Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
→Viața: este vorba despre alt Iosif
[[Faptele Apostolilor|Faptele]] dovedesc fără putință de tăgadă că Iacov a fost o figură importantă în comunitatea creștină din Ierusalim. Când Petru, scăpând în mod miraculos din închisoare, trebuie să fugă din Ierusalim, el cere ca Iacov să fie informat (12:17). Când creștinii din Antiohia sunt îngrijorați cu privire la faptul dacă creștinii neevrei trebuie sau nu să fie circumciși pentru a se mântui, cei din Ierusalim îi trimit pe Pavel și pe [[Apostolul Barnaba|Barnaba]] să discute cu biserica de acolo dar Iacov este cel care tranșează disputa (15:13ff). Când Pavel ajunge în Ierusalim cu ajutoarele pentru credincioșii de acolo, Iacov este cel cu care vorbește și care insistă ca Pavel să se curețe după ritualul obișnuit la Templu (21:18).
Un pasaj controversat, adesea caracterizat ca fiind o interpolare creștină, din ''Jewish AntiquitiesAntichități Iudaice'' (în greaca antică: Ἰουδαϊκῆς ἀρχαιολογίας) ale lui [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]]Iosephus Flavius, prezintă moartea sa în Ierusalim ca având loc după moartea procuratorului Porcius Festus, dar înainte ca Clodius Albinus să-și preia funcția (''AntiquitiesAntichități Iudaice'' 20,9)—având astfel loc în anul 62 d.Hr. Mare Marele preot Anania a profitat de avantajul acestei lipse de autoritate imperială pentru a convoca o curte de judecători care l-au condamnat pe Iacov „pentru acuzația de încălcare a legii”, acesta fiind apoi executat prin lapidare. Iosif precizează că fapta lui Anania a fost considerată de majoritatea ca o crimă juridică și i-a ofensat pe „cei care erau considerați mințile luminate din oraș și habotnici în respectarea Legii”, ceea ce i-a făcut să meargă cu o petiție în această problemă la Albinus, imediat ce acesta a intrat în provincie. Protestul lor a dus la destituirea lui Anania din funcția de mare preot.
Eusebiu, citându-l pe lângă că îl citează pe IosifIosephus Flavius, redă pasaje acum pierdute din Hegesippus (vezi legăturile de mai jos), și din [[Clement al Alexandriei]] (''Historia Ecclesiae'', 2.23). Povestirea lui Hegesippus se pare că diferă de ceea ce spune Iosif: [[farisei|fariseii]], supărați pe învățăturile lui Iacov, întâi l-au adus în fața adunării preoților din Templul din Ierusalim, apoi l-au lapidat și la sfârșit i-au zdrobit oasele cu un ciocan de piuă.
''Protoevanghelia lui Iacov'' (sau ''Evanghelia Copilăriei după Iacov''), o operă din secolul al II-lea, îl prezintă ca fiind autorul acesteia.
