Pasicrat şi Valentin

Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valentin au trăit în secolele III-IV d. Hr. Erau fraţi, amândoi fiind soldaţi în armata romană. Au primit mucenicia în vremea împăratului roman Diocleţian. Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte în ziua de 24 aprilie.

Viaţa şi mucenicia

Aceşti doi fraţi erau ostaşi într-o legiune a armatei romane încartiruite în cetatea Durostor, în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu.

Cei doi erau creştini. Ei îarătau îi învăţau pe toţi să nu se mai închine zeilor vechi, care erau doar idoli, ci lui Hristos, adevăratul Dumnezeu. Au fost arestaţi din această cauză în anul 298 şi au fost duşi judecată înaintea comandantului legiunii, care le-a cerut să jerrfească zeului Apollo. Pasicrat însă a scuipat idolul în faţă. Ca urmare, a fost legat cu lanţuri de fier şi dus la închisoare. Fratele său Valentin, care mai înainte ar fi vrut să jertfească zeului, lepădându-se Hristos de teama păgânilor, ca să scape de chinuri, dar Pasicrat n-a vrut să-i vorbească, ca unuia pe care nu-l mai considera drept rudă cu el.

La următoarea cercetatre Valentin L-a mărturisit cu tărie pe Hristos. A fost condamnat la moarte, hotărând să li se taie capetele. Pe când erau duşi la moarte, mama lor îi însoţea, încurajându-i să rămână statornici în credinţă, primind cu pace mucenicia. Când au primit moartea mucenicească, Sfântul Pasicrat avea doar 22 de ani, iar fratele său Valentin, 30. După moartea celor doi, mama lor le-a luat trupurile şi le-a îngropat după rânduielile creştineşti.

Sursa

• Ioan Rămureanu, Sf. Pasicrat şi Valentin, in Sfinţi români şi apărători ai legii strămoşeşti, Bucureşti, 1987, p. 133