Modificări

Viitorul [[stareț]] s-a născut la data de [[13 decembrie ]] 1889, părinții săi fiind Emmanuel și Irene Makris, și a primit numele de Athanasios. S-a născut într-o familie mare, de oameni simpli, de la țară. Chiar și atunci când era copil, Athanasios respecta cu devotament regulile de [[post]] alimentar cu privire la produsele lactate. La vârsta de cinci ani a convins-o pe bona nou-angajată să-și petreacă restul zilelor în feciorie.

Athanasios, s-a ținut departe de ispitele lumești, iar la vârsta de șaptesprezece ani a decis să intre la [[mănăstire]]. El a cerut binecuvântarea părinților săi, care au fost fericiți să i-o acorde. În martie 1906, a intrat în Mănăstirea Sf. Ioan Teologul din Patmos; în luna august, după ce a câștigat dragostea fraților, a fost făcut [[Treptele_călugăriei#Rasoforul|rasofor]] și a primit numele de Amfilohie. Pentru a lupta cu [[Patimi|patimile]] și [[Ispita|ispitele]], Amfilohie și-a impus un repaus alimentar strict - zece înghițituri de alimente la fiecare masă în zilele obișnuite, la care se adăugau șapte sau opt măsline în zilele de sărbătoare. În 1911, starețul Mănăstirii Sf. Ioan Teologul l-a trimis pe Amfilohie la [[Muntele Athos]], cu scopul de a învăța cioplitul în lemn; în martie 1913, el a fost tuns în schima mare de către starețul Antoniadis. Două luni mai târziu, starețul a avut acordul fraților mănăstirii să-l [[Hirotonie|hirotonească]] pe Amfilohie, dar, deoarece el nu se credea vrednic, a refuzat, și a cerut tovarășului său de călătorie (și el candidat la hirotonisire) să rămână dacă vrea, în timp ce el și-a continuat călătoria în Egipt și în [[Țara Sfântă]]. Amfilohie a cerut Patriarhului [[Ierusalim]]ului să-l primească ca fiind unul dintre îngrijitorii Sfântului Mormânt. Deși Patriarhul a acceptat propunerea, frații din mănăstire au insistat ca el să se întoarcă și să fie „pedepsit” prin trimiterea lui la un schit numit Apollo, alături de un bătrân pe nume Makarios, pedeapsă care l-a făcut foarte fericit pe Amfilohie deoarece acolo a fost mai în măsură să se roage.

În 1935Exilul său s-a încheiat în 1939, arhipelagul [[Dodecanez]] era ocupat și condus de italienicând Starețul Amfilohie a revenit la Patmos, care au influențat Biserica prin impunerea unui sistem de guvernanță care a facilitat manipulareafiind primit cu mare bucurie. Patriarhul [[Constantinopol]]ului Cu toate acestea, el nu a cerut ca această situație dorit să fie remediată pentru noul [[din nou stareț]]. Ca răspunsîn mănăstirea de unde plecase forțat, obștea Mănăstirii lci s-a ales Stareț axat pe Amfilohie. La scurt timp după aceea, "semințele" viitoarei Mănăstiri administrarea mănăstirii de maici, cu hramul [[hram]]ul [[Buna Vestire au fost "plantate"; prima clădire |Bunei Vestiri]]. Schimbarea puterii în 1942, de la italieni la germani, nu a găzduit avut un atelier de formare pentru tricotat și țesut, scopul adevarat al acestuia era educarea copiilor greciimpact semnificativ asupra vieții Starețului. In acest contextÎn 1947, în 1937, italienii l-au exilat pe Starețul Amfilohie în Grecia continentală, unde a fost primit cu ospitalitate organizat un mic grup de Frăția Teologilor „Zoi” maici pentru a asista orfanii din Atena. Astfel a călătorit în toată Grecia; după care a călătorit în CretaRodos (la acel moment, extrem de săraci), unde punând astfel bazele unui orfelinat și a devenit părintele spiritual al insuleiunei maternități pentru femeile gravide.

Exilul său s-a încheiat în 1939, când Starețul Amfilohie a revenit la Patmos, fiind primit cu mare bucurie. Cu toate acestea, el nu a dorit să fie din nou staret, în Mănăstirea de unde plecase forțat, ci s-a axat pe administrarea Mănăstirii de maici, cu hramul Bunei Vestiri. Schimbarea puterii în 1942, de la italieni la germani, nu a avut un impact semnificativ asupra vieții Starețului. În 1947, Starețul Amfilohie a organizat un mic grup de maici pentru a asista orfanii din Rodos (la acel moment, extrem de săraci), punând astfel bazele unui orfelinat, și a unei maternități pentru femeile gravide.In anul 1968 , de [[Sfintele Paști|Paște ]], Starețul Amfilohie a avut o presimtire presimțire a mortiimorții, care avea să se petreacă peste 2 doi ani, ; astfel i se dăduse timp lui si celor apropiati apropiați să fie pregătiti pregătiți pentru aceasta. Fiind cuprins de milă pentru copiii săi spirituali, el L-a întrebat pe Dumnezeu cu lacrimi dacă ar putea primi mai mult timp pentru a le fi in în continuare alături, la care [[Maica Domnului ]] și Sf. [[Ioan Teologul ]] i-au apărut și l-au informat că cererea sa nu poate fi acceptată. La scurt timp după aceasta, el s-a îmbolnăvit, și după ce a făcut ultimele pregătiri, a adormit pe data de 16 aprilie, 1970.

* The Holy [[:en:Monastery of St. John the Theologian (Patmos, Greece)|Mănăstirea Sf. Ioan Teologul (Patmos, Grecia)]]

"Do not be afraid because of your Orthodoxy; do not be afraid because, as an Orthodox in the West, you will be often isolated and always in a small minority. Do not make compromises but do not attack other Christians; do not be either defensive or aggressive; simply be yourself." — related by Bishop [[Kallistos (Ware) of de Diokleia|Kallistos (Ware)]], 2000, "The Spiritual Guide in Orthodox Christianity", in ''The Inner Kingdom: Volume One of the Collected Works'', [[St. Vladimir's Orthodox Theological Seminary (Crestwood, New York)|St. Vladimir's]] Press, Crestwood, New York, p. 150.