5.289 de modificări
Modificări
→Perioada Medievală
===Perioada Medievală===
Pentru a aprecia pe deplin funcţia muzicii în cultul bizantin, trebuie înţelese două principii. Primul, care a însoţit răspândirea speculaţiilor teologice şi mistice greceşti până la dizolvarea imperiului, a fost credinţa în transmiterea [[înger]]ească a muzicii sacre: presupunerea că Biserica primară făcea oamenii să participe la [[rugăciune]]a corurilor îngereşti. Această noţiune este cu siguranţă mai veche decât relatarea din [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Cartea Apocalipsei]] ([[Cartea Revelaţiei|Apocalipsa]] 4:8-11), pentru rolul muzical al îngerilor aşa cum se precizează în [[Vechiul Testament]] şi clar arătat în [[Cartea lui Isaia|Isaia]] (6:1-4) şi [[Cartea lui Ezechiel|Ezechiel]] (3:12). De fapt, mult mai semnificativă este sublinierea din [[Exodul]] 25, care spune că modelul pentru închinarea pământească a poporului lui [[Israel]] provenea din [[rai]]. Această aluzie este perpetuată în scrierile [[Sfinţii Părinţi|Părinţilor Bisericii]] din perioada timpurie, cum ar fi [[Clement de Roma]], [[Iustin Mucenicul|Iustin]], [[Ignatie de Antiohia]], [[Atenagora de Atena]] şi [[Dionisie Areopagitul]]. Ulterior, a primit recunoaşterea în tratatele liturgice ale lui [[Nicolae Cabasila]] şi [[Simeon de Tesalonic]] (''Patrologia Graeca'', CL, 368-492 şi respectiv CLV, 536-699).
Efectul pe care această concepţie l-a avut asupra muzicii bisericeşti a fost întreit: întâi, a dus la o atitudine foarte conservativă privind compoziţia muzicală; în al doilea rând, a fixat tradiţia melodică a anumitor imnuri şi în al treilea rând, a continuat, pentru o vreme, să păstreze anonimatul compozitorului. Pentru că dacă un cântec este de origine cerească atunci recunoaşterea pe care o primeşte omul care îl transmite lumii întregi trebuie să fie minimă. Acest lucru este adevărat în special în cazul imnurilor despre care se ştie că întâi au fost cântate de corurile îngereşti—cum ar fi [[Amin]], [[Aliluia]], [[Trisaghion]], [[Sfânt]] şi [[Doxologie|Doxologia]]. În consecinţă, până în vremea Paleologilor era de neconceput ca un compozitor să-şi pună numele sub astfel de text într-un manuscris.
