Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
{{În lucru}}
==Legături externe==
→Bibliografie
{{Cutie Biografie Episcopi
| Nume = IPS Anastasie Crimca
Într-un document din februarie 1587, apare ca „Ilie diac”. Respectivul document este un act de danie al voievodului Petru Șchiopu (Domn al Moldovei între 1574-1579 și 1582-1591) pentru „Ilie, fiul Crimcoaei din Suceava”, a siliștei Ungurașii de pe apa Sucevei, pentru participarea sa la respingerea unui atac al cazacilor asupra Moldovei.<ref name=iorga125> Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești'', 1908, p. 125.</ref> Doi ani mai târziu, i se schimbă dania, la cererea sa, cu moșia Dragomirești, unde va ctitori mai târziu [[Mănăstirea Dragomirna]].
În 1599 era [[preot]] la Biserica domnească (cu [[hram]]ul „Înălțarea Domnului”) din Suceava. Nu se cunoaște exact data intrării lui în monahism, dar majoritatea surselor indică anul 1600, la [[Mănăstirea Putna]].<ref name=basilica>[https://basilica.ro/douasprezece-aspecte-mai-putin-cunoscute-din-viata-mitropolitului-anastasie-crimca/?swcfpc=1 Gheorghe Anghel, ''Douăsprezece aspecte mai puțin cunoscute din viața Mitropolitului Anastasie Crimca''], 19 ianuarie 2021, ''Basilica.ro''</ref><ref name=pacurariu>[[Mircea Păcurariu]], ''Dicționarul Teologilor Români'' p. 140</ref>
În timpul stăpânirii lui [[Mihai Viteazul]] în Moldova, a fost ales [[episcop]] al Rădăuților (iunie 1600). După revenirea pe tron a lui Ieremia Movilă (septembrie 1600) a fost îndepărtat din [[scaun]]ul acestei [[Eparhie|eparhii]], retrăgându-se la Dragomirești, lângă Suceava, unde se afla un așezământ monahal mai vechi și unde a ridicat o mică biserică în 1602.<ref name=pacurariu/>
După moartea mitropolitului Teodor Barbovschi (23 februarie 1608), Anastasie Crimca a fost ales [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]].<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești'', 1908, p. 126.</ref>
În afară de îndeplinirea cu strictețe a îndatoririlor religioase ce îi reveneau în calitate de mitropolit, IPS Anastasie Crimca a rămas în istorie și prin multele sale acțiuni filantropice și culturale. Astfel, el a fost unul dintre primii întemeietori de bolnițe și spitale din țările române. Pentru alinarea suferințelor celor mulți și săraci, prima sa ctitorie de la Dragomirna (așezământul din 1602) a fost transformată în bolniță, iar în 1619 a înființat, pe cheltuiala lui, primul spital atestat documentar din Moldova, la Suceava.<ref name=pacurariu/> La [[Mănăstirea Dragomirna]] a înființat o adevărată școală de caligrafi și miniaturiști (el însuși fiind un foarte talentat miniaturist), de la care s-au păstrat un număr important de manuscrise. Este considerat ca fiind primul autoportretist din pictura ortodoxă românească. Pe unul dintre manuscrisele păstrate în muzeul de la Dragomirna poate fi admirat și în prezent autoportretul său, reprezentat la rugăciune, în genunchi și în veșminte de arhiereu, în fața sfinților ierarhi liturghisitori.
Mitropolitul Anastasie Crimca a întocmit un regulament monahal care trebuia aplicat în toate mănăstirile din Moldova. Documentul datează din 20 septembrie 1626 și este cunoscut în istoria Bisericii Ortodoxe Române ca „Regulamentul lui Crimca”.<ref name=basilica/>
A avut contribuții importante în diplomația acelei epoci. Astfel, el a îndeplinit două misiuni diplomatice în Polonia, din încredințarea domnilor Moldovei (Radu Mihnea și Miron Barnovschi), fiindu-i de folos și cunoașterea a mai multor limbi străine.
Ctitor al Mănăstirii Dragomirna, a ridicat acolo biserica mare a mănăstirii, cu [[hram]]ul [[Pogorârea Sfântului Duh]]. Construcția acestui sfânt lăcaș a început de pe vremea când Anastasie Crimca era episcop de Roman și a fost terminată în 1609, pe când el era deja mitropolit al Moldovei ([[târnosire]]a bisericii s-a săvârșit la [[1 septembrie]] 1609).
IPS Anastasie Crimca a trecut la Domnul pe data de [[19 ianuarie]] 1629. Călugărul misionar franciscan Paolo Bonnicio, aflat în trecere prin Moldova, notează că mitropolitul „''a murit, pe neașteptate, în fața voievodului Barnovschi''”. Impresionat de neașteptata moarte a ierarhului, un alt contemporan nota: „''În anul 7137 [1629], luna ianuarie 19, la curtea din Iași, a murit năprasnic și iute, în fața domnului său, Arhiepiscopul Anastasie Mitropolit. Domnea atunci Miron Barnovschi Moghilă voievod. Și l-au îngropat la mănăstirea sa nou-zidită Dragomirna''”.<ref>[https://doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/moartea-neasteptata-mitropolitului-anastasie-crimca Pr. prof. dr. Bogdan Racu, ''Anastasie Crimca''], Doxologia.ro, accesat la 8 februarie 2021</ref>
==Scrieri==
S-au păstrat 25 de manuscrise de la Anastasie Crimca, toate scrise în [[limba slavonă]], care era limba de cult în acea perioadă. Majoritatea acestor manuscrise sunt împodobite cu miniaturi: trei [[tetraevangheliar]]e, trei [[liturghier]]e și o [[psaltire]] la Dragomirna, iar restul (cărți de cult, vieți de sfinți etc.) în biblioteci de peste hotare (7 în Moscova, 3 în Sankt Petersburg, 3 în Liov etc.). În aceste manuscrise se află și peste 250 de miniaturi (scene și portrete biblice), la care se adaugă frontispicii și inițiale înflorate, precum și 15 autoportrete lucrate de mitropolit sau de ucenicii lui.<ref name=pacurariu/>
==Referințe==
* Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908
* [[Mircea Păcurariu]], ''Dicționarul Teologilor Români'', Ediția a doua, Editura Enciclopedică, București, 2002, ISBN 973-45-0409-6
[[Categorie:Mitropoliți români]]
[[Categorie:Mitropolia Moldovei]]
[[Categorie:Ctitori]]
