Modificări

{{OrtodoxiaînRomânia}}La [[14 august|14]]/[[27 august]]1916, România declara război Austro-Ungariei. În cei doi ani '''din primul război mondial''', preoțimea ortodoxă română din vechea Românie a fost alături de popor, în toate suferințele și durerile lui. O parte a clerului a însoțit trupele pe câmpurile de luptă, unii pierind în lupte, iar cei care au rămas alături de păstoriți în teritoriile ocupate vremelnic de trupele germane (Oltenia și Muntenia) sau bulgare (Dobrogea și vestul Munteniei), au suferit bătăi, schingiuiri, deportări în Germania și Bulgaria și chiar moartea. Călugării și călugărițele și-au făcut datoria — ca și în [[Preoții ortodocși români și războiul de independență‎|Războiul de Independență]] — angajându-se voluntar, în serviciile sanitare ale armatei.