Modificări

Cel între == Viaţa şi personalitatea ==Se ştiu puţine despre viaţa sa înainte de a deveni [[episcop]]; indicarea anului 315 ca an al naşterii sale reprezintă doar o simplă presupunere. Se pare că a fost [[hirotonie|hirotonit]] [[sfinţidiacon]] Părintele nostru '''Chiril de Episcopul [[Macarie al Ierusalimului]] în jurul anului 335 iar preot 10 ani mai târziu de către Maxim. Având o fire împăciuitoare, înclinată către reconciliere, a avut la început o poziţie relativ moderată, dar categoric împotriva [[arianism]]ului, dar (spre deosebire de câţiva dintre contemporanii săi ortodocşi) câtuşi de puţin doritor de a accepta intransigentul termen de ''[[homoousios]]'' (315[[cosubstanţial]]). Separându-386) se de [[mitropolit]]ul său [[Acacius de Cezareea]], adept a lui [[Arie]], a trecut de partea eusebienilor, "aripa dreaptă" a fost un partidului conciliator post-niceean, intrând astfel în conflict cu [[teologierarh]] remarcabil ul său, conflict agravat şi de invidia acestuia provocată de importanţa atribuită de [[arhiepiscopSinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] al diocezei Sf. Chiril. În 358, un consiliu ţinut sub autoritatea lui Acacius, l-a îndepărtat pe Sf. Chiril, silindu-l să se retragă în [[IerusalimTars]]ului . La vremea aceea fusese oficial însărcinat să vândă proprietatea bisericii pentru a-i ajuta pe săraci, deşi adevăratul motiv s-a dovedit a fi faptul că Sf. Chiril propovăduia în perioada timpurie a Bisericii[[cateheză|catehezele]] sale doctrina niceeană şi nu cea ariană. Este sărbătorit Pe de altă parte, în anul următor, [[Biserica Ortodoxăsinod]] ul conciliator din Seleucia, la data care Sf. Chiril a fost prezent, l-a condamnat pe Acacius. În 360, sub influenţa tribunalului prezidat de mitropolit, Sf. Chiril a fost din nou trimis în exil până la urcarea pe tron a lui [[18 martieIulian Apostatul]], care i-a permis să se întoarcă. Dar împăratul arian [[Valens]] l-a surghiunit încă o dată în 367, după care a fost lăsat în pace până la moartea sa, autoritatea sa fiind confirmată de Primul Sinod de la Constantinopol (381) la care a fost prezent. În cadrul acestui sinod, el a acceptat termenul de ''homoousios'', convingându-se în cele din urmă că nu există o alternativă mai potrivită.

== Life and Character Poziţia teologică ==Little is known of his life before he became [[bishop]]; the assignment of the year 315 for his birth rests on mere conjecture. He seems to have been ordained [[deacon]] by Bishop [[Macarius of Jerusalem]] about 335Deşi la început scrierile sale teologice erau oarecum vagi în exprimare, fără îndoială, and priest some ten years later by Maximusele reflectau poziţia sa de adept al ortodoxiei niceene. Naturally inclined to peace and conciliation, he took at first a rather moderate position, distinctly averse from [[Arianism]],but (like not a few of his undoubtedly orthodox contemporaries) by no means eager to accept the uncompromising term Chiar dacă evită controversatul termen de ''[[homoousios]]''. Separating from his [[metropolitan]], [[Acacius of Caesarea]]el sugerează ideea în multe paragrafe care exclud formula patripasiană, a partisan of [[Arius]], Cyril took the side of the Eusebians, the sibeliană şi ariană "right wingA fost o vreme când Fiul nu exista" of thepost-. În altă parte el adoptă poziţia [[First Ecumenical CouncilSfinţii Părinţi|NicenePărinţilor]] conciliation partyRăsăriteni punând accentul pe libertatea voinţei, and thus got into difficulties with his superior, which were increased by Acacius's jealousy of the importance assigned to Cyril's see by the autexousion'' (auto-determinare), şi abordează parţial problema acelui element atât de mult pomenit în Apus – [[First Ecumenical Council|First Council of Nicaeapăcat]]ul. A council held under Acacius's influence in 358 deposed Cyril and forced him to retire to Tarsus. At that time he was officially charged with selling church property to help the poorPentru el păcatul este consecinţa libertăţii, although the actual motivation appears to be that Cyril was teaching Nicene and not Arian doctrine in his catechismnu o stare naturală. On the other handCorpul nu este cauza, the conciliatory Council of Seleucia in the following yearci instrumentul păcatului, at which Cyril was presentiar leacul acestuia, deposed Acacias. In 360 the process was reversed through the metropolitan's court influenceasupra căruia sfântul insistă, and Cyril suffered another year's exile from Jerusalem, until este [[Julian the Apostatepocăinţa]]'s accession allowed him to return. The Arian emperor Ca mulţi dintre Părinţii Răsăriteni, concepţia sa despre creştinism este esenţialmente axată pe principii morale. Doctrina sa despre [[ValensÎnviere]] banished him once more in 367nu este la fel de realistă ca cea a altor Părinţi. Dar concepţia sa despre Biserică este categoric de ordin empiric, after which he remained undisturbed until his death, his jurisdiction being expressly confirmed by the Biserica Sobornicească în forma sa actuală fiind cea adevărată lăsată de [[Second Ecumenical CouncilIisus Hristos|First Council of ConstantinopleHristos]] (381), at which he was presentcea care desăvârşeşte Biserica din [[Vechiul Testament]]. Doctrina sa despre Sfânta [[Euharistie]] este demnă de toată atenţia. At that council, he voted for acceptance of the term ''homoousios''Deşi uneori pare că abordează problema în mod simbolic, having been finally convinced that there was no better alternativealteori se apropie de doctrina realistă conform căreia pâinea şi vinul sunt înseşi Trupul şi Sângele lui Hristos.

== Theological Position Catehezele ==Though his theology was at first somewhat indefinite in phraseology, he undoubtedly gave athorough adhesion to the Nicene orthodoxy. Even if he does avoid the debatable term Cele 23 de cateheze faimoase (în greceşte ''[[homoousios]]Katecheseis'') pe care le-a scris în anul 347 sau 348,he expresses its sense in many passages, which exclude equally pe vremea când era [[Patripassianismpreot]], [[Sabellianism]], and the Arian formula "There was a time when the Son was not." In other points he takes the ordinary ground of the Eastern Fathers, as in the emphasis he lays on the freedom of the will, the ''autexousion''conţin învăţături despre principalele teme legate de practica şi credinţa Ortodoxă, and his imperfect realization of the factor so much more strongly brought out in the West într-- sin. To him sin is the consequence of freedomo formă mai degrabă populară decât ştiinţifică, not a natural condition. The body is not the cause, but the instrument of sin. The remedy for it is repentance, on which he insists. Like many of the Eastern Fathers, he has an essentially moralistic conception of Christianity. His doctrine of the plină de dragoste şi grijă duhovnicească pentru [[Resurrectioncatehumen]] is not quite so realistic as that of otherFathers; but his ii cărora le erau adresate. Fiecare cateheză se bazează pe un text din [[ecclesiologySfânta Scriptură|conception of the Church]] is decidedly empirical -- the existing catholic Church form is the true one, intended by Christ, the completion of the Church of the [[Old Testament]]. His doctrine on the [[EucharistScriptură]] is noteworthyşi pe tot parcursul lor există o abundenţă de citate biblice. If he sometimes seems to approach the symbolical viewDupă o introducere generală, at other times he comes very close to a strong realistic doctrine. The bread and wine are not mere elementsurmează 18 cateheze pentru ''competentes'' iar restul de 5 se adresează celor proaspăt botezaţi, but the body and blood of în vederea pregătirii lor pentru [[Jesus Christ|ChristSfânta Împărtăşanie]].

== Catechetical Lectures ==His famous twenty-three catechetical lectures (in Greek, ''Katecheseis''), which he delivered while still a Paralel cu tălmacirea [[presbyterCrez]] in 347 or 348ului, contain instructions on the principal topics of Christian faith and practiseaşa cum era la acea vreme primit în biserica din Ierusalim, in rather a popular than a scientific mannerdesfăşoară polemici vehemente împotriva păgânilor, full of a warm pastoral love and care for the [[catechumen]]s to whom they were deliveredevreilor şi rătăcirilor eretice. Each lecture is based upon a text of [[Scripture]]Acestea sunt de o mare importanţă, and there is an abundance of Scriptural quotation throughout. After a general introductiondat fiind lumina pe care o aruncă asupra metodelor pedagogice specifice vremii, eighteen lectures follow for the ''competentes'', and the remaining five are addressed to the newly baptized, in preparation for the reception of [[Eucharist|Holy Communion]].Parallel with the exposition of the creed as it was then received in the church of Jerusalem are vigorous polemics against pagan, Jewish, and heretical errors. They are of great importance for the light which they throw on the method of instruction usual in that age, as well as upon the liturgical practises of the period, of which they give the fullest account extantca şi asupra practicilor liturgice despre care oferă o amplă relatare.

"O strange and inconceivable thingOh, lucru straniu şi de neînchipuit! We did not really dieNu am murit cu adevărat, we were not really buriednu am fost îngropaţi cu adevărat, we were not really crucified and raised againnu am fost răstigniţi cu adevărat şi nu am înviat, but our imitation was but căci ceea ce noi am închipuit nu a figurefost altceva decât asemănare, while our salvation is in realitype când mântuirea noastră este realitate. Christ was actually crucifiedCu adevărat Hristos a fost pironit pe cruce, and actually buried, and truly rose againîngropat şi a înviat; and all these things have been vouchsafed to usşi toate acestea ne-au fost date nouă prin milostivirea Sa, that weca noi, by imitation communicating in His sufferingsurmând calea patimilor Sale să ne putem câştiga mântuirea cu adevărat. Oh, might gain salvation in reality. O surpassing loving-kindnessneîntrecută şi iubitoare milostivire! Christ received the nails in His undefiled hands and feetHristos a primit cuie în mâinile şi picioarele Sale fără prihană şi a îndurat suferinţă mare; pe când mie, and endured anguish; while to me without suffering or toilfără suferinţă sau durere, by the fellowship of His pain He vouchsafed salvationmi-a dăruit mântuire prin unirea cu pătimirea Sa." -- – ''On the Christian SacramentsDespre Tainele creştine'' ==HymnsImnografie==[[TroparionTropar]] (Tone [[Glas]] 8):You were seen in Zion clothed in a robe of godlinessAi fost văzut în Sion înveşmântat în straie cuvioase:As an illustrious pillar of the Apostles' faithPrecum un strălucit stâlp al credinţei apostoleşti.:You became an heir to their graceTe-ai făcut moştenitor al harului lor,:Setting forth their pious doctrinesAi adus lumii la cunoştinţă învăţăturile lor cucernice:And dispensing their talents of wisdomŞi ai răspândit înţelepciunea lor.:O Cyril, our Father and hierarchSfinte Chiril, părinte şi ierarhe, pray for usroagă-te pentru noi. [[KontakionCondac]] (Tone Glas 1):With your lipsCu buzele tale, O wise Cyrilo, înţeleptule Chiril,:And through divine inspirationŞi insuflat fiind de Duhul :You enlightened your peopleAi luminat poporul tău:To the worship of the one TrinityCa să slăvească una Treime,:Undivided in essence, yet divided in HypostasesNedespărţită în fiinţă dar despărţită în ipostasuri.:Wherefore rejoicing, we celebrate your all-holy memoryPentru care ne bucurăm şi prăznuim sfânta ta pomenire,:Offering you as our intercessor before GodAvându-te pe tine mijlocitor înaintea lui Dumnezeu. 

*Initial Prelucrare şi îmbogăţire a unui text from din ''Schaff-Herzog Encyc. of Religion''.

[[Categorie:Patriarhi al Ierusalimuluide Ierusalim]]