14.992 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
În anul 1507, domnul Țării Românești, [[Radu cel Mare]], l-a chemat la Târgoviște, pentru a realiza tipărituri care să ajute la o mai bună organizare a Bisericii, precum și la consolidarea prestigiului Bisericii ca principal sprijin al statului. Macarie a răspuns acestei chemări, unul dintre motivele pentru care și-a părăsit locurile natale fiind faptul că cea mai mare parte a Muntenegrului, inclusiv Cetinje, fusese cucerită de Imperiul Otoman. El și-a dat seama că în Țara Românească, unde otomanii nu se amestecau în religia localnicilor, avea șanse reale de a-și continua opera de tipărire a cărților de cult.<ref name=enciclo297>''Enciclopedia orașului Târgoviște'' (2012), Macarie Ieromonahul, p. 297.</ref> Este posibil ca el să fi ajuns la Târgoviște odată cu [[Maxim Brancović]] (viitorul [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|mitropolit al Ungro-Vlahiei]] între anii 1505–1508 și care a fost [[Proslăvire|canonizat]] mai târziu de [[Biserica Ortodoxă Sârbă]]<ref>''Enciclopedia orașului Târgoviște'' (2012), p. 317.</ref>), chemat și el de Radu cel Mare la Târgoviște.<ref>Păcurariu (1991), ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', p. 535.</ref>
Din inițiativa lui Radu cel Mare, sprijinitor al Bisericii și al culturii, Macarie a început lucrarea sa de tipărire de cărți în limba slavonă la [[Mănăstirea Dealu]], lângă Târgoviște, devenind astfel primul tipograf din țările române.<ref>Păcurariu (1991), ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', p. 536.</ref> Prima tipăritură realizată aici a fost un [[Liturghier]], cunoscut în istorie ca „''Liturghierul lui Macarie''” (1508) și care este prima carte tipărită pe teritoriul actual al României.<ref name=dictionarul>Păcurariu (2002), ''Dicționarul Teologilor Români'', p. 258.</ref> Deși în limba slavonă, această carte este importantă și semnificativă nu numai ca fiind prima tipăritură din țările române, dar și ca primă carte de cult tipărită pentru cerințele clerului ortodox.<ref>Iorga (19291908), ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', ppp. 129-13170.</ref>
Ulterior, Macarie a mai tipărit la Mănăstirea Dealu încă două cărți în limba slavonă: ''[[Octoih]]ul'' (în 1510<ref>[http://cimec.ro/carte/cartev/octoih.htm ''Octoih slavonesc 1510''], Institutul Național al Patrimoniului: Catalogul colectiv al cărții vechi româneşti, accesat 9 mai 2023</ref>) și ''[[Tetraevanghel]]ul'' (în 1512).
==Bibliografie==
* Nicolae Iorga, ''Istoria bisericii românești Bisericii Românești și a vieții religioase a românilorRomânilor'', ediția a II-a revăzută și adăugită, vol. I, BucureștiTipografia „Neamul Românesc”, Editura Ministerului Vălenii de CulteMunte, 19291908
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, ISBN 973-9130-08-9
* [[Mircea Păcurariu]], ''Dicționarul Teologilor Români'', Editura Enciclopedică, București, 2002, ISBN 973-45-0409-6
