2.343 de modificări
Modificări
m
→Influența grecească în educație: Adăugare legătură
În timpul domniei lui Matei Basarab, cu toată mișcarea anti-grecească pornită cu câțiva ani în urmă, s-a înființat o „schola graeca et latina” la Târgoviște, în 1646, de către umaniștii greci Pantelimon Ligaridis (viitorul mitropolit Paisie de Gaza) și Ignatie Petritis, ambii din insula Hios. Aceștia au ajutat și pe „Daniil Andrean monahul din Țara Panoniei” la traducerea [[Ștefan_I_al_Țării_Românești#Pravila_cea_mare|Pravilei Mari]] de la Târgoviște din 1652.
Colegiul întemeiat de Vasile Lupu la Iași, în 1640, cu profesori de la Kiev, a trecut după 1646 în mâna unor dascăli greci, încât de aici înainte limba de predare a devenit greaca, în locul celei latine. Între profesorii greci aflați la Iași în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, ca profesori ai fiilor de domni, pot fi amintiți Teodor Trapezuntiul și mai ales ieromonahul Ieremia Cacavelas din Creta, cu studii la Londra, Leipzig și Viena. Acesta a tradus din grecește în românește o Tâlcuire a Sfintei Liturghii, tipărită la Iași, în 1697, a supravegheat tipărirea Tomului dragostei al lui [[Dositei al II-lea al Ierusalimului|Dositei al Ierusalimului]], în 1698 și a scris o prefață la ''Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea'' a fostului său elev [[Dimitrie Cantemir]]. In 1714, [[Școlile bisericești românești|școala ]] a fost organizată ca Academie, după modelul celei de la Sfântul Sava din București.
Sunt amintiți și alți cărturari greci, clerici și mireni, chemați mai ales ca profesori la Academia Domnească de la Mănăstirea Sfântul Sava din București. S-a admis că Șerban Cantacuzino înființase o școală cu limba de predare greaca veche, la îndemnul patriarhului Dositei și al stolnicului Constantin Cantacuzino, fiind apoi, probabil, reorganizată de Constantin Brâncoveanu, după 1689. Ea corespundea acum unei facultăți de filosofie și litere din cadrul universităților apusene, căci la baza filosofiei era clasicismul greco-roman și îndeosebi opera lui Aristotel. În 1707, Constantin Brâncoveanu a dat un regulament de reorganizare a Academiei, după ce ridicase pe seama sa o nouă clădire, la Sfântul Sava. Rezultă din actul respectiv că se predau pe atunci studii filozofice (logica, retorica, psihologia și metafizica), filologice-istorice (interpretări din marii scriitori greci antici: Sofocle,Plutarch, Tucidide, Xenofon, Demostene, ș.a.), teologice (Sfânta Scriptură, operele Sfinților Părinți) și științe exacte (astronomie, fizică, matematică). Unul dintre conducătorii ei a fost învățatul Sevastos Kimenitis din Trapezunt († 1702), fostul rector al Academiei („școala neamului”) de pe lângă Patriarhia de Constantinopol. Între ceilalți profesori care au activat la Academia din București, trebuie amintiți Marcu Porfiropol, originar din Cipru, Gheorghe Hrisogon din Trapezunt ș.a.
