Enditon

Enditonul, endotionul sa inditia (din gr. τό ἐνδυτόν = veşmânt sau armură care înfăşoară trupul) este al doilea veşmânt cu care se îmbracă Sfânta Masă, peste „cămaşă” sau katasarkia. Se aşază pe masa altarului odată cu aceasta, la sfinţirea bisericii. Deasupra sa se aşază ilitonul, apoi Sf. Antimis. Enditonul este făcut din materiale bogat împodobite (de ex. din brocart, mătase, catifea brodată) şi uneori chiar din metal preţios, împodobit cu icoane. Se poate schimba de la o perioadă liturgică la alta, luând aceleaşi culori ca şi veşmintele clerului. Cel mai frecvent este însă de culoare roşie (simbol al Patimilor lui Hristos şi culoarea splendorii imperiale) sau galbenă (culoarea sfinţeniei şi a slavei dumnezeieşti).

Din punct de vedere simbolic, enditonul semnifică slava lui Dumnezeu sau strălucirea feţei Domnului care s-a arătat la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului.

Surse

• André Bailly, Abrégé du dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 1901, ISBN 2-01-003528-3 (versiune online)
• Pr.Prof.Dr. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
• Lector superior Dr., Ieromonah Petru Pruteanu, Curs de arheologie bisericească (Liturgica Generală I, an I, semestrul I), editura Paisiana, Zăbriceni, 2006.