5.288 de modificări
Modificări
ortografie
Datorită vieţii sale aspre, oamenii au început să vină la el pentru binecuvântare şi îndrumare. Unii dintre cei veniţi au decis să rămână cu el. Faima lui Antonie s-a împrăştiat în ţinuturile înconjurătoare, făcându-i pe mulţi să aleagă calea monahală. După ce s-au strâns doisprezece oameni cu Antonie, comunitatea aceasta a săpat o peşteră şi mai mare şi în interiorul ei au amenajat o biserică şi chilii pentru călugări. Când comunitatea s-a mărit, Antonie l-a numit pe Varlaam [[stareţ]] al mănăstirii şi apoi s-a retras în alt loc unde şi-a săpat o nouă peşteră în care s-a închis. Cu toate acestea, şi aici au venit călugări care s-au stabilit pe lângă el. Astfel s-au format mănăstirile Peşterile de Aproape şi Peşterile de Departe. Mai târziu, a fost construită o mică biserică de lemn peste Peşterile de Departe închinată [[Adormirea Maicii Domnului|Adormirii]] [[Maica Domnului|Maicii Domnului]].
După ce marele Prinţ Izislav de Kiev l-a convins pe stareţul Varlaam să se mute la mănăstirea Dimitriev, obştea, cu binecuvântarea lui Antonie, l-a ales pe blândul şi umilul [[Teodosie al Peşterilor Kievului|Teodosie]] ca egumen. Obştea Peşterilor de Aproape şi de Departe a continuat să crească ajungând la sute de călugări. Atunci, Prinţul Izislav a dat obştii de călugări dealul pe care ei au construit o biserică mare şi numeroase chilii, înconjurate de o palisadă. Astfel, Mănăstirea Peştrilor Peşterilor Kievului, reînnoită, a devenit primul centru spiritual al Ţării Rusiei, ridicat prin eforturile Sfântului Antonie, fără aur, dar prin rugăciunile [[sfânt|sfinţilor]] şi prin lacrimile, veghea şi postul lor.
Multe întâmplări miraculoase au fost atribuite Sfântului Antonie, inclusiv vederea Maicii Domnului de către Sfinţii Antonie şi Teodosie în Biserica Vlaherne din Constantinopol, fără ca ei să-şi părăsească propria mănăstire, şi în care Antonie şi-a aflat momentul adormirii. El a murit în [[7 mai]] 1073 iar moaştele sale, prin pronia divină, sunt nestricate.
