Șerban Cantacuzino: Diferență între versiuni
m (Bucureşti) |
(completări) |
||
| Linia 5: | Linia 5: | ||
Despre Şerban Vodă Cantacuzino se spune că nutrea speranţa de a relua lupta împotriva turcilor, dar chiar în timpul domniei, Imperiul Otoman are o ultimă mare ofensivă spre apus, oştile sultanului asediind chiar Viena (1683). Şerban Vodă, ca şi domnul Moldovei şi principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoţească armata turcă cu mica lui oştire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu cu ghiulele umplute cu paie, ca să nu facă rău creştinilor | Despre Şerban Vodă Cantacuzino se spune că nutrea speranţa de a relua lupta împotriva turcilor, dar chiar în timpul domniei, Imperiul Otoman are o ultimă mare ofensivă spre apus, oştile sultanului asediind chiar Viena (1683). Şerban Vodă, ca şi domnul Moldovei şi principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoţească armata turcă cu mica lui oştire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu cu ghiulele umplute cu paie, ca să nu facă rău creştinilor | ||
| − | asediaţi.<ref>Neagu Djuvara, ''O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri'', ediţia a IV-a, Bucureşti, Ed Humanitas, 2002. ISBN 973-50-0242-6</ref> Se mai află şi astăzi lângă Viena o cruce de piatră ridicată de el pentru creştinii care se aflau atunci în armata turcă.<ref>Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1925</ref> | + | asediaţi.<ref>Neagu Djuvara, ''O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri'', ediţia a IV-a, Bucureşti, Ed Humanitas, 2002. ISBN 973-50-0242-6</ref> Se mai află şi astăzi lângă Viena o cruce de piatră ridicată de el pentru creştinii care se aflau atunci în armata turcă.<ref name="Xenopol">Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1925</ref> |
| + | |||
| + | Între anii 1684 şi 1688 a realizat un joc diplomatic ingenios, încercând să contracareze tendințele expansioniste ale Habsburgilor în Banat și ale Poloniei în Moldova. Le-a propus turcilor să i se acorde ereditar tronul, totodata menţinând contacte și cu Rusia și Veneția. În acelaşi timp, a conceput un plan de atac asupra [[Constantinopol]]ului pentru a alunga turcii din Europa, iar puterile creştine apusene i-au promis sprijin moral și material. | ||
A înființat mai multe ateliere de tipărit (tiparnițe). Prin grija şi cu cheltuiala sa, a apărut în 1688 faimoasa [[Biblia de la Bucureşti (1688)|Biblie de la București]], prima traducere integrală a Bibliei în limba română, cunoscută şi sub numele de ''Biblia lui Şerban Cantacuzino''. | A înființat mai multe ateliere de tipărit (tiparnițe). Prin grija şi cu cheltuiala sa, a apărut în 1688 faimoasa [[Biblia de la Bucureşti (1688)|Biblie de la București]], prima traducere integrală a Bibliei în limba română, cunoscută şi sub numele de ''Biblia lui Şerban Cantacuzino''. | ||
| Linia 11: | Linia 13: | ||
Este ctitorul, printre altele, a [[Mănăstirea Cotroceni|Mănăstirii Cotroceni]] şi a bisericii Fundenii Doamnei, ambele în Bucureşti. | Este ctitorul, printre altele, a [[Mănăstirea Cotroceni|Mănăstirii Cotroceni]] şi a bisericii Fundenii Doamnei, ambele în Bucureşti. | ||
| − | Şerban Cantacuzino a murit subit în octombrie 1688, ivindu-se tot felul de zvonuri despre moartea lui (printre care cel că ar fi fost otrăvit). A fost urmat la tron de către nepotul său, Sf. [[Martir]] şi Binecredinciosul Voievod [[Constantin Brâncoveanu]]. | + | Şerban Cantacuzino a murit subit în octombrie 1688, ivindu-se tot felul de zvonuri despre moartea lui (printre care cel că ar fi fost otrăvit de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane)<ref name="Xenopol"/>. A fost urmat la tron de către nepotul său, Sf. [[Martir]] şi Binecredinciosul Voievod [[Constantin Brâncoveanu]]. |
==Note== | ==Note== | ||
Versiunea de la data 14 martie 2012 14:15
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Şerban Cantacuzino a fost Domn al Ţării Româneşti între anii 1678-1688.
Făcea parte din ilustra familie de origine bizantină a Cantacuzinilor, familie care a dat numeroşi domnitori ai Ţării Româneşti şi ai Moldovei. Această familie se asimilase atât de bine în ţările române, încât ajunsese să se afle în fruntea partidei boiereşti care lupta pentru a restrânge influenţa familiilor greceşti de curând venite. Tatăl lui Şerban Vodă, marele postelnic Constantin Cantacuzino, se însurase cu o fată a lui Radu Şerban Basarab, astfel încât fiii lui se simţeau oarecum moştenitori ai vechilor domnitori „pământeni”.
Despre Şerban Vodă Cantacuzino se spune că nutrea speranţa de a relua lupta împotriva turcilor, dar chiar în timpul domniei, Imperiul Otoman are o ultimă mare ofensivă spre apus, oştile sultanului asediind chiar Viena (1683). Şerban Vodă, ca şi domnul Moldovei şi principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoţească armata turcă cu mica lui oştire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu cu ghiulele umplute cu paie, ca să nu facă rău creştinilor asediaţi.[1] Se mai află şi astăzi lângă Viena o cruce de piatră ridicată de el pentru creştinii care se aflau atunci în armata turcă.[2]
Între anii 1684 şi 1688 a realizat un joc diplomatic ingenios, încercând să contracareze tendințele expansioniste ale Habsburgilor în Banat și ale Poloniei în Moldova. Le-a propus turcilor să i se acorde ereditar tronul, totodata menţinând contacte și cu Rusia și Veneția. În acelaşi timp, a conceput un plan de atac asupra Constantinopolului pentru a alunga turcii din Europa, iar puterile creştine apusene i-au promis sprijin moral și material.
A înființat mai multe ateliere de tipărit (tiparnițe). Prin grija şi cu cheltuiala sa, a apărut în 1688 faimoasa Biblie de la București, prima traducere integrală a Bibliei în limba română, cunoscută şi sub numele de Biblia lui Şerban Cantacuzino.
Este ctitorul, printre altele, a Mănăstirii Cotroceni şi a bisericii Fundenii Doamnei, ambele în Bucureşti.
Şerban Cantacuzino a murit subit în octombrie 1688, ivindu-se tot felul de zvonuri despre moartea lui (printre care cel că ar fi fost otrăvit de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane)[2]. A fost urmat la tron de către nepotul său, Sf. Martir şi Binecredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanu.
Note
| Șerban Cantacuzino | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Gheorghe Duca |
Domnitor al Țării Românești 1678 - 1688 |
Urmat de: Constantin Brâncoveanu |
