Rucodelie
Rucoldelia (sl. rąkodĕlije) este lucrul mâinilor monahului[1].
Rucoldelia sau lucrul mâinilor este o noțiune cheie a vieții monastice creștine, care apare în prima apoftegnă din Patericul egiptean, ca fiind lucru de căpetenie a călugărului în alternanță cu rugăciunea.
În tradiția monastică, rucodelia este însoțită de melete (gr.) - meditarea continuă a unuia sau a mai multor versete din Sfânta Scriptură - sau de rugăciunea neîncetată. De aceea lucrul mâinilor călugărului, prin simplitatea sau caracterul lui relativ mecanic, trebuie să permită rugăciunea sau meditația.
La părinții pustiei din Egipt, în secolele IV-VII, cea mai răspândită rucodelie era împletirea de funii și de conșnițe. În alte părți ale lumii, rucodelia a variat în funcție de condițiile specifice locului, dar urmând întotdeauna principiului ca ea să permită rugăciunea.
Note
- ↑ Deși în românește termenul există și în afara lumii bisericești - cf. http://dexonline.ro/lexem/r%C4%83codelie/143699
