14.992 de modificări
Modificări
m
→Viața: leg. int.
S-a născut spre sfârșitul secolului al XV-lea în Zeta (partea de sud a actualului stat Muntenegru). După ce a intrat în cinul monahal, a fost trimis la Veneția pentru a învăța meșteșugul de tipograf. După ce s-a întors în Muntenegru a activat la Cetinje (capitala istorică a țării), unde a tipărit mai multe cărți în [[slavona bisericească]].
În anul 1507, domnul Țării Românești, [[Radu cel Mare]], l-a chemat la Târgoviște, pentru a realiza tipărituri care să ajute la o mai bună organizare a Bisericii, precum și la consolidarea prestigiului Bisericii ca principal sprijin al statului. Macarie a răspuns acestei chemări, unul dintre motivele pentru care și-a părăsit locurile natale fiind faptul că cea mai mare parte a Muntenegrului, inclusiv Cetinje, fusese cucerită de Imperiul Otoman. El și-a dat seama că în Țara Românească, unde otomanii nu se amestecau în religia localnicilor, avea șanse reale de a-și continua opera de tipărire a [[Cărți de cult|cărților de cult]].<ref name=enciclo297>''Enciclopedia orașului Târgoviște'' (2012), Macarie Ieromonahul, p. 297.</ref> Este posibil ca el să fi ajuns la Târgoviște odată cu [[Maxim Brancović]] (viitorul [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|mitropolit al Ungro-Vlahiei]] între anii 1505–1508 și care a fost [[Proslăvire|canonizat]] mai târziu de [[Biserica Ortodoxă Sârbă]]<ref>''Enciclopedia orașului Târgoviște'' (2012), p. 317.</ref>), chemat și el de Radu cel Mare la Târgoviște.<ref>Păcurariu (1991), ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', p. 535.</ref>
Din inițiativa lui Radu cel Mare, sprijinitor al Bisericii și al culturii, Macarie a început lucrarea sa de tipărire de cărți în limba slavonă la [[Mănăstirea Dealu]], lângă Târgoviște, devenind astfel primul tipograf din țările române.<ref>Păcurariu (1991), ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', p. 536.</ref> Prima tipăritură realizată aici a fost un [[Liturghier]], cunoscut în istorie ca „''Liturghierul lui Macarie''” (1508) și care este prima carte tipărită pe teritoriul actual al României.<ref name=dictionarul>Păcurariu (2002), ''Dicționarul Teologilor Români'', p. 258.</ref> Deși în limba slavonă, această carte este importantă și semnificativă nu numai ca fiind prima tipăritură din țările române, dar și ca primă carte de cult tipărită pentru cerințele clerului ortodox.<ref>Iorga (1908), ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', p. 70.</ref>
