6.119 modificări
Modificări
→Istoria bisericească: finalizare traducere
''Istoria bisericească'' a lui Socrate o continuă pe cea a lui Eusebiu de Cezareea, și anume începe cu domnia împăratului [[Constantin cel Mare]] (306-337) și se încheie cu anul 438, sub Teodosie al II-lea. Ea acoperă aceeași perioadă ca lucrările cu același nume a istoricilor Sozomen Scolasticul și Teodoret din Cir.
* Cartea I este consacrată integral domniei lui Constantin. Aceasta evocă pe scurt ascensiunea acestuia, apoi trece în revistă evenimentele importante pentru istoria creștinismului din perioada lungii domnii a acestuia: [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]] (325), politica religioasă a împăratului, câteva figuri importante de episcopi și monahi ai vremii, convertirea popoarelor barbare (axumiți, georgieni) descoperirea Mormântului și a Crucii lui Hristos, problemele apărute în Orient ca urmare a Sinodului. Socrate prezintă avantajul că citează in extenso mai multe documente importante, scrisori ale episcopilor, ale împăratului, ale sinodului; pe de altă parte, ''Istoria'' sa, spre deosebire de altele, nu este o istorie polemică, ci face într-o oarecare măsură dovada unui spirit irenic, datorat fără îndoială apartenenței sale la o Biserică disidentă (însă fidelă Sinodului de la Niceea) a novațienilor.
* Cartea a IV-a acoperă domniile lui [[Valentinian I]] (364-375) și [[Valens]] (364-378), precum și începutul domniilor lui Grațian și Valentinian II. Sechelele crizei ariene ocupă însă un loc notabil, dar Socrate nu se oprește deloc asupra problemelor de definire a doctrinei; se preocupă mai ales de descrierea persecuțiilor îndurate de niceeni. Un capitol important este consacrat monahilor din Egipt, în special lui [[Evagrie Ponticul]].
* Le livre Cartea a V couvre la fin du règne de [[Gratien]] -a acoperă sfârșitul domniei lui Grațian (378-383) et le règne de și domnia lui [[Théodose Ier|Théodose {{Ier}}Teodosie I]] (379-395), dont la carrière politique et le rôle dans le rétablissement de l'orthodoxie nicéenne sont largement soulignés ale cărui carieră politică și rol în restabilirea ortodoxiei niceene sunt amplu subliniate (conciles de Constantinople sinoadele de la Constantinopol din 381 et și 383). Ce livre renseigne aussi sur Această carte aduce informații și cu privire la situation situația mai multor Biserici disidente și asupra marii varietăți de plusieurs Églises dissidentes et sur la grande variété d'usages liturgiques existant alors dans les Églisespractici liturgice existente atunci în Biserici. Socrate passe sous silence les lois de Théodose {{Ier}} contre les païensnu menționează legile lui Teodosie I împotriva păgânilor, mais relate la destruction du Sérapéum d'Alexandrieînsă relatează distrugerea Serapeum-ului din Alexandria.
* Le livre Cartea a VI couvre le règne d'-a acoperă domnia lui [[ArcadiusArcadie]] (395-408). Il est en grande partie consacré à l'histoire de Este consacrată în mare parte istoriei Sf. [[Jean ChrysostomeIoan Gură de Aur]]. Son intérêt réside dans le jugement critique que porte Interesul acesteia rezidă în critica pe care Socrate sur la personne et les actions de l'évêqueo face personalității și acțiunilor episcopului. Tout en s'efforçant à l'impartialité Deși se străduiește să își păstreze imparțialitatea de l'historienistoric, Socrate reflète donc en partie l'opinion négative des opposants de Jean à Constantinoplereflectă totuși în parte viziunea negativă a adversarilor lui Ioan din Constantinopol.
* Le livre Cartea a VII couvre le règne de l'empereur -a acoperă domnia împăratului [[Théodose Teodosie al II-lea]] jusqu'en până în 438, où l'historien met volontairement un terme à son récitcând istoricul hotărăște să pună capăt relatării sale. Les données d'histoire profane y sont plus nombreusesDatele din sfera istoriei laice sunt aici mai numeroase. Plusieurs chapitres concernent les juifs Mai multe capitole se referă la evrei; quelques-uns sont révélateurs de la dégradation des rapports entre juifs et chrétiensunele dintre acestea sunt mărturii revelatoare privind degradarea raporturilor între evrei și creștini, attestée aussi par plusieurs lois atestată și de Théodose mai multe legi ale lui Teodosie al II-lea.
:Les données d'histoire proprement ecclésiastique sont Datele istoriei bisericești propriu-zise sunt de caractère très diverstipuri foarte diverse. La plupart concernent des évêquesMajoritatea se referă la episcopi, le plus souvent ceux des grands siègescel mai frecvent la cei din scaunele importante. Plusieurs chapitresMai multe capitole, généralement critiquesîn ansamblu critice, mettent en scène îl privesc pe [[Cyrille d'AlexandrieChiril al Alexandriei]]. L'assassinat d'[[Hypatie]] est relaté sans que lui soit attribuée une responsabilité directeAsasinarea Hypathiei este relatată fără ca acestuia să îi fie atribuită direct responsabilitatea actului, mais însă Socrate relève que ce meurtre lui valut un grand blâmearată că acesta, ainsi qu'à son Égliseca și Biserica sa au fost foarte mult blamați pentru această crimă.
:Les données qui concernent Constantinople sont les plus fourniesDatele privitoare la Constantinopol sunt cele mai consistente. Socrate parle longuement des cinq évêques qui se succèdent sur le siège de la capitale durant cette périoderelatează în detaliu despre cei cinci episcopi care urcă în scaunul din Capitală în această perioadă. Dans ce livre surtoutÎn special în această carte, novațianul Socrate insistă asupra atitudinii acestora în privința Bisericilor și îi condamnă pe cei care le novatien Socrate insiste sur leur attitude envers les Églises dissidentes et blâme ceux qui les persécutentpersecută. Or ces persécutions pouvaient s'appuyer sur , aceste persecuții puteau fi sprijinite de un arsenal législatif sans cesse renouvelé et durci depuis Théodose Ierlegislativ mereu reînnoit și înăsprit începând cu domnia lui Teodosie I și despre care istoricul nu zice totuși nimic. Astfel, dont l'historien pourtant ne dit mot. Ainsi [[NestoriusNestorie]] est critiqué pour avoir persécuté les dissidents este criticat pentru că îi persecutase pe disidenți; en revancheîn schimb, [[Proclus de ConstantinopleProclu al Constantinopolului|ProclosProclu]], toujours en place au moment où care era încă în scaun când Socrate écrit son ouvrageîși scria lucrarea este lăudat pentru atitudinea sa, est loué pour son attitude qui consiste à les gagner par la patience plutôt que par la forceaceea de a-i câștiga prin răbdarea sa mai degrabă decât prin forță. De l'empereur aussi, Socrate loue la douceurlaudă totodată și blândețea împăratului, s'efforçant încercând să demonstreze că acesta nu avea nimic de faire croire qu'il n'est pour rien dans la politique -a face cu politica de répressionrepresiune.
==Ediții==
