Modificări

Singurul corp arhitectural care s-a păstrat din vechiul ansamblu al mănăstirii este Biserica cu [[hram]]ul „[[Nicolae al Mirelor|Sf. Nicolae]]”. Acest sfânt lăcaș este unul din cele mai importante monumente ale Evului Mediu din Țara Românească. Dispusă pe un plan triconc, clădirea bisericii are proporții zvelte: ea măsoară 21 m în lungime și 8 m în lățime, având o înălțime de 24 m (fără acoperiș). Pe lângă tradiționala turlă pe de deasupra [[naos]]ului, aici apar pentru prima oară două turle pe traveea [[pronaos]]ului prelungit.<ref>Virgil Vătășianu, ''Istoria artei feudale în țările române'', Editura Academiei, București, 1959, vol. I, p. 481</ref>