Modificări

{{Diacritice}}Părintele '''Cleopa Ilie''' ([[10 aprilie]] 1912 - [[2 decembrie]] 1998), [[arhimandrit]] şi vieţuitor la Mânăstirea Sihăstria – Neamţ, a fost unul dintre cei mai însemnaţi [[duhovnic]]i şi predicatori români ai secolului XX.

Viitorul arhimandrit Cleopa s-a născut în comuna Suliţa, judeţul Botoşani, la 10 aprilie 1912. fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru şi Ana Ilie. Din cei 10 copii 5 intră , cinci aveau să intre în [[monahism]]. De mic era râvnitor spre cele Dumnezeieştidumnezeieşti, îndeletnicindu-se cu [[post]]ul, [[rugăciune]]a şi faptele bune. Părinţii săi, Alexandru şi Ana Ilie, i-au fost un exemplu viu de trăire creştină, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserică şi de copii. Nu lipseau niciodată de la sfintele slujbe, făceau [[milostenie]], se rugau mult împreună cu copiii și duceau o viaţă curată şi bineplăcută lui Hristos. Casa lor era ca o biserică, aşa cum avea să povestească mai târziu şi Părintele Cleopa.

Neştiind ce să mai facă, mama sa l-a dus la duhovnicul Conan [[Conon Georgescu ]] de la Schitul Cozancea, care , ascultându-i îngrijorarea pentru viaţa copilului, o sfătuieşte să îl dăruiască Maicii Domnului.

Atunci Ana s-a închinat cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, făcând trei [[metanie|metanii ]] și, căzând în genunchi, a zis plângând: ''Maica Domnului, îți dăruiesc ţie copilul acesta al meu, că este bolnav şi plânge mereu. Fă ce ştii tu cu el!'' Și l-a trecut de trei ori pe sub sfânta [[icoană]].

În jurul anului 1920 , sora părintelui Cleopa, Ecaterina, pleacă la Mânăstirea Agapia pentru a se călugări.

În iarna anului 1929, după sărbătoarea Sfântului Ierarh [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]], Constantin şi fratele său Vasile s-au hotărât să plece la Schitul Sihăstria - Neamț pentru a sluji toată viața lui Hristos. După ce s-au rugat mult lui Dumnezeu, cu post şi metanii, au luat [[binecuvântare ]] de la [[preot]]ul satului şi au spus părinților gândul lor ; şi așa au plecat la mânăstire.

La intrarea în obştea Schitului Sihăstria, împreună cu fratele său mai mare, Vasile, au fost trei zile ispitiţi canonic, după care au fost primiţi de către [[stareţ]]ul de atunci, Părintele [[Ioanichie Moroi]].

La 14 septembrie 1933, la Înălțarea [[Înălţarea Sfintei Cruci]], nevoitorul monah Gherasim și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, culcat în sicriul pe care singur și-l făcuse drept pat în care dormea noaptea.

Până în anul 1935, Constantin a păscut oile Schitului Sihăstria, împreună cu alți fraţi, în smerenie, ascultare, rugaciune şi studierea Sfinţilor Părinți. Părintele Cleopa ne povestea: "În anii în care am fost cioban la oile schitului împreună cu fraţii mei, am avut mari bucurii duhovnicești. Stâna, oile, trăirea în liniste si liniște și singurătate pe munte, în mijlocul naturii, mi-au fost şcoală de călugărie şi [[teologie]]".A mai avut ascultări de [[paracliser ]] şi [[iconograf|pictor de icoane]].

În anul 1937, la sfârșitul lunii iulie, rasoforul Constantin Ilie a fost rânduit de [[egumen ]] să fie făcut călugăr. Acum avea 6 ani de ucenicie în schit. După aceasta şi-a continuat ascultarea de cioban la oile schitului până în vara anului 1942, fiind ajutat de monahii Galaction Ilie (unchiul său) și Antonie Olaru.

După incendiu, Schitul Sihăstria supravieţuia din ce în ce mai greu. Bătrânul stareț Ioanichie, în vârstă de 82 de ani, era tot mai bolnav şi aproape orb. Nu mai putea sluji [[Sfânta Liturghie ]] și cu greu spovedea și dădea sfaturi.

Părintele Ioanichie Moroi avea să treacă la Domnul doi ani mai târziu, la [[3 septembrie ]] 1944.

Prima grijă a Părintelui Cleopa a fost aceea de a reînnoi incinta și chiliile arse, să acopere cu tablă biserica de piatră şi să facă un nou [[paraclis]].

În anul 1944, la [[27 decembrie]], monahul Cleopa este hirotonit [[ierodiacon]], iar la [[23 ianuarie]] 1945 este hirotesit , ieromonah de Episcopul [[Galaction Cordun]], pe atunci staret stareț al Mănăstirii Neamț. După această dată este numit oficial egumen al Schitului Sihăstria.

Între anii 1945-1946, schitul se reînoieştereînnoieşte, reconstruindu-se o mare parte din chilii şi o [[trapeză]] de peste 100 de persoane.

În anul 1947, făcându-se cunoscut peste tot pentru că numele şi activitatea duhovnicească şi administrativă a Protosinghelului [[Protosinghel]]ului Cleopa Ilie, egumenul Schitului Sihăstria, deveneau tot mai cunoscute, Patriarhia Română, care a luat în atenţie observat eforturile de înnoire generală a acestui sfânt așezământ monahal, a propus ridicarea Schitului [[Schit]]ului Sihăstria la rang de [[mănăstire ]] independentă şi de sine stătătoare. Patriarhul României, [[Nicodim Munteanu]], a aprobat ridicarea Schitului Sihăstria la rang de mănăstire, în [[30 iunie]] 1947, precum şi ridicarea Protosinghelului Cleopa Ilie la rang de Arhimandrit la [[19 septembrieArhimandrit]] 1947. [[Hirotesie|Hirotesia ]] sa s-a făcut la 19 septembrie 1947. Aceasta s-a hotărât întrucât el a reușit Părintele Cleopa reușise ca numai în cinci ani de zile să facă dintr-un schit ars integral, aproape în paragină şi cu monahii risipiţi pe la alte mânăstiri , o mănăstire renumită și bine organizată.

În noiembrie 1946, mama părinteluiPărintelui, văduvă şi singură, intră în obştea Mânăstirii Agapia Veche. În 1947 este tunsă în monahism cu numele Agafia. Se nevoieşte aici 22 de ani, după care trece la Domnul în anul la [[15 septembrie ]] 1968.

Odata Odată cu venirea comuniştiilor la putere, urmează o perioadă nefastă pentru părinte. Ceeace Ceea ce avea să îl va aduce aducă în vizorul autorităţilor este a fost o predică pe care a rostit-o la sărătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, spunând: ''Să dea Dumnezeu ca si și conducătorii nostri noștri de acum să fie ca Sfinţii ÎmpăratiÎmpărați, ca să-i pomenească Biserica în veac!'' şi lăudând râvna marilor împăratiîmpărați, care au dat libertate creştinilor şi au construit numeroase biserici. Cineva din popor la reclamatcei prezenți l-a denunțat, şi astfel că a fost arestat şi anchetat pentru cinci zile la Târgu Neamţ. A fost eliberat la fel de subit repede cum fusese şi arestat.

Cei din jurul său, conştientizând că va mai avea de furcă cu autorităţile comuniste, l-au sfătuit să se ascundă pentru un timp în munţi. ŞiPărintele Cleopa și-a făcut atunci un bordei din lemn , în pământ , la 6 km de mânăstire, în adâncul pădurii. Monahii din mânăstire îi mai duceau din când în când câte ceva de mancare. Se Părintele se ruga acolo neîncetat, ziua şi noaptea, cerând ajutorul şi mila lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului, către care avea multă evlavie. După sase șase luni de retragere în munţi, Arhimandritul Cleopa a fost readus ca stareţ în obstea obștea Mănăstirii Sihăstria, spre bucuria tuturor, atât a călugărilor, cât si și a credincioşilor.

În anul 1949, la [[30 august]], Arhimandritul Cleopa Ilie este numit staret stareț al Mănăstirii Slatina - Suceava şi se transferă acolo împreună cu 30 de călugări din obstea obștea Mănăstirii Sihăstria, în urma deciziei Patriarhului [[JustinianMarina|Justinian]]. În locul său este numit staret stareț la Sihăstria Protosinghelul Ioil Gheorghiu.

La Mănăstirea Slatina întemeiază o obste obște care a ajuns avea să ajungă la peste 80 de vieţuitori.

Arhimandritul Cleopa a fost rânduit de Mitropolia Moldovei să supravegheze şi să îndrume viaţa duhovnicească a mai multor mănăstiri din împrejurimi: Putna, MoldovitaMoldovița, RâscaRâșca, Sihăstria si și schiturile Sihla si și Rarău, după modelul Mănăstirii Slatina.

Persecuţiile dintre anii 1959-și 1964 au însemnat fost cea mai grea dificilă perioadă prin care a monahismului trecut monahismul românesc din în secolul XX.

Spre sfârsitul sfârșitul anului 1959 s-a votat de către guvernul ateu din Bucuresti, un decret special (Decretul 410/1959) prin care erau excluşi din mănăstiri toţi călugării până la mai tineri de 55 de ani şi maicile de până la vârsta de în 50 de ani. Decretul a fost aplicat cu severitate, sub controlul securitătii si Securității, cu ajutorul Miliției și sub supravegherea organelor politiceDepartamentului Cultelor.

Până în primăvara anului 1960 , au fost exclusi excluși din mănăstiri peste 4000 de monahi şi monahii. Mai întâi au fost excluşi din monahism pentru toată viaţa stareţii şi duhovnicii care aveau o activitate duhovnicească mai intensă şi și, din toate mănăstirile din ţară, întregul tineret, adică fraţii şi rasoforii[[rasofor]]ii, iar primirea de noi tineri în mănăstiri era interzisă şi supravegheată de securitateSecuritate.

Părintele Cleopa a fost şi el vizat, dispoziţia autorităţilor fiind să dezbrace fie dezbrăcat de haina monahală şi să aibă domiciliu forţat în satul său natal. Ca mulţi alţi călugări , a refuzat să dezbrace părăsească haina monahală şi să părăseasca mânăstireapărăsească mănăstirea.

Văzând această situaţie grea, stiind știind că este mereu supravegheat de organele politice, Părintele Cleopa, îndemnat de Duhul Sfânt, s-a retras din nou - pentru a treia oară - în Muntii Munții Moldovei, la mult iubita sa linisteliniște. Întâi s-a dus în pădurile din jurul comunei Hangu. Apoi, siși-a făcut un mic bordei din lemn, nu departe de culmea Muntelui Petru Vodă.

Aici s-a nevoit cinci ani, îndurând aceleaşi greutăţi ca si și mai înainte. S-a îndeletnicit cu postul, privegherea, rugăciunea şi cu scrierea. Iată titlurile câtorva din scrierile sale din alcătuite în vremea când stătea în muntimunți: ,,''Predici pentru monahi’’monahi'', numită si ,,Urcus și ''Urcuș spre înviere’’înviere''; ,,''Spovedania arhiereilor’’, ,arhiereilor'',''Spovedania stareţilor’’, ,stareţilor'',''Spovedania duhovnicilor’’, ,duhovnicilor'',''Spovedania preoţilor de mir’’, ,mir'',''Spovedania monahilor’’, ,monahilor'',''Despre vise şi vedenii’’vedenii'', precum şi ,,''Minunile lui Dumnezeu din zidiri’’zidiri''.

În toamna anului 1964, când tulburările şi prigonirile Bisericii s-au mai liniştit, părintele revine în Mănăstirea Sihăstria, ca [[duhovnic ]] al întregii obşti, şi povăţuieşte fără întrerupere atât călugări, cât si și mireni, timp de 34 de ani.  Cuvântul sâu ajungea în toată ţara şi peste hotare, numele său fiind vestit, cunoscut şi iubit de toţi. Era căutat de zeci de oameni zilnic, pentru sfat, povaţă, îndrumare. El îi primea pe toţi cu dragoste, învăţându-i cele de trebuinţă ale credinţei şi petrecându-i cu dragoste. A rămas celebră vorba sa, care îi este reprezentativă: ,,,Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce”. Asa de mare era dragostea sa ,,Că dacă aş avea un sac mare, v-aş băga pe toţi în el, şi v-aş duce în Rai !”.

Zilele de Lunile septembrie-noiembrie ale anului 1998, prevesteau sfârşitul apropiat al Părintelui Cleopa! . Acum vorbea tot mai puţin, cu voce stinsă şi mereu repeta aceleaşi cuvinte: ''"De acum mă duc la fraţii mei!''", ''"Lăsaţi-mă să plec la fratii mei!'' " Apoi iarăşi spunea: ''"Mă duc la Hristos! RugatiRugați-vă pentru mine, păcătosul!''"

Până duminică, [[29 noiembrie]] a spovedit calugări călugări şi credincioşi Era senin la fatăfață, vorbea calm şi frumos celor care îl întrebau şi nu refuza pe nimeni care voia să-l vadă. Pe toti toți îi mângâia şi îi îmbărbăta ca întotdeauna, în liniste liniște si bucurie. Începând de Duminică , de la ora 4 după-amiază, Părintele Cleopa nu a mai răspuns la întrebările ucenicilor săi şi a rămas nemişcat , cu ochii întredeschişi , pe scaunul său de spovedanie, ca într-o răpire, timp de mai bine de unsprezece ore.

Luni dimineată dimineață (noaptea) la orele 3.30, bătrânul s-a deşteptat ca dintr-un somn adânc, fiind bine dispus şi mulţumit sufleteşte. Apoi a cerut ceva de mâncare, zicând: ''"Aţi mai văzut voi vreun călugăr să mănânce la ora asta?''"

Luni, 30 noiembrie, şi marţi, 1 decembrie, părintele a stat cu credincioşii şi a dat sfaturi ca de obicei. Luni seară însă, în chip neobişnuit, Părintele Cleopa a început să-şi citească rugăciunile dimineţii, deşi ucenicii i-au spus: ''"Părinte, acum este seară. Rugăciunile diminetii dimineții citiţi-le mâine dimineaţă!'' " Dar părintele a răspuns: ''"Acum le citesc, căci mă duc la fraţii mei!'' " Ucenicii au privit, ca de obicei, cu neîncredere.

Marti Marți seara s-a culcat târziu, dând semne de mare oboseală. La ora 2:20,20 miercuri dimineată, dimineață ([[2 decembrie]]) ucenicul său a auzit că părintele respiră respira din ce în ce mai rar. Când s-a apropiat de el, părintele a răsuflat adânc şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, întru nădejdea Învierii şi a vieţii veşnice.

Înmormântarea a avut loc la [[5 decembrie]], fiind prohodit de Mitropolit Mitropolitul Moldovei şi de alţi opt arhierei, preoţi, diaconi şi mulţime multă de credincioşi, veniţi din toate părţile ţării.

Multă lume se închină în chilia şi la mormântul Părintelui Cleopa, şi iau pământ şi flori de binecuvântare, spunând că simt ajutor , prin rugăciunile sfinţiei sale.

Arhimandritul [[Ioanichie BalanBălan]], vechi ucenic al Părintelui , spunea: "Părintele Cleopa este considerat, pe drept cuvânt, unul din cei mai iscusiţi duhovnici, sfetnici şi predicatori ai monahismului românesc contemporan. Viaţa sa interioara interioară exemplară, de ascet şi sihastru consacrat, experienţa sa în nevoinţa monahală, vastele sale cunostinţe scripturistice şi patristice de autodidact care te uimesc, memoria sa rar intalnităîntâlnită, blandeţeablândeţea, dragostea sa de oameni, râvna pentru Dumnezeu şi cuvântul său hotărât, inţelept înţelept şi precis, unit cu darul frumoasei vorbiri în grai dulce moldovenesc, fac din Arhimandritul Cleopa Ilie o personalitate în spiritualitatea noastră ortodoxă. Credincioşii, numeroşii săi fii duhovniceşti, calugări călugări şi mireni, îl socotesc ca fiind o binecuvantare binecuvântare a lui Dumnezeu pentru Biserica noastră".

La sfârşitul anului 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a declarat că se ia are în vedere deschiderea procesului de canonizare, a Părintelui Cleopa, și trecerea sa în rândul sfinţilor, în calendar, cu numele: Cuviosul Cleopa de la Sihăstria.

*[[Ioanichie Bălan]] arhim., ''Viaţa părintelui Cleopa'', Editura Trinitas, Iași, 2002