Modificări

[[ImageImagine:jamesbrotherlord.jpg|right|frame|Sfântul Iacov cel Drept]]Sfântul Apostol '''Iacov cel Drept''', numit şi și '''Iacov Fratele Domnului''' sau '''Iacov Ruda Domnului''' (adormit în anul 62 d.Hr.), a fost unul dintre [[Apostoli#Cei_70_de_Apostoli|Cei Şaptezeci Șaptezeci de Apostoli]], fiind şi și primul [[Listă a patriarhilor Ierusalimului|Episcop al Ierusalimului]]. În conformitate cu ''[[Protoevanghelia lui Iacov]]'', Iacov a fost fiul [[Dreptul Iosif|Dreptului Iosif]] (alături de ceilalţi „fraţi ceilalți „frați ai Domnului” menţionaţi menționați în [[Sfânta Scriptură]]) dintr-o căsătorie de dinaintea logodnei sale cu [[Maica Domnului|Maria]]. El a scris o epistolă, numită [[Epistola Sf. Apostol Iacov]], care este parte componentă a [[Noul Testament|Noului Testament]].<br>Sfântul Iacov este [[Prăznuire|prăznuit]] în [[23 octombrie]], în [[26 decembrie]], în [[30 decembrie]] (împreună cu [[David]] Regele şi și cu Sfântul şi și [[Dreptul Iosif]]), precum şi și în [[4 ianuarie]] împreună cu cei [[Apostol|Şaptezeci Șaptezeci de Apostoli]].

[[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu]], citând din [[Hegesip|Hegesippus]], spune că Iacov a fost "numit cel Drept de toţi toți din vremea Mântuitorului până în zilele noastre; pentru că sunt mulţi mulți care poartă numele de Iacov."

El este numit în greceşte grecește '''Adelphos''' - "frate". '[[Fraţii Frații Domnului|FraţiiFrații]]' lui Iisus – Iacov, alături de [[Apostolul Iuda|Iuda]], Simon, şi și [[Apostolul Iust|Iust]] – sunt pomeniţi pomeniți în Matei 13:55, în Marcu 6:3, în Luca 6:14 şi și de către [[Apostolul Pavel|Pavel]] în Galateni 1:19.

==ViaţaViața==

:"După apostoli, Iacov fratele Domnului, numit cel Drept a fost numit cap al Bisericii din Ierusalim. Într-adevăr, mulţi mulți au numele de Iacov. Acesta a fost sfânt încă din pântecul mamei sale. El nu a gustat vin sau altă băutură alcoolică, nu mânca nici un fel de carne, nu şiși-a tăiat barba şi și nici nu a făcut baie vreodată. El este singurul care a putut intra în Sfânta Sfintelor, deoarece nu folosea decât haine din păr şi și mergea singur la templu să se roage singur pentru popor, încât i se făcuse pielea de pe genunchi tare ca genunchiul cămilei."

Pavel îl descrie apoi pe Iacov ca pe unul pe care însăşi însăși Hristos la arătat mai răsărit (I Corinteni 15:3-8); ulterior în I Corinteni, el îl menţionează menționează pe Iacov într-un mod care sugerează că Iacov a fost [[căsătorie|căsătorit]] (9:5); iar în Galateni, Pavel îl pune pe Iacov alături de ''Chefa'' (cunoscut mai ales sub numele de [[Apostolul Petru|Petru]]) şi și de [[Apostolul Ioan|Ioan]] ca fiind cei trei "stâlpi" ai Bisericii, şi și cel care va propovădui printre cei "circumcişicircumciși" (aceştia aceștia sunt [[evreu|evreii]]) din Ierusalim, în timp ce Pavel şi și colaboratorii săi va predica printre păgâni (2:9, 2:12).

[[Faptele Apostolilor|Faptele]] dovedesc fără putinţă putință de tăgadă că Iacov a fost o figură importantă în comunitatea creştină creștină din Ierusalim. Când Petru, scăpând în mod miraculos din închisoare, trebuie să fugă din Ierusalim, el cere ca Iacov să fie informat (12:17). Când creştinii creștinii din Antiohia sunt îngrijoraţi îngrijorați cu privire la faptul dacă creştinii creștinii neevrei trebuie sau nu să fie circumcişi circumciși pentru a se mântui, cei din Ierusalim îi trimit pe Pavel şi și pe [[Apostolul Barnaba|Barnaba]] să discute cu biserica de acolo dar Iacov este cel care tranşează tranșează disputa (15:13ff). Când Pavel ajunge în Ierusalim cu ajutoarele pentru credincioşii credincioșii de acolo, Iacov este cel cu care vorbeşte şi vorbește și care insistă ca Pavel să se cureţe curețe după ritualul obişnuit obișnuit la Templu (21:18).

Un pasaj controversat, adesea caracterizat ca fiind o interpolare creştinăcreștină, din ''Jewish Antiquities'' ale lui [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif]], prezintă moartea sa în Ierusalim ca având loc după moartea procuratorului Porcius Festus, dar înainte ca Clodius Albinus să-şi și preia funcţia funcția (''Antiquities'' 20,9)&mdash;având astfel loc în AD 62. Mare preot Anania a profitat de avantajul acestei lipse de autoritate imperială pentru a convoca o curte de judecători care l-au condamnat pe Iacov "pentru acuzaţia acuzația de încălcare a legii," acesta fiind apoi executat prin lapidare. Iosif precizează că fapta lui Anania a fost considerată de majoritatea ca o crimă juridică şi și i-a ofensat pe "cei care erau consideraţi minţile considerați mințile luminate din oraş şi oraș și habotnici în respectarea Legii," ceea ce i-a făcut să meargă cu o petiţie petiție în această problemă la Albinus, imediat ce acesta a intrat în provincie. Protestul lor a dus la destituirea lui Anania din funcţia funcția de mare preot.

Eusebiu, pe lângă că îl citează pe Iosif, redă pasaje acum pierdute din Hegesippus (vezi legăturile de mai jos), şi și din [[Clement al Alexandriei]] (''Historia Ecclesiae'', 2.23). Povestirea lui Hegesippus se pare că diferă de ceea ce spune Iosif: [[farisei|fariseii]], supăraţi supărați pe învăţăturile învățăturile lui Iacob, întâi l-au adus în faţa fața adunării preoţilor preoților din Templul din Ierusalim, apoi l-au lapidat şi și la sfârşit sfârșit i-au zdrobit oasele cu un ciocan de piuă.

:Dumnezeu Cuvântul Tatălui, Unul-Născut, Cel ce a venit la noi în zilele cele de apoi, Iacove dumnezeiescule, pe tine întâi te-a arătat păstor și învăţător învățător Ierusalemitenilor şi și ispravnic credincios tainelor celor duhovniceştiduhovnicești. Pentru aceasta toţi toți pe tine te cinstim, Apostole.

 [[Dionisie din Furna]], în ''Erminia'' sa (ed. Sophia, BucureştiBucurești, 2000, p. 149, 151), arată că Sf. Apostol Iacov, "fratele Domnului" trebuie zugrăvit în chipul unui bătrân (cu părul creţcreț), cu barba lungă, ţinând ținând în mână un sul înfăşuratînfășurat, însemnul propovăduirii sale apostolice.