Modificări

'''Arie''' (c.250-336) a fost un [[eretic]] de la începutul secolului al IV-lea, [[teolog]] şi și [[preot]], care învăţa învăța că [[Iisus Hristos|Fiul lui Dumnezeu]] nu a fost din veşnicieveșnicie, ci că Fiul a fost o fiinţă ființă creată şi și subordonată lui [[Dumnezeu Tatăl]]. Această învăţătură învățătură a fost considerată de Biserică [[erezie]], cunoscută sub numele de [[arianism]], şi și condamnată de [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]] în anul 325. Controversa teologică a continuat însă câţiva câțiva zeci de ani, fiind susţinută susținută chiar de către unii împăraţi împărați (cum a fost, de exemplu, [[Constanţiu Constanțiu al II-lea]], fiul şi urmaşul și urmașul lui [[Constantin cel Mare]]). Doar după moartea fulgerătoare a lui Arie în anul 336, controversele au mai scăzut în intensitate.

==ViaţaViața==Se pare că Arie era de descendenţă descendență libiană sau berberă, fiind născut în jurul anului 250 în nordul Africii. Tatăl său este cunoscut sub numele de Amonie. Arie a crescut în Alexandria, Egipt în vremea în care oraşul orașul era centrul erudiţie creştineerudiție creștine. De asemenea, erau vremurile când se dezvolta explicaţia explicația teologică a relaţiei relației dintre Tatăl şi și Fiul. Astfel, învăţăturile învățăturile lui Arie au devenit unul din punctele de vedere propuse în timpul controverselor hristologice.Arie a fost unul din elevii lui Lucian al Antiohiei, un vestit învăţător şi învățător și [[mucenic]] creştincreștin. În 306, Arie a fost alături de Meletie, un alt schismatic egiptean împotriva lui Petru, [[Episcop]] de [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]]. Disputa lor s-a stins curând iar Petru l-a [[hirotonire|hirotonit]] pe Arie ca [[diacon]]. Ulterior, iarăşi iarăși fiind împotriva lui Petru, Arie a câştigat câștigat prietenia succesorului lui Petru, [[Ahila al Alexandriei|Ahila]], care l-a hirotonit [[preot]] în 313, dându-i astfel lui Arie un statut oficial. În mod evident, Arie spera să îi succeadă lui Ahila ca [[patriarh]] al Alexandriei. În vremea episcopului Ahila este menţionat menționat faptul că Arie devine un personaj controversat, aşa așa cum mărturiseşte mărturisește istoricul Socrate Scolasticul. Acest lucru s-a întâmplat atunci când Arie şiși-a prezentat silogismul :''Dacă Tatăl s-a făcut Fiu, el care a fost făcut are un început al existenţeiexistenței. Din aceasta rezultă că a fost un timp când Fiul nu exista. AşadarAșadar, se deduce singura posibilitate că el şiși-a luat esenţa esența din nimic''.

În 318, Arie intră într-o dispută cu [[Listă a patriarhilor de Alexandria|Episcopul Alexandru I al Alexandriei]], care îi succedase lui Ahila, cu privire la învăţăturile învățăturile sale referitoare la adevărul fundamental al filiaţiei şi esenţei filiației și esenței divine ale lui Dumnezeu. În timp ce Arie şiși-a făcut adepţi adepți printre prelaţii prelații sirieni, un sinod alexandrin format din 100 de episcopi l-a condamnat în 321. El a fost excomunicat şi și a fugit în Palestina. Acolo s-a împrietenit cu [[Eusebiu de Nicomedia]]. Arie, un scriitor prolific, a scris multe lucrări, atât în proză cât şi și în versuri, în care îşi își apăra convingerile, reunite într-un volum mai amplu numit de el ''Thalia''. Majoritatea acestor scrieri nu au supravieţuitsupraviețuit, fiind distruse pentru că erau eretice.

În schimb, Alexandru I al Alexandriei şiși-a prezentat cazul lui Alexandru de Constantinopol şi și Eusebiu de Nicomedia, de faţă față fiind şi și împăratul ([[Constantin cel Mare]]). Cearta a continuat, devenind o dispută intensă în cadrul Imperiului Roman, pe care împăratul nu o mai putea tolera. Pentru a calma cearta, el a convocat un [[sinod]] cu delegaţi delegați din întreg imperiul. Acesta a fost [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] şi și a avut ca scop să stabilească ceea ce se învăţase învățase încă de la început. Sinodul s-a reunit la Niceea, lângă Constantinopol în anul 325. Aici, mărturisirea de credinţă credință a lui Arie a fost desfinţată desființată punct cu punct. Apoi, sub conducerea împăratului Constantin, Sinodul a dezvoltat un [[crez]], Crezul de la Niceea, pentru instruirea catehetică şi și botez, învăţăturile învățăturile lui Arie fiind declarate eretice.

În urma acestui sinod, Arie şi susţinătorii și susținătorii săi au fost demişi şi trimişi demiși și trimiși în exil. TotuşiTotuși, îngrijorarea referitoare la utilizarea termenului ''homoousios - consubstanţialitateconsubstanțialitate'', care a fost folosit la formularea acuzaţiilor acuzațiilor împotriva lui Arie, a persistat. Anterior, definiţii definiții neadecvat formulate ale consubstanţialităţii consubstanțialității au fost parte componentă din argumentaţia argumentația folosită în demiterea lui [[Paul de Samosata]] în anul 269, care în acea vreme era considerat ca având tendinţe tendințe sabelianiste. În argumentaţia argumentația sa împotriva lui Arie, Alexandru al Alexandriei a rafinat definiţia definiția pentru a atenua obiecţiile obiecțiile de mai înainte. Cu toate acestea, nu toţi toți cei de faţă față au fost de acord cu acestea.

Prin urmare, decizia de la Niceea a fost aproape imediat contestată, iar după moartea lui Alexandru în 327, multora dintre suporterii lui Arie li s-a permis să îşi își reia vechile funcţii funcții ceea ce i-a permis lui Eusebiu de Nicomedia să-l influenţeze influențeze din nou pe Constantin. Chiar şi și lui Arie i s-a permis să se reîntoarcă la Alexandria în 331. Mulţi Mulți dintre susţinătorii susținătorii deciziei de la Niceea au fost demişi demiși deoarece se găseau în imposibilitatea de a apăra sinodul fără ca aparent să cadă în [[sabelianism]]. Eustatie de Antiohia, Marcel de Ancyra şi mulţi alţiiși mulți alții, susţinători susținători ai lui [[Atanasie al Alexandriei]], se aflau printre aceştiaaceștia.

Devenind favorabil lui Arie, împăratul Constantin i-a cerut lui Atanasie să reintre în comuniune cu Arie. Atanasie a refuzat aceasta şiși, în consecinţăconsecință, a fost acuzat de trădare a împăratului şi și exilat la Trier. Cu acordul împăratului, suporterii lui Arie au provocat tulburări în Alexandria pentru a prelua puterea. Atunci, împăratul i-a cerut lui Alexandru de Constantinopol să îl primească pe Arie în comuniune. Opunându-se reabilitării lui Arie, Alexandru a cerut adepţilor adepților lui să se roage ca ori el ori Arie să părăsească această lume, înainte de a intra în comuniune cu acesta. ŞiȘi, o zi înainte să reintre în comuniune, Arie a murit subit. Acestea se petreceau în anul 336.

Moartea lui Arie şiși, un an mai târziu, a împăratului Constantin cel Mare, au adus o perioadă de acalmie în această controversă, dar controversele ''hristologice'' au mai durat câteva sute de ani.

[[Categorie:PreoţiPreoți]]