Modificări

În [[Biserica Ortodoxă]], '''apostazia''' (din l. greacă: ἀποστασία - rebeliune, abandonare, stare de apostazie, dezertare) reprezintă respingerea lui [[Hristos]] și a puterii mântuitoare a [[botez]]ului, o îndepărtare de bună voie de Bisericăși de credința creștină. Un '''apostat''' este persoana care se găsește în starea de apostazie, care a abandonat Biserica.

Substantivul de origine greacă ''apostasia'' este folosit de două ori în [[Noul Testament]], ([[Faptele Apostolilor|Fapte ]] 21:21 și [[Epistola a II-a către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|2 Tesaloniceni ]] 2:3). Felul și formele după care ar trebui reprimiți în Biserică cei care au apostat în urma unor persecuții au creat multe dispute în Biserică în secolul al IV-lea, la finele marilor [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuții antice]], dar și în secolele VIII-IX, după încetarea persecuțiilor [[Iconoclasm|iconoclaste]].