mea şi îndrumarea pe care am primit-o din partea bisericii mele pe de-o parte şi cunoştinţa pe care o găsesc în stele pe de altă parte (...). Astrologia se potriveşte în planul lui Dumnezeu pentru omenire, ajutându-ne să ne înţelegem atât talentele, cât şi defectele" [10;34].
Din citatele de mai sus - primul venit din mediul protestant, al doilea din cel catolic, se poate trage concluzia că în [[Sfânta Scriptură ]] - care este citită în ambele medii - nu se găsesc temeiuri pentru combaterea astrologiei. Dar diferenţierea între cele două forme de astrologie - bună şi rea - este asemenea diferenţierii celor două forme de magie - albă şi neagră. De fapt, nu există decât un singur fel de astrologie şi un singur fel de magie, ambele inspirate de aceeaşi sursă întunecată.
Concepţia potrivit căreia astrologia este o ştiinţă ca oricare alta nu este greu de contestat. La o analiză atentă observăm că singurul element invocat de astrologi în apărarea acestei practici este numărul mare de preziceri împlinite. De fapt, acest număr nu este chiar atât de mare pe cât pretind astrologii, ci este aproximativ acelaşi cu cel al oricărei alte forme "clasice" de ghicit.
Un fost astrolog făcea următoarea observaţie: "Dacă privim sincer la astrologie, începem să vedem că adepţii acestui sistem - fără să o ştie - bat la uşa prin care se stabileşte comunicarea cu fiinţe spirituale cunoscătoare, totuşi înşelătoare. În cele din urmă, acea uşă se deschide, şi această deschidere produce o schimbare înfricoşătoare în viaţa adeptului. El sau ea se maturizează în dexteritate într-un mod inimaginabil: ca un medium al spiritelor." [10;49].
În cartea sa Un manual de ocultism, astrologul Sefarial constată că "arta astrologică este considerată a fi cheia ştiinţelor oculte" [10;18]. Aproape toţi vrăjitorii folosesc diferite forme de astrologie. Faimoasa vrăjitoare Sybil Leek mărturisea: "Astrologia este ştiinţa mea, vrăjitoria este religia mea..." [10;18]. Ea observa strânsa legătură dintre astrologie şi chiromanţie, numerologie şi celelalte ramificaţii ale vrăjitoriei[[vrăjitorie]]i.
"Astrologia, prin urmare, a jucat un rol major în toate "ştiinţele" magice: alchimia, magia neagră, chemarea spiritelor, necromanţia şi chiar practici magice mai simple, cum ar fi folosirea talismanelor" [10;20], observa Lawrence Jerome.
Este cel puţin suspect faptul că, în afara celor trei Magi de la Răsărit, timp de două mii de ani astrologii au uitat să spună oamenilor că se află în Era Peştilor, în care potrivit calculelor lor [[mântuirea]] trebuia căutată la picioarele lui Hristos. Dacă ar fi fost sinceri în rătăcirea lor - şi nu ar fi fost inspiraţi de [[diavol]], ar fi trebuit ca în acest interval să îndemne lumea spre Hristos (deşi acest lucru nu ar fi folosit [[Biserică|Bisericii]] - căci recunoaşterea [[adevăr]]ului de către ei s-ar fi asemănat cu cea a femeii cu duh pitonicesc pomenită în Sfânta Scriptură).
Marea majoritate a astrologilor susţin că Biblia este plină de referinţe astrologice, cea care li se pare cea mai evidentă fiind despre steaua care i-a călăuzit pe cei trei Magi spre locul Naşterii Mântuitorului. Rostul acestei stele nu era însă de a arăta valoarea astrologiei ci, după cum arată Tradiţia creştină, era tocmai de a-i aduce pe păgâni - care se ocupau cu practicile magice - să se închine Fiului lui Dumnezeu. Steaua Magilor marchează sfârşitul închinării păgâne şi chemarea tuturor neamurilor la [[credinţă|credinţa]] în Dumnezeul cel în Treime lăudat. Cum spune atât de frumos Condacul Crăciunului[[Crăciun]]ului: "Naşterea Ta, Hristoase, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei. Că printr-însa ceia ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii... ."
Să vedem ce spune Sfânta Scriptură despre cei care practică astrologia: "Privind la cer şi văzând soarele, luna, stelele şi toată oştirea cerului, să nu te laşi amăgit ca să te închini lor, nici să le slujeşti" (Deut. 4, 19). Iar "de se va afla la tine, în vreuna din cetăţile tale pe care ţi le va da Domnul Dumnezeul tău, bărbat sau femeie care să fi făcut rău înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău, călcând legământul Lui, şi se va duce şi se va apuca să slujească altor dumnezei şi se va închina acelora, sau soarelui, sau lunii, sau la toată oştirea cerească, (...) să scoţi pe bărbatul acela sau pe femeia aceea care au făcut răul acesta la porţile tale şi să-i ucizi cu pietre" (Deut. 17, 3-5).
După cum arată Sfânta Scriptură, osânda lor este aceeaşi cu cea a vrăjitorilor (de fapt, astrologia - ca orice altă metodă de ghicire a viitorului - este tot o formă de vrăjitorie, chiar dacă pare mai nevinovată).
În [[Vechiul Testament ]] se arată că pedeapsa care îi aşteaptă pe vrăjitori era moartea. În zilele noastre vrăjitorii au nu numai dreptul să facă ce vor, ci chiar să îşi facă publice convingerile, indiferent de modul în care aceste convingeri influenţează mediul social. Dar chiar dacă pentru vrăjitorii contemporani nu există pedepse penale, pe cei care mor nepocăiţi Dumnezeu îi va pedepsi cu osândă veşnică în chinurile [[iad]]ului (statistic, numărul vrăjitorilor şi ereticilor care se pocăiesc înainte de a muri este infim).
Practicarea astrologiei, ca a oricărei alte forme de vrăjitorie, atrage după sine pedeapsa lui Dumnezeu peste întreaga comunitate care aprobă astfel de practici. În Cartea Proorocului [[Ieremia]] vedem cum închinarea la stele aduce mânia lui Dumnezeu peste aşezările idolatre, vedem cunoscuta prevestire a dărâmării Ierusalimului: "Casele Ierusalimului şi casele regilor lui Iuda vor fi necurate ca Tofetul pentru că pe acoperişul tuturor caselor se aduce tămâie întregii oştiri cereşti şi se săvârşesc turnări în cinstea dumnezeilor străini. (...) Iată voi aduce asupra cetăţii acesteia şi asupra celorlalte cetăţi toate nenorocirile pe care le-am rostit împotriva ei, pentru că şi-a învârtoşat inima şi nu ascultă cuvintele Mele" (Ier. 19, 13-15).
Precum a fost dărâmat Ierusalimul, aşa se vor dărâma şi cugetele cele viclene ale celor care se ocupă cu [[vrăjitoria]]. Iar mânia Domnului va fi greu de îndurat. În Sfânta Scriptură găsim relatarea curăţirii templului Domnului de toate cele ce slujeau la închinarea idolească: "Regele a poruncit lui Hilchia, arhiereul, preoţilor de mâna a doua şi celor ce stăteau de strajă la prag să scoată din templul Domnului toate lucrurile făcute pentru Baal, pentru Astarte şi pentru toată oştirea cerului şi să le ardă afară din Ierusalim" (IV Regi 23, 4).
O astfel de curăţire ar trebui să aibă loc în sufletul fiecărui creştin care îşi dă seamă că s-a aflat în înşelare. Aşa cum diavolul [[diavol]]ul nu s-a sfiit să spurce Templul Domnului, tot aşa nu s-a sfiit să spurce şi unele comunităţi creştine: uneori a reuşit să îl însele înşele chiar pe păstor, iar acolo unde păstorul i-a stat împotrivă, necuratul a încercat să îi atragă în rătăcire măcar pe credincioşi. Fără a ne lepăda de o asemenea înşelare, nu vom putea să fim ai lui Hristos şi nu vom putea fi temple ale [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]].
[[Sfânta Tradiţie]] este plină de texte care combat "ghicitul în stele". În scrierea sa Despre idoli, [[Tertulian]] nota: "Între diferitele îndeletniciri ale oamenilor nu se poate să nu observăm unele arte sau profesii care înlesnesc închinarea la [[idoli]]. De astrologi nici nu se face să mai vorbim, întrucât însă unul din ei a cutezat să se justifice de faptul că continuă să practice această profesie, am de gând să spun câteva cuvinte în legătură cu aceasta. Nu voi spune că a aşeza nume de dumnezei falşi în cer, a le atribui un fel de atotputernicie şi a-i abate pe oameni de la înălţarea rugăciunilor către Dumnezeu, insuflându-le credinţa că destinul lor este invariabil predeterminat de astre - nu voi spune că toate acestea ar fi totuna cu venerarea unor dumnezei falşi. Eu afirm însă că astrologia, în acest caz, se asemuieşte îngerilor căzuţi care s-au îndepărtat de la Dumnezeu pentru a înşela neamul omenesc... Dacă magia este pasibilă de pedeapsă, iar astrologia reprezintă o varietate a ei, atunci împreună cu genul este condamnabilă şi specia. Astfel, din timpul apariţiei Evangheliei[[Evanghelie]]i, tot soiul de sofişti (în sensul de "înţelepţi închipuiţi" - n.n.), astrologi, vrăjitori, magi şi ghicitori trebuie să fie obligatoriu pedepsiţi" [50;54].
Îngrijorat de răspândirea largă a practicilor de acest gen, marele teolog român [[Ioan Gh. Savin]] scria: "Sunt şi la noi mulţi, foarte mulţi adepţi ai unor astfel de practici: de la femeia din periferia de oraş sau de la sate, care-şi caută în cafea sau umblă cu datul în cărţi, şi până la simandicoasele fete care cred că au temeiuri ştiinţifice de a-şi cerceta destinul după prescripţiile ştiinţelor ascunse! Dintre aceştia, mulţi se cred şi se prenumără între fiii Bisericii. Şi încă dintre fiii cei buni. Cu aceeaşi pioşenie cu care-şi aprind candela în faţa icoanei Mântuitorului sau cu care îşi duc sărindarul la cutare biserică cu sfinţi făcători de minuni, îşi poartă paşii şi spre prezicătorul care le va citi din stele şi din liniile mâinii sau ale scrisului viitorul. Un astfel de creştinism însă e mai aproape de magie decât de Hristos. Acest amestec între magie şi religie, între [[Dumnezeu]] şi [[diavol|Lucifer]], între [[Simon Magul]] şi [[Iisus|Hristos]], între puterea demonică şi bunătatea divină nu înseamnă decât cea mai completă renegare a creştinismului. E apostazie directă" [54;45].
